Iubire de Samaritean

Cand m-ai vazut acolo jos,
Cazut intre talhari,
Isuse, Tu ai fost milos,
Nu cei doi carturari.

De mine Te-ai apropiat,
Si untdelemn si vin
Pe-a mele rani Tu ai turnat,
Si mana Ta, alin

Mi-a daruit. Nu mai trageam
Nadejde sa traiesc,
Caci nici o sansa nu aveam.
Cum pot sa-Ti multumesc?

Cum as putea sa-Ti rasplatesc
Vreodata mila Ta,
Decat mereu sa Te iubesc?
Si dragostea, e-a Ta.


El m-a iubit intai.

Anca Winter  

„Stii ce ma doare?”

Text: Luca 10:25-37                              

Dar un Samaritean… i-a legat rănile,…şi a îngrijit de el.” Luca 10:33, 34

Biblia spune să-l iubim pe aproapele nostru. Isus a portretizat adevărata natură a iubirii în pilda atat de familiară a samariteanului milostiv. El ne-a învăţat că dragostea vede nevoia sau durerea şi răspunde la ea. Madeleine L’Engle relatează o povestire în cartea sa „Walking on water”(Umblarea pe ape), întamplare care subliniază acest adevăr. Un rabin,cunoscut pentru pietatea sa a fost confruntat pe neaşteptate într-o zi de către unul dintre tinerii lui învăţăcei. Într-o izbucnire sentimentală, tanărul ucenic i-a spus: „învătătorule, te iubesc!” Rabinul şi-a ridicat capul cu tristeţe dintre cărţile lui şi l-a întrebat: „Ştii tu ce mă doare, fiul meu?” întrebarea l-a descumpănit pe tanărul ucenic. Revenindu-şi, a spus balbaindu-se: „Rabi, nu înţeleg întrebarea dumnevoastră. Am încercat să vă spun cat de mult însemnaţi pentru mine, şi m-aţi încurcat cu o întrebare care nu are nici o legătură cu aceasta”. „Întrebarea mea nu este nici confuză nici lipsită de sens, a spus rabinul. Pentru că dacă tu nu ştii ce mă doare, cum poţi să mă iubeşti cu adevărat?”


Exemplul creştinului este însuşi Domnul Isus. El a văzut nevoile celor necăjiţi şi a răspuns. El a făcut mult mai mult decat să arunce o monedă sau o bancnotă în farfuria colectei. Ca un samaritean milostiv, Domnul Isus a avut milă de ei şi i-a ajutat. Putem învăţa de la Domnul Isus să arătăm dragostea pentru alţii mergand dincolo de sentimente şi cuvinte. Cand ne vom da seama că cineva suferă, să facem tot ce putem pentru a-l ajuta.– D.C.E.

De-aş fi ştiut că un cuvant era destul,
Aş fi rostit cuvantu-acela ne-ntrerupt,
Uşurand poveri, mangaindu-i sufletul
Căzut rănit pe-al vieţii povarniş abrupt.” – Ryberg

Compasiunea investeşte tot ce este necesar pentru a vindeca rănile altora

Painea zilnica

Beneficiile darniciei

Text: 2 Corinteni 8:1-15   

„..sâ vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decat să primeşti”. Fapte 20:35

Dumnezeu este mulţumit cînd copiii Săi împărtăşesc din binecuvântările lor materiale altora, dar El vrea ca ei s-o facă dintr-o inimă plină de recunoştinţă şi din motive curate. Nu trebuie să fie generoşi numai pentru a cîştiga atenţia altora sau pentru a-şi satisface eul. Dărnicia nu trebuie să fie făcută „cu părere de rău, sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu” (2 Corinteni 9:7).
D.L. Moody, în cartea sa: „Nestemate de fiecare zi”, a spus că în urma marelui incendiu din Chicag Ojdin 1871, s-a dus la New York pentru a solicita fonduri pentru victimele focului. Cînd a sosit, a fost prezentat unui om bogat, despre care i s-a spus că este deosebit de generos. Impresionat de marile nevoi din Chicago, i-a dat lui Moody un cec cu o sumă importantă de bani. După aceea, i-a dat lui Moody adresele altor oameni bogaţi din acea zonă, care au dat şi ei sume importante de bani. Cînd Moody voia să plece, i-a strîns mîna omului şi a făcut următorul comentariu: „Dacă veţi trece într-o zi prin Chicago, vă rog să mă căutaţi. Am să fac totul să vă reîntorc binefacerea”. Omul a răspuns: „Domnule Moody, nu mă aştepta. Fă ceea ce ţi-ai propus primului om cu care te vei întîlni”.
Comentînd experienţa, Moody a spus: „N-am să uit niciodată remarca aceea. Avea aureola Samariteanului milostiv”. Omul acela era dătătorul pe care-1 iubeşte Dumnezeu. Mişcat de nevoile altora, el dă cu bucurie pentru a le alina suferinţele. Putem fi siguri că el a beneficiat cel mai mult, deoarece Domnul Isus a spus: „Este mai bine să dai decît să primeşti”. El a primit cea mai mare binecuvântare!                                    – R.W.D.

