Ocrotire

Cum 40 de ani lui Iacov prin pustie
Incaltamintea nu i s-a-nvechit,
Tot astfel 40 de ani stau marturie
Ca ocrotirea Lui nu ti-a lipsit.

Cel ce-a rascumparat poporul din robie
Cu mana tare si cu brat intins,
Si-a dovedit din plin a Lui credinciosie
Si-n viata ta, pe tot al ei cuprins.

Tot El te va pastra de astazi mai departe
In harul Sau, caci El s-a pus chezas
Sa te desavarseasca, si sa-ti faca parte
De slava Sa si de al Lui salas.

Increde-te in El, si-asteapta-L, ca El stie
Cand tot ce a promis va fi-mplinit;
Tu vei descoperi intreaga vesnicie
C-a daruit atat cat te-a iubit.

Anca Winter  

O robie care elibereaza

27 octombne

Text: Exodul 21:1-6

El ne-a izbavit de sub puterea intunericului, si ne-a
stramutat in imparatia Fiului dragostei Lui.

Coloseni 1:13

Dumnezeu urate sclavia, dar aceasta era atat de adanc inra-
dacinata in societatea din timpul lui Moise, Incat El a mo-
dificat-o in loc s-o desfiinteze. El a asigurat o cale pentru ca sclavii
din poporul Israel sa-si dobandeasca eliberarea, dar unii dintre ei
nu doreau sa-si schimbe rolurile. Isi aratau aceasta dorinta su-
punandu-se voluntar la o ceremonie simpla in care sclavul se aseza
cu una din urechi langa usiorul usii si urechea ii era strapunsa, ca
semn al consacrarii din dragoste pentru o viata de slujire. Deve-
neau astfel sclavi din alegere, nu din necesitate. Si acest fel de
sclavie duce la libertate.

Cand devenim crestini, noi, ca si cei ce treceau prin ceremonia
strapungerii urechii, schimbam robia involuntara pe o sclavie din
alegere. Toti cei necredinciosi raman robii „puterii intunericului”
(Col. 1:13). Aceasta robie poate fi fata de un ritual religios, fata
de droguri sau bautura, ambitie sau mandrie, sau fata de poftele
carnii. Cei care cred ca adevarata libertate este sa poti face ceea
ce vrei, nu-si dau seama ca felul de viata fara restrictii si la
intamplare este cea mai grea robie. Cei care traiesc astfel se jefuiesc
singuri de orice sens si scop si in final pierd capacitatea de-a
dobandi satisfactii adevarate.

„Cei care aleg sa-I fie robi lui Isus Cristos gasesc adevarata liber-
tate. Alegerea aduce eliberare de frica, eliberare din neputinta,
eliberare de puterea pacatului, libertatea de a fi tot ceea ce vrea
Dumnezeu sa fii. Ai ales robia care duce la libertate?” – H.V.L.

Cristos sfarma catusele nelegiuirii

Ca sa-I stiu legaturile desavarsirii;

Aceasta libertate prin sangele-Ti divin

Ti-aduc ca rob pentru vecie si ma-nchin.” – F. Hess

Prin credinta in Cristos trecem
din sclavia pacatului in libertatea mantuiri
i.”

