Imagini

La orice pas în astă lume,
Și pe pământ și-n norii albi,
Văd Doamne ale Tale urme.
Și-n crinii uzi de rouă dalbi.

Văd și țărâna ce-i călcată
De pasul Tău de Dumnezeu
Și valul apei ce tresăltă
Și se avântă tot mereu.

Dar văd și șchiopii, și ologii
Pe care Tu i-ai vindecat,
Și păcătoșii, chiar și orbii –
Ce suferințe-ai alinat!

Mai văd mulțimi care proclamă
Un Rege pe un măgăruș
Și-n suflete se-ascunde-o teamă
Căci preoți se strâng pe furiș…

O, văd trei cruci ce-s ridicate
Pe Golgota sus pe Calvar;
Pe cea mai sfântă dintre toate
Ești Tu, Isus, jertfit în dar.

Dar, vai… mă văd acum pe mine:
Sunt gol, sărac și păcătos.
Din colbul lumii vin la Tine
Căci am nevoie de Hristos.

Mă-ntorc din starea mea, o, Doamne,
Și fă-mă Tu deplin curat
Ca să mă întâlnesc cu Tine
Cel ce din morți ai înviat.

Cristina-Magdalena Francu 

2 Ianuarie

 „Să-ţi învioreze popoarele puterea.” Isaia 41:1

Toate lucrurile de pe pământ au nevoie de înviorare. Nici un lucru creat nu trăieşte prin sine însuşi. „Tu înnoiesti astfel faţa pământului” (Psalmi 104:30) este declaraţia psalmistului. Chiar şi copacii, care nu-şi poartă singuri grija scurtei lor vieţi prin muncă, trebuie să bea din ploaia cerului şi să se hrănească din ascunsele comori ale pământului. Cedrii din Liban, pe care Dumnezeu i-a sădit, trăiesc doar fiindcă, zi după zi, se hrănesc cu seva din adâncul pământului.

Nici viaţa omului nu poate fi prelungită fără o reînnoire de la Dumnezeu. Aşa cum este necesar să menţinem sănătatea trupului prin mâncare, la fel trebuie să ne hrănim sufletele ascultând Cuvântul predicat, citind din Cartea lui Dumnezeu şi desfătându-ne cu ospăţul poruncilor. Cât de slabe ar fi trupurile noastre dacă nu am mânca! Dar cu cât mai slab este un sfânt care trăieşte fără conducerea Cuvântului lui Dumnezeu şi fără rugăciune! Dacă credinţa noastră poate trăi fără Dumnezeu, atunci nu este de origine divină; nu este decât un vis. Fiindcă ceea ce a sădit Dumnezeu II aşteaptă, aşa cum florile aşteaptă roua.

Fără o refacere permanentă nu vom fi pregătiţi pentru atacurile continue ale răului, pentru ispite şi pentru conflictele din suflet. Când se porneşte vijelia, vai de copacul care nu şi-a prins bine rădăcinile de stâncă şi nu şi-a făcut suficiente provizii de hrană. Când soseşte furtuna, vai de marinarii care nu şi-au întărit pânzele, nu şi-au aruncat ancora şi nu au căutat un liman. Dacă permitem binelui să slăbească, răul va prinde puteri şi va lupta cu disperare pentru a ne lua în stăpânire; şi astfel, poate, va urma durerea şi disperarea şi nefericirea. Să ne apropiem de tronul îndurării divine în umilinţă. Atunci vom primi împlinirea făgăduinţei „Dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea! (Isaia 40:31).

C.H. Spurgeon

1 Iunie

„Astfel, afost o seară si apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.” Genesa 1:5

A existat această egalitate de la început? Lumina şi întunericul au împărţit tărâmul timpului încă din prima zi? Atunci nu e de mirare că şi eu pot să trec cu atâta uşurinţă de la strălucirea bunăstării la întunericul nenorocirii. Nu voi găsi întotdeauna lumina amiezii nici în ce priveşte sufletul meu, trebuie să mă aştept la anotimpuri de jale în care să plâng după bucuriile de dinainte şi să-L caut pe Cel iubit prin noapte. Nu sunt singur în asta nici pe departe, pentru că toţi aleşii lui Dumnezeu au cântat la un moment dat despre judecată şi milă, despre durere şi izbăvire, despre jale şi bucurie. Aşa a fost aranjat de către Divinitate ca ziua şi noaptea să ististe mereu în creaţia spirituală şi naturală până când vom ajunge în Ţara despre care stă scris: „…în ea nu va mai fi noapte…” (Apocalipsa 21:25).

