Intreaga viata salvata

7 octombrie

Text: 1 Samuel 1:19-28

Pentru copilul acesta ma rugam… vreau sa-l dau
Domnului; toata viata lui sa fie dat Domnului.”
 1 Samuel 1:27, 28

Indrumarea din frageda pruncie a copilului catre Domnul este
de-o importanta vitala. Satan ii cauta prada de tanara, si copiii
nostri pot fi feriti de uneltirile lui numai atunci cand picioarele lor
le sunt calauzite prin rugaciuni spre Cel ce-a spus: „Eu sunt calea,
adevarul si viata” (Ioan 14:6). Multe dureri de inima pot fi pre-
venite si multe realizari frumoase se pot atinge atunci cand ii
calauzim pe fiii si fiicele noastre la Isus din primavara vietii lor.
Intreaga viata poate fi scutita de consecintele unui stil de viata
pacatos si poate fi consacrata Domnului.

Isaac Watts a fost mantuit pe cand avea 9 ani. Imnurile sale au
incurajat inimile milioanelor de oameni. Jonathan Edwards, ale
carui marturii clare si predici dinamice au starnit intreaga Nou
Anglie pentru Dumnezeu, a fost convertit la numai 7 ani. Matthew
Henry a fost adus la Cristos la varsta de 11 ani, si de-a lungul multor
ani de studiu al Cuvantului lui Dumnezeu, a produs binecunoscutul
comentariu al Scripturilor. Mii de alti barbati si femei au fost adusi
la piciorul crucii pe cand erau tineri si intreaga lor viata a putut fi
dedicata lui Cristos.

Sunt copiii tai instruiti sa urmeze calea Domnului? Ai vorbit cu ei
in mod serios despre mantuirea lor? Este foarte important ca
parintii sa-si inconjoare copiii cu dragoste si rugaciuni, si sa le
vorbeasca devreme despre Cristos. Aceasta poate insemna salvarea
unei intregi vieti.- H.G.B.

„Unde, Doamne, oi semana samanta Ta divina,

Ca s-aduci roada sfanta mai deplina?”

Domnul auzindu-l i-a raspuns zambind:

„Planteaz-o-n inima unui copil plapand!” – Anonim

Aducand un copil la mantuire – vei salva o
intreaga viata din pieire.
‘”

Painea zilnica

Dă-ne Doamne apă rece … !

Dă-ne Doamne apă rece
Când ne bate-un Soare-aprins!
Dă-ne-un vânt de nota zece
Când căldura-i de nestins,

Dă-ne Har şi Liniştire
Când mai suntem supăraţi!
Dă-ne Pace şi Iubire
Când nu ştim să mai fim fraţi,

Şi mai fă căldură-n toamne,
Când vreun frig ne-a potopit,
Ca să-Ţi mulţumim, o Doamne-n
Rugăciuni de neoprit!

Horia Costina 

Micul dejun de la Dumnezeu

Text: Exod 16:1-16

„…şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, in slavă, in Isus Cristos.” Filipeni 4:19

Lucrurile se anunţau triste pentru copiii din orfelinatul din Ashley Downs, condus de George Miuller. Era vremea micului dejun şi nu era nimic de mancare. O fetiţă a unui bun prieten de al lui George Miuller era în vizită. Miuller a luat-o de mană şi i-a spus: „Vino să vezi ce va face Tatăl nostru”. În sala de mese, mesele lungi erau deja aşezate, cu farfuriile şi cănile pe ele. Nu numai că nu era mancare în cămările orfelinatului dar nu erau nici bani în fondurile casieriei. Miuller s-a rugat: „Dragă Tată, Iţi mulţumim pentru ceea ce ne vei da de mancare”. Imediat s-a auzit o bătaie la uşă. Cand au deschis uşa, în prag era brutarul din localitate. „Domnule Miiller, a spus el, nu am putut dormi astă noapte. Cumva mi-am dat seama că nu aveţi paine pentru micul dejun, aşa că m-am sculat la ora 2 şi am copt paine proaspătă. Iat-o.” Miuller i-a mulţumit şi a dat slavă lui Dumnezeu. Curand o nouă bătaie la uşă. Era lăptarul. I se rupsese căruţa chiar în poarta orfelinatului. A spus că doreşte să dea laptele pentru copii pentru ca să-şi poată goli căruţa şi s-o repare.