Painea zilnica

Zideşte pe temelia ispăşirii

„… daţi mădularele voastre în robie dreptăţii, spre sfinţire. „Romani 6:19

Eu nu mă pot mântui şi sfinţi singur; nu pot face ispăşire pentru păcat; nu pot răscumpăra lumea; nu pot să îndrept ce este rău, să purific ce este impur, să sfinţesc ce este nesfânt. Toate acestea sunt lucrarea suverană a lui Dumnezeu. Am eu credinţă în ceea ce a făcut Isus Cristos? El a făcut o Ispăşire perfectă; m-am desprins eu să fiu tot timpul conştient de acest lucru? Cea mai mare nevoie nu este de a face lucruri, ci de a crede lucruri. Răscumpărarea făcută de Cristos nu este o experienţă, ci este marele act pe care Dumnezeu 1-a realizat prin Cristos; pe aceasta trebuie eu să-mi zidesc credinţa. Dacă-mi zidesc credinţa pe experienţa pe care o am, voi produce cel mai nebiblic tip de viaţă – o viaţă izolată, având ochii aţintiţi asupra propriei mele curăţii. Fereşte-te de această evlavie care nu se bazează pe ispăşirea făcută de Domnul. Ea nu foloseşte la nimic, decât să-ţi dea o viaţă de izolare; îi este nefolositoare lui Dumnezeu şi e o neplăcere pentru oameni. Măsoară orice experienţă pe care o ai după standardul Domnului nostru. Nu putem face nimic care să-I placă lui Dumnezeu dacă nu zidim deliberat pe temelia ispăşirii.

Ispăşirea făcută de Isus trebuie să se realizeze în moduri practice Şi discrete în viaţa mea. De fiecare dată când ascult. Dumnezeu este de partea mea, astfel că harul lui Dumnezeu şi ascultarea naturală lucrează împreună în perfectă armonie. Ascultarea înseamnă că mi-am pus deplin încrederea în Ispăşire; ascultarea mea este întâmpinată imediat de bucuria harului supranatural al lui Dumnezeu.

Fereşte-te de evlavia care nesocoteşte viaţa naturală, aceasta este o înşelătorie. Vino mereu la scaunul de judecată al Ispăşirii – ce spune Ispăşirea în cutare sau cutare lucru?

Oswald CHAMBERS

Un ogor la Anatot

Ieremia 32

“Intr-o vreme ca aceasta, cand e-atata silnicie,
Si atatia frati in lanturi sufera in grea robie;
Cand triumfa-n toata lumea mandrul Nebucadnetar,
Cand se zguduie pamantul si nadejdile dispar…

Intr-o vreme ca aceasta, Doamne, vii la inchisoare
Ca sa-mi spui sa iau ogorul care stii ca-i de vanzare?
Dar nu stii ca-s la napasta, sunt la carcera bagat?
Din porunca lui Zedechia, fara mila arestat?

Ai uitat ca-s condamnatul, aruncat fara speranta,
Intr-o hruba-ntunecoasa, robul Tau ajuns o zdreanta?
Si la ce bun, Doamne Mare, pentru cine un ogor?
Cand azi, maine, o sentinta ma condamna ca sa mor?”

Si gandindu-ma intr-una cat de Sfant esti, cat de Mare,
Si ca nimeni nu-i ca Tine, ca Tu n-ai asemanare,
Ca esti Cel Atotputernic, Regele lui Israel;
Iata vine cu oferta varul meu Hanameel…

Si in curtea inchisorii s-a facut o zarva mare,
Au venit cu toti sa vada actul meu de cumparare.
Am cantarit toti argintii, am semnat chiar un zapis,
Ca sa stie toata lumea c-am facut precum ai zis.

Intr-o vreme ca aceasta, am si eu o proprietate,
Chiar daca nu mai am zile sa-i vad brazdele arate,
Dar am acte dupa lege, cu peceti si cu socot,
Am si eu o mostenire: un ogor la Anatot!

Vad in jurul meu doar ziduri, santuri care ma sugruma,
Numai foamete si lacrimi, numai sabie si ciuma;
Dar mi-ai spus sa scriu zapisul, si pecetile sa-i pun;
Si in curtea inchisorii toti ma iau drept de nebun.

Am dat apoi documentul lui Baruc sa-l tina Bine,
Intr-un vas de lut, dovada, pentru vremea care vine:
Caci se va sfarsi robia, va fi pace, nu razboi,
Si in loc de deportare, va fi-ntoarcerea ‘napoi.

”Doamne Sfinte si Puternic, vreau sa-Ti spun cu plecaciune
Ca nu Te-nteleg in toata marea Ta intelepciune:
Intr-o vreme ca aceasta, Tu imi spui cu-atata dor,
Ca mai este o nadejde…Ca mai e un viitor…”

Valentin Popovici 

Tezește-te din somn iubită Românie

Tezește-te din somn iubită Românie,
Din somnul de păcate ce vrea să te cuprindă,
Mulți de-ar putea te-ar vinde, te-ar duce în robie,
Dar Domnul încă are în tine mărturie,
Mulți credincioși ce plâng între altar și tindă!

