Abel Bîtea
ridica
Psalmul 41
Ferice-i omul care face bine
Și de acel sărac se îngrijește
Că-n ziua când nenorocirea vine
Chiar Dumnezeu din Cer îl izbăvește.
Domnu-l păzește și în viață-l ține
Pe-acest pământ el este fericit
Când vin spre el vrăjmași cu mâini haine
El de-a lor bun plac este ferit.
Iar când e pe un pat de suferință
În sprijin vine mîna Domnului
Durerea-i ușurezi cu chibzuință
Oricît de multe-ar fi bolile lui.
Eu zic ”o, Doamne, ai milă de mine!
Și vindecă-mi Tu sufletul zdrobit
Așa cum sunt, o Doamne, strig la Tine
Căci împotriva Ta-am păcătuit ”.
Vrăjmașii mei vorbesc cu răutate
Și despre mine zic: ” când va muri”?
Rostind cuvinte grele și-apăsate
”Când oare numele îi va pieri?”
De vine cineva ca să mă vadă
Nestigherit minciuni vorbește iară
Strângând temeiuri false la grămadă
Când pleacă mă vorbește rău pe-afară.
Vrăjmașii împotriva mea șoptesc
Necazul meu crezînd că mi-e pierzare
”E rău de tot atins!” așa vorbesc
”Să se mai scoale nici un chip nu are!
Și-acel cu care-n pace eu trăiam
În care mă-ncredeam fără de frică
Și chiar din pâinea mea îi dăruiam
Călcâiul împotriva mea ridică.
Dar Doamne Tu, Stăpânitor Ceresc
Ridică-mă și milă ai de mine
Să pot cumva ca să le răsplătesc
Precum Tu hotărăști că se cuvine
Prin asta voi cunoaște negreșit
Că mă iubești și mă voi întări
Atunci când de vrăjmaș sunt încolțit
Nicicum să nu mă poată birui.
Tu sprijinul Tău Doamne mi l-ai dat
Neprihănirea Ta mi-ai dat și mie
Căci Tu prin Harul Tău m-ai așezat
‘Naintea Ta să stau pentru vecie.
Să fie-ntruna Binecuvântat!
Slăvitul Dumnezeu mereu să fie
Domnul lui Israel cel Minunat
Din veșnicie până-n veșnicie!
Daniel Hozan
Ridica-i cu duhul blandetii
14 noiembrie
Text: Galateni 6:1-5
„Fratilor, chiar daca un om ar cadea deodata in vreo
greseala,… sa-l ridicati cu duhul bltndetii.„
Crestinii trebuie sa urmareasca binele spiritual unul altuia.
Uneori aceasta inseamna a arata un pacat sau o greseala in
viata credinciosului de langa tine. Si acest lucru nu este usor.
Corectarea in mod adecvat a unui frate sau a unei surori in Cristos
trebuie s-o faci cu blandete si dragoste.
In casa in care am copilarit era o perie ce atarna agatata intr-un
cui in holul de Ia intrare, perie folosita pentru indepartarea pra-
fului si a murdariei de pe haine. Dar avea si o alta intrebuintare.
Era folosita pentru a fi pedepsit cu ea atunci cand faceam rele.
Pentru a va indica modul in care parintii o foloseau, trebuie sa
mentionez ca pe spatele acelei perii era scris cuvantul
„DRAGOSTE”. Acest cuvant trebuia sa le aminteasca parintilor ca
orice pedeapsa pe care mi-o administrau trebuia data cu o anumita
retinere.
La fel, atunci cand corectam un frate credincios, trebuie sa fim
stapaniti de o atitudine de blandete, caracteristica dragostei (1
Corinteni 13:4). Acest lucru I-a avut Pavel in minte atunci cand a
spus: „Fratilor, chiar daca un om ar cadea deodata in vreo greseala,
voi care sunteti duhovnicesti, sa-1 ridicati cu duhul blandetii. Si ia
seama la tine insuti, ca sa nu fii ispitit si tu”. Este usor sa spui: „Am
sa-ti spun cinstit cum este si fa tu ce vrei dupa aceea”. Sa nu uitam,
Pavel ne-a sfatuit „sa spunem adevarul in dragoste” (Efeseni 4:15).
Da, uneori trebuie sa aratam slabiciunile fratilor nostri in cre-
dinta. Dar sa fim siguri ca ii ridicam intotdeauna cu Duhul Blan-
detii.- P.R.V.
„Imbraca-ma cu Duhul Tau, Isus –
Sa fiu bland, puternic, intelept –
Ca sa-i vad pe cei ce sunt gresiti
Cu un ochi intelegator si drept.” – White
„Dragostea este gata sa ajute oamenii
chiar si atunci cand ii raneste.„
Painea zilnica
Calatoresc tacut
Eugen Tifrea
În iubire
În iubire nu e frică
De căderi sau prăbușiri,
Căci iubirea te ridică
Și-ți aduce împliniri.
