Roagă-te lui Dumnezeu în taină

“Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, închide usa şi roagă-te Tatălui tău care este în ascuns.” Matei 6:6

Ideea centrală în domeniul religiei este să-ţi aţinteşti privirea la Dumnezeu, nu la oameni. Să nu ai ca motivaţie dorinţa de a fi
cunoscut ca om al rugăciunii. Caută-ţi o “cămăruţă” în care să te rogi. închide uşa şi vorbeşte cu Dumnezeu în ascuns. Să nu ai o altă motivaţie decât aceea de a-L cunoaşte pe Tatăl tău din cer. Este imposibil să ai o viaţă de ucenic fără un timp anume de rugăciune in ascuns.

“Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe…” (v. 7).
Dumnezeu nu este niciodată impresionat de zelul nostru în rugăciune. El nu ne aude pentru că ne rugăm cu zel, ci numai pe baza Răscumparării. Rugăciunea nu înseamnă doar a primi lucruri de la Dumnezeu, aceasta este o formă elementară de rugăciune; rugăciunea înseamnă a ajunge într-o comuniune perfectă cu Dumnezeu. Dacă Fiul lui Dumnezeu a luat chip în noi prin regenerare, El va trece dincolo de gândirea noastră naturală şi ne va schimba atitudinea faţă de lucrurile pentru care ne rugăm.

“Cine cere capătă” (Matei 7:8). Noi rostim rugăciuni pioase în care voinţa noastră nu este implicată, iar după aceea spunem că Dumnezeu nu ne-a răspuns; de fapt, noi n-am cerut nimic. “Cereţi orice veţi vrea” (loan 15:7), a spus lsus. A cere înseamnă a ne implica voinţa. Ori de câte ori lsus a vorbit despre rugăciune, El a asemănat-o cu simplitatea măreaţă a unui copil; noi venim cu atitudinea noastră critică şi spunem: “Da, dar..,” lsus a spus: Cereţi. Dar să nu uităm că trebuie să-I cerem lui Dumnezeu lucruri care se potrivesc cu Dumnezeul pe care L-a revelat lsus Hristos.

Oswald CHAMBERS

Când lumea fierbe

Spre ceru-ntunecat se ’nalță jerbe
S-a-nnourat de-amenințări trăirea,
Nemulțumitu-și tremură rostirea
În implorări sau strigăte acerbe.
Înspăimântat, bogatu-nchide ușa,
Nedreptățitu-și scutură cenușa,
Se întretaie vești, iar lumea fierbe.

Nu, să nu piară cel nelegiuit!
În praf doboară stâlpul infamiei
Și, ca o rază-n mijlocul urgiei,
Înalță rugi spre Cerul nesfârșit.
Vestește-i condamnatului salvarea,
La Tron divin să-și ceară achitarea –
Fii om, de dragul harului primit.

Trecând prin praf, nu-i alb fără de pată,
Sub cruce stau răniții și călăii,
Căci au umblat pe tot cuprinsul văi
S-aducă spini pe fruntea-nsângerată.
Îmbărbătează-ți lacrima de jale,
Să se prelingă-n poala țării tale.
De te-ai rugat, mai roagă-te o dată.

Străin aici și cetățean de sus,
Când lumea fierbe, arzi pentru Isus.

Viorica Mariniuc 

Roagă-te atunci când ieși din casă

Roagă-te atunci când ieși din casă
Când vrei să te pornești în drumul tău
Roagă-te și atunci când te așezi la masă
Și nu uita să-i mulțumești lui Dumnezeu.

Rugăciunea e strigătul la cer
Căci sufletul respiră în rugăciune
Când pe genunchi în locul tăinuit, stingher
Lui Dumnezeu tu toate îi poți spune.

Roagă-te când te întorci acasă
Roagă-te neîncetat oriunde ești
Și pentru pâinea caldă ce o ai pe masă
Tu nu uita pe Dumnezeu să-l mulțumești.

Rugăciunea e dorul veșniciei
Căci sufletul după Paradis suspină
Și simți căldura și taina bucuriei
Când ești atras la piept de mâna Lui divină.

Spre cer ridică-ți ochii tăi mereu
Când ești trist și când îți merge bine
Roagă-te în orice timp, la bine și la greu
Când bat furtuni și în zilele senine.

Rugăciunea este un dar ceresc
Când simți iubirea cea nemăsurată
Când în taină cerul cu pământul se unesc
Cu cât mai sinceră cu atât e mai curată.

Mihail Cebotarev

Mai roaga-te odata

Dacă târziu tu te trezești, stai prea puțin în rugă,
Nici nu ai timp să studiezi, mereu mănânci în fugă,
Când de la masă te ridici e ora-ntârziată,
Chiar înainte ca să pleci… . mai roaga-te o dată!

Când dimineaț-aștepți prea mult tramvaiul ca să vină
Sau cu mașina ai făcut o pană de benzină,
Când stai destul la semafor sau la calea ferată,
Închide ochii și în gând… mai roagă te o dată!