Teziți-vă români și nu uitați vreodată,
Că ați primit în dar o țară ca o floare,
Cu prețul multor vieți ea a fost apărată,
Dar astăzi e slăbită, trădată, neglijată,
Sub nori de asuprire și duh de dezbinare!

Treziți-vă aleși care conduceți țara,
Cinstiți-vă eroii, familia, neamul, glia,
Să nu ajungeți mâine ca să purtați povara,
Că v-ați vândut pe-arginți și cinstea și comoara
Și nici să nu petreceți în chinuri veșnicia!

Treziți-vă creștini și apărați credința,
De,  lumea ateistă,  de,  hoardele păgâne,
Vegheați în rugăciune cu toată stăruința,
Rămâneți în Scriptura și țineți pocăința,
Căci valul lumii trece, dar pietrele-or rămâne!

Treziți-vă români acum cu mic și mare,
Nu vă plecați în fața viclenilor,  jupâni,
Nu vă lăsați călcate valorile-n picioare,
Fiți oameni înțelepți dați Domnului onoare,
În țara asta voi sunteți de drept stăpâni!

Treziți-vă români din crunta nepăsare,
Sunt zilele din urmă, sunt vremuri tot mai grele,
Trăirea în păcate e moarte, disperare,
Dar în Mântuitorul e har și îndurare,
O viață fericită și dincolo de stele… !

Treziți-vă români acum cât se mai poate,
Cât încă printre voi mai arde o lumină,
Hristos Lumina lumii mai luminează-n noapte,
În El avem viața, iertarea de păcate,
Și-un loc de mângâiere în slava Lui divină!

Teodor Groza

Ascultarea

Sunteţi robul aceluia de care ascultaţi.

Romani 6:16

Primul lucru pe care trebuie să-l fac atunci când examinez puterea care mă domină este să recunosc adevărul neplăcut că sunt responsabil pentru faptul de a fi astfel dominat întrucât am cedat în faţa respectivei puteri. Dacă sunt robul eului meu, eu sunt vinovat pentru aceasta, deoarece, la un moment dat în trecut, am cedat eului. La fel, dacă ascult de Dumnezeu, fac aceasta pentru că m-am predat pe mine însumi Lui.Dacă un copil se lasă dominat de egoism, el va descoperi că aceasta este cea mai înrobitoare tiranie de pe pământ.

Nu există putere în sufletul uman care să rupă lanţurile unei atitudini formate prin cedarea în faţa eului. De exemplu, lasă-te dominat pentru o secundă de orice vine din natura poftei (aminteşte-ţi ce este pofta: „Trebuie să am imediat acest lucru”, fie că este vorba de o poftă a cărnii sau a minţii), cedează o dată şi deşi poate te urăşti pentru că ai cedat, eşti legat ca un sclav de acel lucru. Nu există absolut nici o eliberare prin puterea umană, ci numai prin Răscumpărare. Trebuie să te predai în umilinţă totală Singurului care poate zdrobi puterea dominatoare, adică Domnului Isus Cristos.

„El M-a uns… ca să vestesc robilor izbăvirea.”  ,Descoperim aceasta în moduri ridicol de simple –„O, pot renunţa la acest obicei oricând doresc”. Nu poţi; vei descoperi că obiceiul te domină cu totul pentru că i-ai cedat de bunăvoie. Este uşor să cânţi „El va zdrobi orice lanţuri”, trăind în acelaşi timp o viaţă de robie evidentă faţă de tine însuţi. Predarea în mâna lui Isus va zdrobi orice robie din viaţa oricărui om.

Oswald Chambers

Să ne dorim acum ce își dorește Domnul

Să ne dorim acum ce își dorește Domnul,
Toți oamenii din lume să fie mântuiți!
Salvați din rătăcire, robie și pierzare,
Născuți din Duhul Sfânt și veșnic fericiți!