Dragostea alungă teama
Când iubești cu adevărat,
Dacă-n calea ta iei seama
Și ești sincer și curat.
În iubire nu-i schimbare,
Jurământul ei e sfânt;
Nu e umbră de mutare,
Nici în cer, nici pe pământ.
Să iubești e o onoare,
E un sentiment frumos,
E un har nespus de mare,
E iubirea Lui Hristos.
Nu e loc de răzbunare
Chiar de ești vorbit de rău,
Când iubești și noaptea-i soare
Căci iubirea-I, Dumnezeu.
În iubire e iertare,
Este dragoste, e dor,
Este milă, acceptare,
Și-n nevoi, e ajutor.
Aş vrea să simţi
Fiorii Duhului Tău Sfânt
Îi simt, Isuse, cum m-alină ,
Cum îmi ridică duhul frânt
Ce mult prea des adânc suspină.
Simt în întreaga mea fiinţă
Iubirea Ta fără sfârşit,
Şi lacrime de pocăinţă
Curg pe obrazu-mi obosit.
Te simt, Isuse, eşti cu mine;
Tu nu mă laşi, nu vrei, nu poţi..
Mă liniştesc, Te am pe Tine
Când prea departe îmi sunt toţi.
Ce mângâieri vindecătoare
În sufletu-mi aduci mereu!…
Tu cititor, tu cititoare
Aş vrea să şimţi ce simt şi eu.
Să te inunde bucuria
Celui Prea’nalt, şi să primeşti
Din Duhul Său cel Sfânt tăria
Să poţi ‘nainte să pășeşti.
Să te cuprindă bunătatea
Şi dragostea Tatălui tău,
Prin har să capeţi libertatea
De tot ce-n viaţa ta e rău.
Din orice stare ce te-apasă,
Dorinţe, vise ce s-au dus,
El face-o piatră preţioasă
Pentru cununa ta de sus.
Dă-I toată-ncrederea creştine
Şi vei vedea puterea Sa;
Îl simţi? E-alăturea de tine,
Fii tare, nu te clătina!
Primeşte-această-ncurajare
Din partea Domnului Isus;
Şi-un drum de binecuvântare
Să ai până în ceruri sus.
Însuși Domnul te ridică
Motto: „Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață,
prin ea mai am și eu suflare, căci Tu mă faci sănătos și îmi dai
iar viața.
Iată, chiar suferințele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai
găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa putrezirii. Căci ai
aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!” Amin! Isaia 38:16-17.
Poți să știi câți ani petreci
Pribegind aici, hoinar?
Mulți se-opresc la șaptezeci –
Iar cei tari, de optzeci sar.
Când ajungi la senectute
Înțelegi, privind înapoi,
Că anii zboară așa de iute
Și zburăm cu ei și noi.
Și cu ce te mândrești oare,
Odată ajuns fără putere?
Când anii tăi – fără curmare –
Au fost trudă și durere?
Zi și noapte, fără odihnă
Ca un rob poate-ai trudit,
Dar te bucuri tu în tihnă
De tot ce-ai agonisit?
Poate îți întunecă obrazul
Și te-apasă boala, chinul…
Căci suferința și necazul
Sunt ca otrava și pelinul.
Poate un duh de neputință
Te cufundă în durere,
Dar când parte ai de suferință,
Ai și de-alin și mângâiere.
Că Însuși Domnul te sprijină
Ți-alină chinul, mângâind –
El, întotdeauna dă lumină
Celui slab și suferind.
Când ești doborât de boală
Și te-apropii de mormânt,
Unul singur te mai scoală:
Dumnezeu cel viu și sfânt.
Ești doborât de întristare?
Sau poate de-un duh de frică?
Cu dreapta Lui izbăvitoare
Însuși Domnul te ridică.
Și cu câtă bunătate
Îți întărește pașii-n umblet!
El dă viață, sănătate,
Celor amărâți la suflet.
Ființa noastră este slabă
Și de nu ne-ar da putere
Am fi nimiciți degrabă
Ca un abur care piere.
Este greu când te lovește
Un necaz, o boală cruntă,
Dar Domnul nu te părăsește
La bătrânețea ta căruntă.
Și poate boala te cuprinde
Precum un cuptor încins,
Dar și cuptorul se va stinge
Dacă nu te lași învins.
Deci, ai credință, luptă frate
Și nu te îndoi deloc,
Că Dumnezeu ne poate scoate
Din orice cuptor de foc!
Și de-ar fi să nu ne scoată,
E că ne vrea curățați
De orice zgură, de orice pată
Când vom fi la El luați.
