Puterea fara egal a rugaciunii

„Nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.” Romani 8:26

Noi înţelegem că suntem umpluţi de putere pentru rugăciune de către Duhul Sfânt şi ştim ce înseamnă să ne rugăm în Duhul, dar deseori nu înţelegem că Duhul Sfânt Însuşi Se roagă în noi cu rugăciuni pe care noi nu le putem rosti. Când ne naştem din nou, din Dumnezeu, şi Duhul lui Dumnezeu vine să locuiască în noi, El exprimă în locul nostru ceea ce noi nu putem exprima.”El”- Duhul din tine – “mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu”: Dumnezeu îţi cercetează inima, nu ca să ştie care sunt rugăciunile tale conştiente, ci ca să afle care este rugăciunea Duhului Sfânt.

Duhul lui Dumnezeu are nevoie de natura credinciosului pentru a o folosi ca templu în care să-Şi ofere rugăciunile de mijlocire. “Trupul vostru este templul Duhului Sfânt.” Când Isus Christos a curăţat templul, El, nu a lăsat pe nimeni să poarte “vreun vas prin templu” Duhul lui Dumnezeu nu te va lăsa să-ţi foloseşti trupul pentru propriile tale plăceri. Isus i-a alungat fără milă pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în templu şi a spus: “Casa Mea se va chema o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari”.Ne-am dat noi seama că trupul nostru este templul Duhului Sfânt? Dacă da, trebuie să avem grijă să-l păstrăm neântinat pentru El.

Trebuie să ne amintim că viaţa noastră conştientă, deşi e doar o părticică din personalitatea noastră, trebuie privită ca fiind un templu al Duhului Sfânt, El va avea grijă de subconştientul nostru, despre care noi nu ştim nimic; dar noi trebuie să avem grijă să păzim partea conştientă, pentru care suntem responsabili.

Oswald CHAMBERS

Puterea rugăciunii

E mare încercarea! …
E mare cât un Goliat!
Tu? . . nici măcar cât David…
Cu ea nu poți lupta…
Te vezi doar o furnică
Ce poate fi strivită
De-acest uriaş de ură
Ce nu te va cruța! . .
Îl vezi cum te priveşte.
Se-apropie de tine!
Să scapi ai vrea! … zadarnic! …
Deodat’ te simți pierdut!
Nu-i cine să te scape
Nu-i ajutor pe-aproape
Şi nici chiar din departe
Chiar de l-ai tot cerut! …
Dar, dintr-odat’, minune!
Goliatul şovăieşte,
Îi tremură genunchii
Iar tu priveşti uimit:
Dar cum e cu putință?
Îl vezi cum se-ncovoaie
Şi-n clipa următoare
În praf e prăbuşit! ! !
*
O, nu ştiut-ai oare
Că Dumnezeul Slavei
Ascultă rugăciunea
Celor neprihăniți?
Că ea deschide cerul
Şi norii şi pământul
Că ea deschide temniți
Şi-nvie din morminți?
Că ruga cea fierbinte
Mare putere are
Când cei făr’ de prihană
Ca jertfă o aduc
Celui ce totul poate,
Celui ce totul vede,
În fața Cărui iadul
Şi demonii toți fug?
O, suflet drag, ştiut-ai
C-atunci când simți în oase
Cum intră groaza morții
Cu-al său rece fior,
Se ‘nalță pentru tine
Tone de rugaciune
Spre Cel Atotputernic
Ce stă mai sus de nori?
Căci pentru Cel ce-i veşnic
Nu-i prea adâncă groapa
Nu-i prea adâncă marea
Şi nu-i cu neputință
Nimic în fața Lui!
În clipe de durere,
De-amar şi disperare
Tu eşti purtat pe brațe
De rugi spre tronul Lui!
Dă-i slavă, mulțumeşte-i
Pentru a Sa scăpare
Şi pentru sfinții care
În rugă te-au purtat,
Căci pe-ale rugii brațe
Până peste hotare
Va fi mereu acela
Ce-i fiu de Împărat!

Emanuel Hasan

Puterea fără egal a rugăciunii

„Nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.” Romani 8:26

Noi înţelegem că suntem umpluţi de putere pentru rugăciune de către Duhul Sfânt şi ştim ce înseamnă să ne rugăm în Duhul, dar deseori nu înţelegem că Duhul Sfânt Însuşi Se roagă în noi cu rugăciuni pe care noi nu le putem rosti. Când ne naştem din nou, din Dumnezeu, şi Duhul lui Dumnezeu vine să locuiască în noi, El exprimă în locul nostru ceea ce noi nu putem exprima.”El”- Duhul din tine – “mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu”: Dumnezeu îţi cercetează inima, nu ca să ştie care sunt rugăciunile tale conştiente, ci ca să afle care este rugăciunea Duhului Sfânt.