Cum de s-a putut ruga George Miuller cu atata încredere? Pentru că văzuse de multe ori pană atunci cum Dumnezeu purtase de grijă copiilor. C. H. Spurgeon a spus odată: „Nu ne putem imagina că El care ne-a ajutat în şase necazuri, ne va lăsa în al şaptelea”. Cand ne uităm în urmă şi vedem cum ne-a purtat Dumnezeu de grijă, credinţa ni se întăreşte. Cel care asigură micul dejun orfanilor nu ne va dezamăgi în încrederea noastră în El.      – P.R.V.

Mereu credincios Cuvintelor Sale,
Domnul ne poartă de grijă în toate.
Putem încrezători să mergem pe cale
Ştiind: rugăciunile ne sunt ascultate.”         – D.J.D.

Credinţa aşteaptă de la Dumnezeu ceea ce este peste aşteptări

Painea zilnica

Răspuns potrivit planului divin

La vremea potrivită
Primim al Tău răspuns
Prezența Ta dorită
E-aici, nu Te-ai ascuns.

Ne porți de grijă, Tată
Nicicând nu ești târziu
Ne pregătești răsplată
Că-n veci de veci ești viu.

La cereri înălțate
Indiferent nu ești
Trimiți și sănătate
Și daruri sufletești.

Răspunzi conform nevoii
Și sfântului Tău plan
Din noi, Tu, faci eroii
Ce merg spre Canaan.

Nicicând nu ne-ai uitat,
Nicicând nu uiți de noi
Noi știm cum ne-ai scăpat
Din cel mai dens șuvoi.

Ești făr-asemănare,
Părinte drag, ești bun
Trimiți o ușurare
La timpul oportun.

Tăcerea-Ți e activă
Lucrezi spre-a ne trata
E-o stare pozitivă,
Putem înainta.

Când se ivesc urgențe
Căzuți Tu nu ne lași
Sunt mii de evidențe:
Păzești ai noștrii pași.

Atâtea intervenții
Și-atâtea vindecări!
Și-acestea nu-s invenții
Ci binecuvântări.
*********************
Supuși, deci, s-așteptăm:
Răspunsul va sosi
Să nu ne întristăm,
Nu ne va părăsi.

La ceasul potrivit
Se vor ivi minuni
Vom ști că am primit
Răspuns la rugăciuni.

Vom înălța spre Rai
Recunoștințe, mii
Și fapte, gând și grai
Răsplată vor primi.

George Cornici

In grija Lui-dar cu grija

Text: 2 Corinteni 1:1-11

El ne-a izbăvit si ne izbăveşte… Voi înşivă ne veţi ajuta cu rugăciunile voastre…” 2 Corinteni 1:10, 11

Cu cat înaintez în varstă, cu atat mă minunez mai mult că sunt încă în viaţă. M-am gandit mult la aceasta atunci cand o doamnă mi-a spus că unul din fraţii ei a murit de febră tifoidă după ce a băut apă direct dintr-un parau. Mi-am adus aminte că, în copilărie, imitand cele ce citisem despre pionieri şi indieni, am băut si eu dintr-un parau ce trecea prin păşunea unde ne păşteam vacile, îmi aduc aminte că în timpul unei epidemii de poliomielită, adeseori îmi băgăm capul sub perdeaua de plastic în care bolnavii erau ţinuţi sub oxigen pentru a mă ruga pentru muribunzi. Fiind destul de stangaci, am căzut de mai multe ori de pe acoperişul grajdului şi al casei. Apoi am făcut o serie de gafe în timp ce conduceam maşina. Cu toate acestea, sunt încă în viaţă la cei 68 de ani pe care-i am. Dumnezeu nu a lăsat ca febra tifoidă, poliomielita, accidentele sau orice altceva să mă ia din lumea aceasta. Cred că un copil al lui Dumnezeu nu va muri pană ce lucrarea sa nu se va termina.

Încrederea aceasta nu trebuie însă să ne ducă Ia lipsa de precauţie.
Niciodată nu trebuie să presupunem că Dumnezeu ne va proteja indiferent de ceea ce vom face noi. Este posibil, potrivit cu Eclesias- tul 7:17, ca cei răi şi fără minte „să moară înainte de vreme”. Pavel a trăit cu o deplină încredere în Domnul, dar n-a fost nesăbuit şi nici neglijent. Intr-o anumită ocazie, a permis unor prieteni să-l ajute pentru a-i evita pe duşmanii care încercau să-l prindă în Damasc (2 Cor. 11:32, 33).
Dumnezeu ne poartă de grijă! Aceasta ne dă linişte şi încredere. Dar avem şi noi o responsabilitate. Trebuie să fim atenţi! Mesajul infailibil al Scripturii ne spune tuturor: „Sunteţi în grija Domnului, dar purtaţi-vă şi voi cu grijă!” – H.V.L.