Când întuneric e pe drum sau ai pierdut cărarea
Sau peste tot în jurul tău e agitată marea,
Când vântul e-împotriva ta cu ura lui turbată,
Ridică-ți ochii către cer… mai roagă-te o dată!

Când se revarsă ape mari sau vine uraganul
Iar un cutremur de pământ ți-a prăbușit tavanul,
Când fără casă tu rămâi și pierzi averea toată,
În loc să murmuri și să plangi… mai roagă-te o dată!

Când vrei să pui în gura ta un frâu pentru vorbire,
Să nu răspunzi la provocări, te lupți cu vechea fire,
Când îți apare-n calea ta ispita deghizată,
De vrei să fii biruitor… mai roagă -te o dată!

Când vezi oriunde-n jurul tău că se păcătuiește
Și că din ce in ce mai mult iubirea se răcește
Iar adunarea unde mergi e apostaziată,
Ca și Isus în Ghetsemani… mai roagă-te o dată!

Când ai aflat din profeții că vremea se-mplinește
Și toate-n jurul tău vestesc că totul se sfârșește,
Te uiți spre ceruri și nu vezi că Domnul se arată,
Ca și Ilie, pe genunchi… mai roagă-te o dată!

Anonim

Lucrarea lăuntrică

“Voi însă sunteţi… o preoţie împărătească.” 1 Petru 2:9

Prin ce drept devenim noi “o preoţie împărătească?” Prin dreptul Ispăşirii. Suntem pregătiţi să renunţăm la noi înşine şi să ne lansăm în lucrarea preoţească de rugăciune? Scotocirea continuă a lăuntrului nostru pentru a vedea dacă suntem ceea ce ar trebui să fim, generează un tip de creştinism bolnav şi egoist, nu o viaţă robustă şi simplă de copil al lui Dumnezeu. Până când nu ajungem într-o relaţie bună cu Dumnezeu, ne zbatem şi luptăm agăţându-ne cu dinţii pentru a rezista şi apoi spunem: “Ce victorie minunată am obţinut!” Insă nu este nimic care să arate minunea Răscumpărării în aceasta.

Porneşte înainte crezând fără rezerve că Răscumpărarea este completă şi apoi nu te mai interesa de tine însuţi, ci începe să faci ceea ce a spus Isus Cristos – roagă-te pentru prietenul care vine la tine la miezul nopţii, roagă-te pentru sfinţii lui Dumnezeu, roagă-te pentru toţi oamenii. Roagă-te cu convingerea că eşti desăvârşit numai în Cristos Isus, şi nu cere: “O, Doamne, am făcut tot ce am putut. Te rog ascultă-mă!”.

Cât timp îi va trebui lui Dumnezeu să ne elibereze de obiceiul nesănătos de a ne gândi la noi înşine? Trebuie să ne săturăm de moarte de noi înşine, până când nu ne mai surprinde nimic din ceea ce ar putea spune Dumnezeu despre noi. Nu putem atinge adâncurile ticăloşiei din noi. Există un singur loc unde suntem drepţi, şi anume in Cristos Isus. Când suntem acolo, trebuie să ne dedicam in întregime lucrării lăuntrice.

Oswald CHAMBERS

Cuvintele-s ființe vii

Cuvintele-s ființe vii
Ce le-am creat la întâmplare.
Le-am spus ușor la supărare
Crezând că-s vorbe trecătoare;
Dar greu atârnă-n veșnicii.

Cuvintele-s un rod firesc
Născut din gându-mi pământesc
Ce mă urmează ceas de ceas.
Rostindu-le la orice pas
Eu mângâi inimi sau lovesc,
Eu vindec răni sau otrăvesc.
Și uit mereu să mă gândesc:
În urma lor ce-o fi rămas?

Cuvintele… m-or osândi
Și veșnic m-or învinui
La Judecata viitoare,
De le privesc cu îndurare.
Și tot ce-am spus cu-nverșunare
Și toate vorbele ușoare
Va trebui să le plătesc;
De nu voi vrea în închinare
De ele să mă pocăiesc.

Cuvintele-s jurați cerești:
Ai grijă, gură, ce rostești.
Mai bine roagă-te mereu
Să spui doar ce vrea Dumnezeu.

Mănescu Mihaela

Nu intra în peşteră

Gânduri negre când te-apasă
Şi necazuri dau năvală
De ce cu descurajarea
Cazi atunci la învoială ?

Te-ai retras ca şi o scoică
Între-a sale cochilii
Lăsând ca să te strivească
Întristarea inimii .

Nu mai vezi nici o scăpare
Întristarea ţi-a umbrit
Orice urmă de salvare
Pentru tine a pierit.

Atacat când eşti într-una
De solia celui rău
De ce uiţi că El Şadai
Este salvatorul tău ?