Duhul lui Dumnezeu are nevoie de natura credinciosului pentru a o folosi ca templu în care să-Şi ofere rugăciunile de mijlocire. “Trupul vostru este templul Duhului Sfânt.” Când Isus Christos a curăţat templul, El, nu a lăsat pe nimeni să poarte “vreun vas prin templu” Duhul lui Dumnezeu nu te va lăsa să-ţi foloseşti trupul pentru propriile tale plăceri. Isus i-a alungat fără milă pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în templu şi a spus: “Casa Mea se va chema o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari”.Ne-am dat noi seama că trupul nostru este templul Duhului Sfânt? Dacă da, trebuie să avem grijă să-l păstrăm neântinat pentru El.

Trebuie să ne amintim că viaţa noastră conştientă, deşi e doar o părticică din personalitatea noastră, trebuie privită ca fiind un templu al Duhului Sfânt, El va avea grijă de subconştientul nostru, despre care noi nu ştim nimic; dar noi trebuie să avem grijă să păzim partea conştientă, pentru care suntem responsabili.

Oswald CHAMBERS

Scopul rugăciunii

“Doamne, învaţă-ne să ne rugăm” Luca 11:1

Rugăciunea nu face parte din viaţa omului natural. Auzim spunându-se că omul va avea de suferit în viaţă dacă nu se roagă; mă îndoiesc de aceasta. Ceea ce va avea de suferit este viaţa Fiului lui Dumnezeu din el. viaţă care nu se hrăneşte cu mâncare, ci cu rugăciune. Când un om este născut de sus, în el se naşte viaţa Fiului lui Dumnezeu; el poate ori să lase acea viaţă să moară de foame, ori să o hrănească. Rugăciunea este modul în care se hrăneşte viaţa lui Dumnezeu din noi. Concepţia noastră obişnuită despre rugăciune nu se găseşte în Noul Testament. Noi privim rugăciunea drept un mijloc de a primi diferite lucruri pentru noi înşine; scopul biblic al rugăciunii este să-L cunoaştem mai bine pe Dumnezeu Însuşi.

“Cereţi şi vi se va da.” Noi mormăim ceva în faţa lui Dumnezeu, ne apărăm sau suntem apatici, dar cerem foarte puţine lucruri. Şi totuşi, ce îndrăzneală minunată are un copil! Domnul nostru spune: “Dacă nu vă veţi face ca nişte copilaşi…”. Cere, şi Dumnezeu va face. Dă-I o şansă lui Isus Cristos, fa-I loc de acţiune! Problema e că nici un om nu face aceasta dacă n-a ajuns la capătul puterilor. Când ai ajuns la capătul puterilor, nu ţi se mai pare o laşitate să te rogi, ci aceasta este singura cale de a ajunge în contact cu realitatea. Fii tu însuţi înaintea lui Dumnezeu şi prezintă-I problemele tale, lucrurile în legătură cu care ştii că ai ajuns la capătul puterilor. Cât timp îţi eşti atotsuficient, nu ai nevoie să-I ceri ceva lui Dumnezeu.

Nu este atât de adevărat că “rugăciunea schimbă lucrurile” pe cât este de adevărat că “rugăciunea mă schimbă pe mine”, şi apoi eu schimb lucrurile. Dumnezeu aşa lucrează, încât rugăciunea bazată pe Răscumpărare să schimbe modul în care omul priveşte lucrurile. Rugăciunea nu este ceva ce schimbă lucrurile în exterior, ci ceva care face minuni în starea lăuntrică a omului.

Oswald CHAMBERS

La poarta Mărginirii

Răstălmăcind în minte veșnicul Hotar,
Cu sufletul desculț, alerg prin spini și ploaie…
Nu Te-am găsit nici în icoana din odaie
Și nici în lumânarea-aprinsă de pe-altar;
Iar focul soarelui apune-n lacrimi iar.

O, de-aș putea să văd prin Poarta Mărginirii
Aripile de serafimi ce Te ascund,
Aș reuși măcar cu gândul să pătrund
În Sfânta Sfintelor, în Cortul Fericirii…
În Casa pregătită-n cinstea Nemuririi!