Nu în a primi, sau a avea
Ci în a da e fericire.
Cînd plăcere alta n-ai, de ea
Te-i bucura în nemurire.”     -Anonim

Mîna care dă, adună.

Painea zilnica

Samariteanul

Isus a spus o pildă minunată
Menită ca răspuns la o-ntrebare
La-nvățătorul Legii de-altădată. .
”Și cine e aproapele meu oare?”

Un om a început ca să coboare
Spre Ierihon dinspre Ierusalim
Grăbit, cu treburi cum e fiecare
Dar singur, personajul anonim.

Curând pe drum, la prima cotitură
Pe lângă păduricea cu tufari
Primi ca din senin o lovitură
Fiind așteptat acolo de tâlhari.

Ce l-au bătut, l-au dezbrăcat cu sila
Pe bietul om l-au jefuit de tot
Acești tâlhari ce nu știau ce-i mila
Ei l-au lăsat zăcând aproape mort.

Apoi pe-același drum din întâmplare
Se coborâ și-un preot tot la fel
Văzând pe cel căzut lângă cărare
L-a ocolit și n-a oprit la el.

Iar mai apoi și un levit cu treabă
Pe-același drum trecu întâmplător
Și ocoli pe cel căzut cu grabă
Fără să-i dea vreo mână de-ajutor.

Iar mai târziu fiind în călătorie
Chiar un Samaritean pe drum veni
Văzând pe-acel căzut și-n agonie
Cuprins de milă lângă el se-opri.

S-apropiat legându-i orice rană
Și untdelemn și vin pe ele-a pus
Să-l poată îngriji și să-i dea hrană
Pân’ la un han pe-asinul său l-a dus.

Aici El a plătit să-i fie bine
Și-a stat cu el până a doua zi
Spunând hangiului: – grijește-l bine!
Și când mă-ntorc tot restu-ți voi plăti.

Acum Isus a pus o întrebare
Ce a căzut ca fulgerul pe ape
”Care din ei au dat dovadă oare
Aceluia căzut c-a fost aproape?”

Acum a priceput și-nvățătorul
Și imediat a dat corect răspunsul
”Acela ce îi dete ajutorul
Pentru că milă și-a făcut de dânsul”.

O Doamne-acum vedem că-n întâmplarea
Cu-acel umil Samaritean milos
Noi fost-am cei căzuți, însă salvarea
Ne-ai dat-o Tu Slăvitule Hristos.

Ai pus balsamul Tău de vindecare
Un vin ceresc ce vindecă din plin
Și-un untdelemn ce n-are-asemănare
Căci numai Tu dai Duhul cel divin.

Pe noi nu ne-a costat, numai pe Tine
Răbdând pe cruce tragice momente
Iar la hangiu ca să ne fie bine
Ai mai lăsat și două Testamente.

Ce Dragoste, ce Har, ce Veste bună
Isus ne ești de-a pururea model
Iar vocea Ta și-acuma mai răsună:
”Te du acum și fă și tu la fel!”.

Daniel Hozan

Caut un om

Cauți Doamne un om printre ei
Să stea-n spărtură neîncetat
Dar acel om de unde ai să-L iei?
Oare nu sunt eu cel căutat?

Cauți un om să înalțe-un zid
Și să mijlocească pentru țară
Poate m-ai căutat și n-am fost de găsit
Iar gândul acesta mă-nfioară.