Poruncile Tatălui nostru sunt bune şi înţelepte. Şi atunci ce e mai bine pentru tine să faci, suflete al meu? Învaţă mai întâi să fii împăcat cu această stare a lucrurilor şi fii gata, asemenea lui Iov, să primeşti de la Domnul şi bune şi rele. Apoi Studiază, ca să te bucuri de toate darurile zilei şi ale nopţii. Laudă-L pe Domnul pentru soarele fericirii atunci când răsare şi pentru îtunericul nopţii atunci când se lasă. Există frumuseţe şi în răsărit, și în apus, cântă despre ea şi preamăreşte-L pe Domnul. Asemenea privighetorii, lasă glasul tău să curgă la orice oră. Crede că noaptea e la fel de folositoare ca şi ziua. Roua harului divin cade din ceruri în timpul nopţii durerii. Stelele promisiunii strălucesc nestingherite în întunericul necazului.

Indiferent ce s-ar întâmpla, continuă să-L slujeşti pe Domnul. Dacă în timpul zilei cuvântul de ordine este munca”, atunci noaptea înlocuieşte-l cu „paza”. Fiecare oră îşi are folosinţa ei, tu continuă să-L slujeşti pe Domnul până când El îţi va apărea în toată gloria Lui. Suflete al meu, noaptea ta de bătrâneţe şi de moarte se apropie, nu te teme de ea, pentru că e parte din zi. Şi Domnul a spus că „…îl va ocroti totdeauna” (Deuteronom 33:12).

Meditaţii C. H. Spurgeon

Pot totul în Cristos

„5. Ferice de cei ce-si pun tăria in Tine, in a căror inimă locuiește  încrederea”
Psalm 84

În Valea Plângerii, nu mai sunt izvoare,
Pământul s – a uscat, parcă – i bulgăr mare,
Doar  Floarea Durerii  strigă și suspină:
-Aștept, Isus, ploaia ce are să vină!

În Valea Plângerii, e multă durere,
Dar fără lacrimi din cer, nu e putere,
Eu aștept roua cerului, solul  de sus,
Pot totul să rabd, de mă – ntărește Isus!”

Și încep să urce norii de ploaie,
Fulgere  albe, pe câmp, și pe zăvoaie,
Mărgăritare albe, ce parcă   vorbesc:
” – Sunt ploaia târzie, pe Isus Îl vestesc!”

” -Îți mulțumesc, Isuse, pentru ploaie,
Inima dură  ca bulgărul se – nmoaie,
Pot   să strig   lumii, dar  cu sufletul voios:
Pot  să rabd  totul de mă-ntărește  Cristos, !”

Se înviorează  floarea, pomii aduc rod,
Ciocârlii se rotesc, strigând către norod:
” -Hai, suflete zboară, te înveselește,
Poți totul în Cristos ce te  întărește!”

Valea Plângerii e  plină de izvoare,
Dinspre cer, îngerii cântă la vioare:
-” Ferice de cei ce-și pun tăria în Isus,
Căci va ploua cu binecuvântări de sus!”

Arancutean Eliza  

1 Mai

„Obrajii lui sunt ca nişte straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare.” Cântarea Cântărilor 5:13

A sosit luna florilor! Vânturile lui martie şi ploile din aprilie şi-au făcut datoria, şi întreg pământul este scăldat în frumuseţe. Suflete, pune-ţi veşmântul de sărbătoare, apoi ieşi şi adună ghirlande de gânduri cereşti. Ştii unde să mergi, fiindcă cunoşti „straturile de miresme”. Te-ai bucurat adesea de parfumul „sadurilor mirositoare”. Du-te imediat la Prea Iubitul tău şi bucură-te în El. Obrajii aceia – loviţi cu biciul, brăzdaţi de lacrimi şi mânjiţi de scuipat — obrajii aceia, luminaţi de zâmbetul îndurării, sunt o mireasmă pentru inima mea.