Mana Domnului ne protejează calea
Prin pericole şi boale;
Neabuzand de harul Lui, să căutăm
împlinirea voii Sale.” – D.J.D.

Fiţi atenţi şi nu abuzaţi de purtarea de grijă a lui Dumnezeu

Painea zilnica

Oriunde sunt mă însoțești

Oriunde sunt mă însoțești
Și nu mă lași să cad în groapă
Tu nicicicând nu mă părăsești
Ce bun cu mine, oricând, ești
Tot timpul parcă-i o agapă.

Mă însoțești prin frământări
Și ființa-mi mi se liniștește
Și-nalță-n Slavă adorări
Și mă îndeamnă la cântâri
Iar zelul pentru Cer sporește.

Orientări mi-ai dat și-mi dai
Să nu greșesc itinerarul
Să pot privi spre-acel drag Plai
Unde vorbi-vom cu-n alt grai
Și-unde nu va mai fi amarul.

Acolo ești când vin furtuni
Să nu cunoaștem prăbușire
Te întâlnim în rugăciuni,
Ne îndulcești amărăciuni
Și ne aduci desăvârșire.

Trasul la jug? Ce să declar?
Nicicând, Isuse, nu sunt singur
Nicicând nu pot să te compar
Cu cei din pământeasc hotar
Tot ce-nfăptuiești e sigur.

La fiecare pas, o știu
Tu ești prezent cu o-ndrumare
Nicicând nu ai sosit târziu
Alungi necazul în pustiu
Și-aduci dorita vindecare.

Ce tragedie- ar fi făr’ Tine
Am fi purtați de orice vânt
Și nu am mai putea obține
Uniri cu stările divine’
Nici revelații din Cuvânt.

Ce har! Ce binecuvântare!
Oriunde sunt mă însoțești
Chiar când străbat vreo încercare
Acolo ești cu o scăpare,
Cu daruri dumnezeiești.

George Cornici

„Te intalnesc la rugaciune?”

Text: Efeseni 6:10-20

Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa..”. Efeseni 6:18

Cat de des stăm de vorbă cu Isus? Ne rugăm cu regularitate sau numai ocazional? Domnul nostru ne-a spus că trebuie „să ne rugăm şi să nu ne lăsăm” (Luca 18:1). Pavel a dat ecou aceluiaşi adevăr cand ne sfătuieşte: „Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri” (Coloseni 4:2).
Se spune că primii creştini nu se întalneau fără să invoce binecuvantarea lui Dumnezeu, şi nu plecau fără să-I aducă mulţumiri. Ni se spune, de asemenea, că în evul mediu orice întamplare făcea ca imediat, toţi credincioşii, să se adune la rugăciune. Cand umbrele nopţii se risipeau şi răsăritul soarelui înviora lumea, cand clopotul anunţa moartea cuiva sau cand păsările migratoare anunţau schimbarea anotimpului, credincioşii îngenuncheau şi se rugau.

Sir Thomas Browne, autorul cărţii „Religio Medici” a făcut un legămant cu sine însuşi „să mă rog în toate locurile unde liniştea invită sufletul la meditaţie şi să nu fie stradă în oraşul meu unde să nu iau legătura cu Salvatorul”.
John Fletcher de Madeley din Anglia, avea obiceiul ca, de fiecare dată cand se întalnea cu un creştin, să nu-l lase fără să-l întrebe: „Prietene, te-am întalnit în rugăciune?” Acest salut neobişnuit îi aducea aminte persoanei că viaţa trebuie să fie o expresie a părtăşiei neantrerupte în rugăciune cu Dumnezeu. Dacă cineva te-ar saluta aşa neobişnuit ca John Fletcher, ce ai răspunde? Este viaţa ta caracterizată de legătura plină de bucurie cu Isus şi de stăruinţa neobosită în rugăciune?     – H.G.B.

Nu-i ceas mai sfant decat acela în care-s fraţii adunaţi
şi inimi langă inimi una în duh se roagă-ngenuncheaţi;
cand rugăciunea lor se-nalţă scăldată-n lacrimi prin Cristos,
îngerii-s fraţi, iar fraţii-s îngeri, pămantu-i sus iar ceru-i jos.
” Traian Dorz

Un creştin ce nu se roagă lui Cristos este un creştin neputincios

Painea zilnica

De-ai ști…

De-ai ști cât Tatăl te iubește
‘Naintea Lui te-ai apleca
Și ai afla că El domnește,
Că harul lui nu se oprește
Te poate-n lucru implica.