Dar care-i, Doamne, scara spre Eternii Zori?
Că nu-i niciunde treapta ce dă biruință
În fața munților de griji și necredință
Pe cărăruia-ngustă cu furtuni și nori;
Și mă cuprind în îndoială vechi fiori.

Am obosit să-mi caut steaua printre stele…
Mai dă-mi un gând să pot să mă ridic,
Să înțeleg că Tu ești Tot și eu nimic.
Să trec de poarta îngustimii minții mele,
De slovele ce mă coboară-n iad cu ele!

La Poarta Mărginirii astăzi m-ai adus,
Când sufletu-mi desculț fugea prin spini și ploaie…
Iar jalea rugăciunii-amare din odaie
Mi-ai tălmăcit-o-n Harul salvator de Sus;
Că-n Tine, Doamne, soarele nu are-apus!

Și m-ai găsit…
Și Te-am găsit, Isus…

Mănescu Mihaela

Ce minunat e harul mijlocirii

Ce minunat e harul mijlocirii,
Ce minunat e atunci când înțelegi
Cum poți prin harul rugăciunii,
Pe Domnul slavei mai mult să-nțelegi.

Ce minunat când vezi că se deschide
Din cerul slavei, stropi și peste noi,
Când curg comorile iubirii
Cu râuri sfinte, părtășii șuvoi.

Nu totdeauna înțelegem sensul,
Nu totdeauna taina deslușim,
De-aceea ni se dă din cer răspunsul
Ca nicidecum să nu ne poticnim.

Și primul pas ca să poți înțelege
E să mărturisești în viață tot,
Și rând pe rând răul să se dezlege
Să poți primi din ceruri harul sfânt

Apoi apleacă-te în rugăciune
Nu te gândi că o clipă e de-ajuns,
Ci stăruiește cu credință
Să intri-n legătură cu Isus.

Apoi începe Duhul Sfânt în taină
Să mijlocească pentru tin’,
Îți înțelege lacrima din geană
Și duhul îți saltă spre Ierusalim.

Și vine harul mijlocirii
Și curg cuvintele șuvoi,
O, lasă-L să te umple de putere
Și nu pleca așa cu pumnii goi.

Prin mijlociri în limbi cerești învață
Ca să te rogi pentru cei dragi ai tăi,
Și vei primi de sus din cer povață
Că Domnul îi atinge pe ai Săi.

N-ai vrea și tu iubite suflet,
Ca să pătrunzi în harul sfânt ce-i dat?
Proșterne-te la crucea Lui cu lacrimi
Și vei fi pe deplin eliberat.

Să știi că harul mijlocirii
E ancora ce dată ni-e de sus
Să ne susținem pe cei din familii
Atunci când este câte-un greu de dus.

O, câte mame pot să mărturisească
Harul divin din mijlocirea lor,
Scăparea nu știau cum să găsească
Dar li s-a scris din ceruri ajutor.

De câte ori în liniștea târzie
Isus ne-a ridicat la mijlociri
Ca planul celui rău să fie
Distrus. Și-apoi noian de mulțumiri.

Nu suntem dintre cei ce biruința
Au câștigat-o, ci luptăm mereu
Ca Domnul să ne dea din nou credința
Și să pătrundem harul Său.

De-aceea, frați iubiți din adunare,
Să înălțăm spre ceruri stăruinți
Să punem mijlocire pe altare
Să scrie Domnul nostru biruinți.

Căci vin și vremuri grele de-ncercare
Și vin furtuni din ce în ce mai mari
De-aceea vrem ca fiecare
Să punem juruințe pe altar.

Să ne rugăm dar, unii pentru alții
Să scrie Domnul slavei biruinți
Și la strigarea cea din miezul nopții
Să fim și noi aleșii printre sfinți.

Să ne rugăm și pentru cei ce calea,
Au părăsit-o și pe-al Lui popor
Și-au vândut dreptul mântuirii
Pentru ușoare lucruri care pier.

Ne doare-adânc, vărsăm șuvoi de lacrimi
Am vrea să-i ducă Domnul în popor,
Să fie smulși din aste lanțuri
Să iasă Domnul în calea lor.

Nu pregetați răpuși de multe treburi,
Să vă rugați, să mijlociți mereu
Să completați mereu rezervă-n inimi,
Căci vine Domnul la poporul Său.

Sav Simona