Nu ţi-ai ascuns faţa de ruşine şi scuipături, Doamne Isuse; de aceea, inima mea găseşte plăcere în slava Ta. Obrajii aceia au fost schimonosiţi de durere şi înroşiţi de stropii de sânge prelinşi sub coroana de spini. Asemenea semne de iubire îmi încântă sufletul mai tare decât orice parfum. Dacă nu Îi pot vedea întreaga faţă, îmi ajung obrajii, fiindcă orice părticică a Sa îmi împrospătează simţurile spirituale şi îmi produce o mare încântare. În Isus găsesc nu numai parfum, ci „straturi de miresme”.

El este Trandafirul şi Crinul meu, alinarea inimii mele şi balsamul meu vindecător. Când este cu mine, soseşte luna mai. Sufletul meu îşi spală faţa in roua harului Său şi se desfată ascultând ciripitul făgăduinţelor Sale. Scumpul meu Isus, îngăduie-mi să cunosc toate binecuvântările care se află în părtăşia cu Tine. Eu sunt sărmanul căruia i-ai sărutat obrajii! O, lasă-mă să Te sărut şi eu.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Viața omului în univers e doar moment

Viața omului în univers e doar moment
Iar anii noștri ca o lovitură de ciocan
Este ca ecoul ce apare și se pierde lent
E ca un strop de apă dispărut în ocean.

Viața noastră e ca și roua dimineții
Ce se topește peste zi când soarele răsare
Și simțim de multe ori durerile tristeții
Că viața noastră este așa de trecătoare.

E scurtă viața omului, ea iute trece
Este ca o lumânare ce în vânt se stinge
Când sună dangătul de clopot greu și rece
Ne este frică iar sufletul adesea plânge.

Viața noastră este ca un abur trecător
E ca negura ce piere în razele de soare
Iar anii iute trec ca și un fulger sclipitor
Ce se pierde în noapte și repede dispare.

Aici nimic nu-i veșnic, n-au preț și toate pier
De a Ta iubire, de dorul Tău, Isus tânjim
Căci scopul vieții noastre e calea către cer
Să fim cu Tine și numele să-ți preamărim.

Viața noasrtă este darul cel mai prețios
Comoara veșniciei, destin ceresc, preasfânt
Ne este dăruită ca noi să o trăim frumos
Doar pentru Dumnezeu aici pe acest pământ.

Mihail Cebotarev 

Roua Cerului

Roua Cerui se lasă ca o mană peste noi
Și ne umple bucuria și ne face mai vioi
Inimile noastre către cer iar se deschid
Să primească armonia și oricare individ

Să-și deschidă inima către Dumnezeu
El le va da trăirea prin harul Său mereu
Și mijloace de viață să trăiască fiecare
Cu iubire de semeni și aleasă educare.

Roua Cerului ne ține rădăcina cu viață
Ne ridică în lumină in oricare dimineață
Roua vine de la Domnul ca o binecuvântare
Ca o ploaie mică și măruntă pentru fiecare.

Roua Ta este ca roua de viață dătătoare
Este lucrarea Domnului cea binevoitoare
Ea ridică din țărână ce este binecuvântat
Și orișice sămânța ce în Domnul s-a plantat

Noi să-i mulțumim de Roua Lui ce ne este dată
Și nu avem în noi grijuri sau o credință uscată
El ne-a chemat de tineri să-l urmăm pe El
Ca să împlinim cu Domnul Isus al cerului țel.

Constantin Sferciuc  

Altă dată…

… Altă dată, poate mâine,
Când își strânge pomul floarea,
Când se-nchide largul zării și își leapădă splendoarea,
Când e boală şi nu-i pâine,
Iar tu n-ai nici o ieșire pentru starea disperată,
Fiindcă-atunci când ai de toate, totul lași pe altădată.

— Astăzi suntem ocupați,
Însă, dacă insistați,
Ne legăm că într-o zi
Vom veni
S-auzim ce ne-ndemnați.