Să ne rugăm acum cum s-a rugat Isus,
Ca oamenii prin noi pe El să îl cunoască.
Cu inima smerită în duh de pocăință,
Viața lor întregă doar Lui să-i dăruiască!

Să răspândim acum cu râvnă vestea bună,
Celor robiți de patimi și greu împovărați…
În jertfa de pe cruce e har și e salvare,
Câți cred în Domnul Isus toți pot a fi iertați!

Să fim acum lumină și sare în cetate,
În bezna de păcate de stricăciuni și chin,
Să fim indicatoare spre-o cale mult mai bună,
O sfântă mărturie a harului divin!

Să semănăm acum cuvintele vieții,
În valea umbrei morții, celor fără speranță…
Să știe toți câți cred și câți se pocăiesc
Că în Hristos au pace și veșnica viață!

Teodor Groza

Zideşte pe temelia ispăşirii

„… daţi mădularele voastre în robie dreptăţii, spre sfinţire. „Romani 6:19

Eu nu mă pot mântui şi sfinţi singur; nu pot face ispăşire pentru păcat; nu pot răscumpăra lumea; nu pot să îndrept ce este rău, să purific ce este impur, să sfinţesc ce este nesfânt. Toate acestea sunt lucrarea suverană a lui Dumnezeu. Am eu credinţă în ceea ce a făcut Isus Cristos? El a făcut o Ispăşire perfectă; m-am desprins eu să fiu tot timpul conştient de acest lucru? Cea mai mare nevoie nu este de a face lucruri, ci de a crede lucruri. Răscumpărarea făcută de Cristos nu este o experienţă, ci este marele act pe care Dumnezeu 1-a realizat prin Cristos; pe aceasta trebuie eu să-mi zidesc credinţa. Dacă-mi zidesc credinţa pe experienţa pe care o am, voi produce cel mai nebiblic tip de viaţă – o viaţă izolată, având ochii aţintiţi asupra propriei mele curăţii. Fereşte-te de această evlavie care nu se bazează pe ispăşirea făcută de Domnul. Ea nu foloseşte la nimic, decât să-ţi dea o viaţă de izolare; îi este nefolositoare lui Dumnezeu şi e o neplăcere pentru oameni. Măsoară orice experienţă pe care o ai după standardul Domnului nostru. Nu putem face nimic care să-I placă lui Dumnezeu dacă nu zidim deliberat pe temelia ispăşirii.

Ispăşirea făcută de Isus trebuie să se realizeze în moduri practice Şi discrete în viaţa mea. De fiecare dată când ascult. Dumnezeu este de partea mea, astfel că harul lui Dumnezeu şi ascultarea naturală lucrează împreună în perfectă armonie. Ascultarea înseamnă că mi-am pus deplin încrederea în Ispăşire; ascultarea mea este întâmpinată imediat de bucuria harului supranatural al lui Dumnezeu.

Fereşte-te de evlavia care nesocoteşte viaţa naturală, aceasta este o înşelătorie. Vino mereu la scaunul de judecată al Ispăşirii – ce spune Ispăşirea în cutare sau cutare lucru?

Oswald CHAMBERS

Câte m-au robit, Isuse…

Câte m-au robit, Isuse,
Și m-au strâns în lanţul greu,
Astăzi toate sunt învinse:
Căci m-ai dezlegat Isuse,
Salvatorul meu!

Câte mă-ngropau în noapte
Și în praful lumii zeu,
Astăzi sunt scăpat de toate:
Căci m-ai înviat din moarte,
Drag Isus al meu!

Câte mă ţineau, Isuse,
Să nu văd Chipul Iubirii,
Astăzi toate sunt răpuse:
Căci m-ai vindecat, Isuse,
Domnul mântuirii.

Câte mă ţin, Doamne, azi,
Să-ţi slujesc zilnic doar Ţie,
Nu-mi par lanţuri, nici obezi,
Ci-ale dragostei dovezi
Până-n Veșnicie!

(Lidia Maria Bărbînţă, 12 iunie 2015)