Plin de frică, de-ntristare
Deznădăjduit cumplit,
Într-o peşteră săracă
Obosit te-ai prăbuşit

Inima ţi-a fost într-una
Tronul Domnului Isus
Dar când a lovit furtuna
O peşteră rece-a ajuns.

Stai ascuns în hruba rece
Gânduri lovesc ca un bici
Dar Isus acum te-ntreabă:
„ Dragul meu ce faci aici ? „

Peştera nu este locul
Ca să stai la adăpost
Aici nu vei găsi niciodată
Al vieţii tale rost.

Hai dă-Mi mâna ieşi afară
La lumina celui Sfânt
Şi predă-ţi viaţa iară
Cât vei trăi pe pământ!

Şi, când vânturile reci
Vor sufla grozav de tare
Prin încercări de-o să treci
Nu uita, Domnul e mare!

De s-ar porni iar furtuna
Tu mereu te bucură
Cântă roagă-te într-una
Dar, nu intra în peşteră.

Bazâru Jenică

NU TE-NGRIJORA!

De s-au starnit furtuni pe marea vietii tale
Si furioase valuri stau gata sa te-nece,
Nu te lasa deloc cuprins de-ngrijorare
Ci roaga-te-n credinta pana furtuna trece!

Cand inima te doare si nimeni nu-ntelege
Iar cei de langa tine isi vad de ale lor,
Genunchii taisi fruntea, in ruga sa se plece;
In Tatal tau din ceruri ramai increzator!

Sa nu uiti niciodata, ca Cerul e Iubire!
Ca dincolo de nori e Tara stelelor.
Necazul de te-ndoaie sub crunta-i nimicire,
Te-nalta fara teama, nu te opri din zbor!

Mariana Mihai

Nu-i nimic la intamplare

De treci mereu prin încercare
Şi ceru-ţi este înegrit
Mai roagă-te şi ai răbdare
Căci nu-i nimic la întâmplare
Iar Domnul nu te-a părăsit.

Când urlă marea încercării
Cu valuri înfricoşătoare
Să nu cazi pradă disperării
El Domnul nu te-a dat uitării
Să ştii nimic nu-i la-ntâmplare.

Când ai scăpat de-o încercare
Şi-apoi o alta te-a lovit
Să şti nimic nu-i la-ntâmplare
Rămâi în Domnul neclintit
Căci toate el le-a hotărât.

În jurul tău,doar silnicie.
Păcat,desfrâu,neascultare
Credinţa,să îţi fie vie
Căci şi mai rău are să fie
Şi nu-i nimic la întâmplare.

Plângi şi te rogi neâncetat
Copiii nu-ţi dau ascultare
De Domnul s-au îndepărtat
În lume ei s-au afundat
Dar crede că nu-i la-ntâmplare

Dacă priveşti în adunare
Aşa de multe s-au schimbat
Parcă creştinii au uitat
De traiul sfânt ,smerit,curat
Nici asta nu e la-ntâmplare

Ascultă-mă acum creştine
Şi dă Cuvântului crezare
Căci El veghează să ştii bine
Ridică-te deci şi fii tare
Nimica nu e la –întâmplare.

sursa foto Liviu Pazargic

Chiar dacă eşti adeseori lovit

Chiar dacă eşti adeseori lovit,
Rănit, cuprins de-ngrijorare,
Fii credincios şi liniştit,
Tu nu eşti singur, nici părăsit,
Domnul te scapă din încercare.

Chiar dacă eşti descurajat,
Când vezi atâta nepăsare,
Rămâi statornic, devotat,
Acelui care te-a salvat,
Răsplata-ţi sigur va fi mare.

Chiar dacă nu poţi să-nţelegi,
Tot ce se-ntâmplă-n jurul tău,
Tu roagă-te să poţi s-alegi,
Doar binele, şi-ai să culegi,
Rodul promis de Dumnezeu.

Chiar de nu ai tot ce-ţi doreşti,
Ce crezi că ţi-ar fi de folos,
Să nu uiţi, poţi să dobândeşti,
Ale harului comori cereşti,
Iertarea, viaţa, prin Hristos.

Chiar dacă, parcă truda ta,
Puţini o văd şi-apreciază,
Mergi înainte, şi nu uita,
În cer te-aşteaptă cununa,
Răsplata celor ce lucrează.

Chiar dacă zilele sunt grele,
Cu oameni iubitori de sine,
Tu nu urma căile rele,
Ci cheamă-i hainele să-şi spele,
Să aibă cinste, nu ruşine.

Chiar dacă mulţi trăiesc firesc,
Fac numai ce le place lor,
Tu mergi cu-acei ce se sfinţesc,
Fii om smerit, duhovnicesc,
Să fii în veci biruitor.

Chiar dacă mulţi s-au lepădat,
De jug, de cruce, de ştergar,
Tu fii deplin încredinţat,
Că numai cei ce au luptat,
Vor moşteni al vieţii har.

de Teodor Groza