… Altă dată, peste-un an,
Peste doi sau cine știe?
Să te-nsori, să-ți creşti copii, să mai faci ce-o fi să fie,
Adunând ban lângă ban;
Până-ți intră moartea-n casă, iar tu n-ai nici o putere
Fiindcă nu cunoşti odihna ce-ți aduce mângâiere.

— Vă-nțelegem doleanța,
Însă azi păstrați distanța,
Că avem nițică treabă
Și e grabă,
Că se-apropie vacanța.

… Altă dată! Nu e vreme
Chiar acum de pocăință –
Doar eşti om de omenie – şi- ai să cauți şi credință,
Însă ai ceva probleme.
O, de-ai prinde izbăvirea, nu cumva să vin-o zi
Când vei căuta chemarea, însă n-o vei auzi.

— Azi suntem cam obosiți,
Însă, mâine, mai veniți;
Despre viața de apoi
Vrem și noi
Să cunoaștem ce gândiți.

… Stai, ascultă! Nu auzi
Cum în inimă-și fac locul stropi de rouă, muguri cruzi?
Nu simți Vestea minunată
Cum s-a-ntors să-ți spună iarăși să n-o lași să stea în drum?
Cum s-aștepți o altă dată? !
Ce te-mpiedică acum?

Viorica Mariniuc 

Răscumpărătorul meu e viu

Răscumpărătorul meu e viu,

„Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu „Iov 19/256

O creangă înflorește, soarele urcă,
Izvorul speranței începe să curgă,
Ciocârlia cântă- n zorii dimineții:
„-Te lăudăm, Isuse, Domnul Vieții!”

Cântă și mierla, glasul i se înalță,
Roua dimineții, în pustiu, e viață,
Crinul de nisip soarbe rouă în pustiu:
-Eu știu că Răscumpărătorul meu e viu!

A pornit și vântul, zboară spre colină,
Două femei se grăbesc spre o grădină,
În mână, un muc slăbuț cu glas fumuriu:
-Eu știu că Răscumpărătorul meu e viu!”

Dar Stânca-i mișcată, Mormântul este gol,
Dinspre cer, coboară, în grădină, un stol,
-„Mormântul este gol!” vântul tare a strigat,
El nu e printre morți, Cristos a înviat!”

Păsări cântă în cor la Mormântul pustiu:
„-Nu căutați printre morți pe Cel ce e viu!
Mucul nu se va stinge, va fi mai mlădiu,
Isus, Răscumpărătorul tău este viu!

Isus este acum în raza de soare,
Isus umblă acum pe valuri de mare.
El e pe munte, și în floarea de smochin:
-„Isuse, nu Te vedem, totuși Te simțim!”

Dacă ești trist, bolnav, ca și Iov cel milos,
De ești un muc bătrân, nu mai ești de folos,
Privește Mormântul, ce e gol și pustiu:
„-Eu știu că Răscumpărătorul meu e viu!”

De ești ca Maria, nu Il vezi pe Isus,
Ia rouă cerească și privește în sus!
Strigă înspre mare, strigă spre pustiu:
-Eu știu că Răscumpărătorul meu e viu!”

Raza cerească, zâmbitoare, tot urcă,
Izvorul sfânt de Har începe să curgă,
Glasul ciocârliei e flaut argintiu:
-Eu știu că Răscumpărătorul meu e viu!

Arancutean Eliza 

În fiecare dimineață…

În fiecare dimineață, m-aplec să văd splendoarea Ta
Și ea îmi deschide zări în față, de bucurii prin Mâna Ta,

Prin mila Ta, se așterne roua, verdele doar Tu îl ții,
Tăria vieții, o zi nouă – prin Tine, toate le susții!

Tu așternut-ai zări senine, munți și dealuri și câmpii,
Prin raza-ți: bucurii divine, râs zglobiu pui la copii,

Fluturași și păsărele, peștișori și melușei,
Crângul plin de viorele, toporași și clopoței,

Îngrijirea Ta eternă, palma Ta, plină de har,
Ea-i acei ce-n drag proșternă, armonii, al vieții dar!

Te slăvim în veci, Părinte, glorificăm Numele Tău!
De dragostea-ți mereu fierbinte, lăudat fii, Dumnezeu!

Lidia Cojocaru