De-ai ști că îngeri El trimite
Să te păzească în furtuni
Că-L vei sluji tu vei promite
Dorințele-ți vor fi-mplinite,
S-or îndulci amărăciuni.

De-ai ști ce plan e pentru tine
De-a fi un păcătos iertat
Ai alerga spre stări divine
Și revelații ai obține
Din Plaiul cel mai minunat.

O, dac-ai ști câtă putere
Poți să primești din rugăciuni
Ai practica îngenunchere
Ți-ar merge gându-n ‘nalte sfere
Unde nu sunt amărăciuni.

De-ai înțelege, azi, că harul
Și pentru tine e activ
Ți-ai repara degrab’ hambarul
Să poți păstra Mărgăritarul,
Să fii-n eternul obiectiv.

Și dac-ai ști ce n-ai știut
(De sfânta jertfă de la cruce)
Ai renunța la ce-ai crezut
La tot ce-n fire ai făcut
Căci doar Stăpânul te-ar conduce.

Când fi-va clar și pentru tine
Că pentru Cer ești destinat
Va vrea ființa să se-nchine
Trăi-vei stările divine,
N-o să regreți că te-ai predat.

George Cornici

Ajunge zilei necazul ei!

Cand zorile-s departe
Si noaptea te-nfasoara-n valul ei
Sa nu vezi pasul urmator, tu nu uita
Ajunge zilei necazul ei!

Gand gerul iti cuprinde mâinile
Si cand picioarele-s impotmolite in nametii grei
Impotriveste-te si aminteste-ti
Ajunge zilei necazul ei!

Cand hrana pare sa n-ajunga
Doar pâinea veche si-apa care-o bei
Arunca o bucata pe-ape
Ajunge zilei necazul ei!

Cand rugaciunile si postul
Te-au istovit si te intrebi ce-o fi cu anii tăi
Arunca-te in brațele Mântuitorului
Ajunge zilei necazul ei!

Si tot ce vrei sa faci, sa ai, sa fii
Da-i-le Celui de la care poți ‘napoi sa iei
Si vise, nazuinti si rugăciuni
Ajunge zilei necazul ei!

Bodea Florina

Cât mai așteptăm în taină

Așteptăm mereu în taină, zile bune și senine,
Rugăciuni mereu spre ceruri, înălțăm… căci noi în Tine,
Am văzut în întuneric, o lumină ce străbate,
Orice ni se pune-n față, de Acel ce altădată,
În Eden cândva a spus: „nu-i păcat încearc-odată”.

Așteptăm mereu în taină, porțile ce vei deschide,
Pentru inimile bune ce au fost cândva rigide,
Ce le-ai frământat cu milă, Tu cu mâna Ta cea mare,
Dându-le din pomul vieții, bucurie… îndurare,
Ca să bată pentru Tine, și în zile fără soare.

Așteptăm mereu în taină, să avem doar izbăviri,
Să ne smulgi din mâna celor, în văzduh ce sunt oștiri,
Să nu fim o ținta vie-n vînătoarea ce-a pornit,
Spre poporul Tău o Doamne, care Tu l-ai izbăvit,
Pentru care sus pe cruce, multe Doamne-ai pătimit.

Cât mai așteptăm în taină, cât Isus mai îndurăm?
Până vine vremea-n care, noi cu Tine o să stăm,
Sus în cer la masa-ntinsă, masa ce ai pregătit,
Pentru-acei pe dealul crucii, doar la Tine s-au gîndit,
Pentru-acei ce-au spus întruna: „Il iubesc cum ma iubit”.

Să mai așteptăm în taină, noi am vrea, dar cel păgân,
Urlă după noi în vale, și spre noi doar aruncând,
Foc, săgeți ce-aduc întruna, deznădejde, dezbinare,
Fură ca un hoț puterea, ne lasă fără suflare,
El aduce lumea Doamne, printre noi… printre popoare.

Oo Isuse, noi în taină, așteptăm neîncetat,
Clipa revenirii Tale, într-un timp ce nu-i aflat,
Tu îmbracă-ne-n răbdare, ca de veghe noi să stam,
Ca în clipele-ncercării, să-ți cântăm, să lăudăm,
Ca în clipa revenirii, curați să te-ntâmpinăm.

Diana