Cauți un Samaritean milos
Să-i lege rănile celui lovit
L-am văzut și eu zăcând pe jos
Dar am trecut așa ca un levit.

Cauți Doamne și azi o Marie
Care la picioare-Ți cuvântul să-l asculte,
Dar eu am fost Marta cea grijulie
Și-am alergat după lucruri mărunte.

Mai cauți încă văduva sărmană
Ce-a fost bogată doar cu doi bănuți,
Eu am mai mulți dar când dau de pomană
Uit, că la ce-mi rămâne, Tu te uiți.

Mai cauți Doamne azi chiar un Zacheu
Care fără rușine să se urce-n dud?
M-aș urca dar, teamă mi-e mereu
De batjocura ce-o să-mi aud.

Mai cauți Doamne un Iov care
Să Te slujească necondiționat?
Mă întristez când știu că-n  încercare
Atâta de ușor ne-am lepădat.

Chemarea de-atunci încă este vie
Domnul ne cheamă să stăm în spărturi,
Dar noi facem prea multă gălăgie
Și nu mai auzim chemarea Lui.

Oprește-te și pune-ți întrebarea:
Pe mine Domnul la ce m-a chemat? !
Apoi grăbește-te de-ți fă lucrarea,
Căci tu ești omul ce L-a căutat!

Mirela Olteanu

Pedepsit fără păcat

Doamne, ești Minunat
Tu ești tăria noastră,
Acela Care ai răbdat
Fără păcat, pedeapsă.

O clipă Tu… nu ai cârtit
Răbdat-ai crunta moarte.
Păcate grele Tu ai plătit
Isuse, pentru toți și toate!

O plată… n-avem noi în dar
Drept schimb la suferință…
Strigăm cu lacrimi la Altar,
Milă cerând prin stăruință.

Dă-ne iertare ne’ncetat
Pentru ale noastre fapte,
De câte Isus… ai răbdat,
S-avem haine curate!

Ești Bun… Ești Răbdător,
Isuse, Domn și Frate.
Ai pus pecetea, iubitor
Samaritean… în toate.

Cu mulțumire ne-nchinăm
În fața Ta… Împărate.
Te lăudăm și binecuvântăm
Prin Jertfele-Ți, semnate!

Doina Ketterer

Samariteanul meu,Isus

Tu esti Samariteanul cel milos
Tu ma ridici mereu de jos
Cand simt ca sunt zdrobit, pierdut
Din praful drumului cazut
Tu ma ridici la pieptul Tau
La adapost de orice rau.
Pe rana mea Tu pui balsam
Si untdelemn din sfantul har
Tu lasi sa picure de sus
Din Duhul Tau, iubit Isus…
Nu e pe lume altcineva
Sa imi aline rana grea
Si nici un alt Ocrotitor
Ca Tine scump Mantuitor…
Nu e pe lume nici un han
Plin de iubire si balsam
De mangaiere si alin
Ca hanul Tatalui divin.
Ma du Isuse-n hanul sfant
Departe de acest pamant
Departe de acest noroi
De intuneric si de ploi…
De cratere ascunse-n drum
Ce niciodata nu iti spun
Ca de in ele vei cadea
Nimeni nu te va ridica…
De cel viclean care mereu
Urzeste doar sa faca rau
Pandind pe cei ce din Sion
Coboara inspre Ierihon..
Sa ma cobor nu ma lasa
Ci mai degrab sa zbor as vrea
In hanul sfant si luminos
Cu Tine-n cerul glorios.
Mereu esti fericirea mea
Si-n mine simt cum pacea Ta
Ma copleseste lin si cald
Dandu-mi aripi spre cerul alb…
O mica ruga inca am:
Pan’ voi ajunge sus la han
Ramai Isus pe calea mea
Si tine-ma in mana Ta
La adapost de tot ce-i rau
Sa fiu pazit de bratul Tau!…
Iar cand sosi-va ceasul scump
Fa ca acolo-n cerul sfant
Sa se deschida cu splendori
Hanul pentr-un biet calator
Ce atat de mult a asteptat
Dar niciodat’ n-a meritat
Odihna fara de apus
Langa Samariteanul sau,Isus!

Emanuel Hasan