Acolo, tânguiri și lacrimi nu-s –
Nici durere, nici nevoi,
Că toate cele vechi s-au dus
Și toate sunt făcute noi.
Așadar, în a noastră alergare
Către cerurile sfinte,
Poate treci prin încercare
Dar un lucru ține minte:
Toate lucrurile acestea
Lucrează împreună mereu
Spre binele acelor care
Îl iubesc pe Dumnezeu.
La Poarta Oilor
Referințe
La Poarta Oilor e unul,
Ce stã și-așteaptã de mult timp
În scãldãtoare ca sã intre,
Sã scape de-al sãu mare chin
Ce stã și-așteaptã de mult timp
În scãldãtoare ca sã intre,
Sã scape de-al sãu mare chin
Treizeci si opt de ani asteaptã,
Tãmãduire el voia,
Cãci îngerul se cobora și-ndatã
Primul intrat se vindeca
Isus se-apropie și-l vede
Zãcând cum sta neputincios
Întinde mâna și-l întreabã:
„Voiești sã te faci sãnãtos?”
„O Doamne, iatã n-am pe nimeni
În scãldãtoare-a mã bãga,
Cãci sunt încet si nu e unul
În cârca sa a mã lua”
„Ridică-ți patul, scoal’ si umblã!”
Poruncitor și blând i-a zis,
Isus ce poate da El viatã
Și vindecare la clipit’
Iar omul se-nsãnãtosi îndatã
La glasul Celui ce vorbi,
S-a ridicat și-a luat și patul
Și vindecat era deplin.
Ieremia Grafi Craciun
Să nu te temi…
Să nu te temi de ape, căci El este cu noi,
Așa ne spune David, in psalmul 32
Tu crede a Lui Cuvânt și fii încrezător
Te scoate din furtuni, să fii biruitor.
Ridică -ți sus privirea și nu te da învins,
De singur ai rămas și teama te-a cuprins,
Așa ne spune Domnul și Duhul Sfânt a scris,
Cu mâna Lui te scoate, din focul cel incins.
Inalță-ți glasul, către cer, spre Cel ce știe mângâia,
Căci El promise in scriptură: „cu nici un chip, nu te-oi lăsa
Și mii să cadă lângă tine, și zece mii la dreapta ta
Doar vei privi cu ochii, și mâna Mea te va scăpa”.
Ridică steag de biruință, chiar de ești trist și n-ai puteri,
Rămâi puternic lângă El, așa ne spune psalmul trei
Ca și Ilie din trecut, ce scos a fost din ape,
Așa trimite slujitori, din flăcări să te scape.
Cu braț de Tată te conduce, e scris și spune, glasul Lui
Tu fi ascultător în toate, rămâi pe brațul Domnului
Și la plecare e cu tine, iar când te întorci te va păzi,
Așa ne spune în, Isaia că pași-ți va călăuzi.
Cum zice David in scriptură, și scris în psalmul 93,
Vei fi condus de ingeri către Domnul,
Pe brațe te vor duce ei,
Căci tot Cuvântul sfânt rămâne, ce-i scris de Pavel la Evrei.
Și nici o iotă nu va trece, ca să nu fie ne-mplinit,
El știe mersul vieții tale și cât mai ai tu de trăit,
El este alfa si omega si este fără de sfârșit,
E Dumnezeul cel puternic și minunat e-a Lui cuvânt.
Nu aștepta răsplată-n lume și odă de la oameni pe pământ,
Câci Împăratul slavei suferise și pentru noi batjocorit,
Așa ne-a scris Isaia, condus de Duhul Celui sfânt,
Rămâi încrezător pe cale, să nu rămâi aici înfrânt.
Vom fi ca El așa ne spune, Ioan a scris în cartea sa,
Îl vom vedea venind în slavă, când toate se vor termina,
Nu dispera căci se merită, să suferi azi ocară Lui,
Și va incepe bucuria, acolo-n slava cerului.
Iubeşte!
Când lacrimi reci ţi se rotesc pe faţă
Şi când în cale ura te izbeşte
Străpunge-ţi tare inima de gheaţă
Topeşte-o! Arde-o! Şi…iubeşte!
Iubeşte tot ce-ar trebui să doară,
Iar ura leagăn-o la pieptul tău
Ascunde-o în uitare: să adoarmă,
Iar tu iubind să înfloreşti mereu!
Să naşti în alţii mugurii din tine
Din tot ce ai mai bun, să dăruieşti –
Când dai un strop, o mie o să vină
Când dai iubire, tot iubire-o să primeşti!
Ştiu, nu-i uşor să lupţi, dar tu învaţă
Ridică ancora spre El, vâsleşte!
Când lacrimi reci ţi se topesc pe faţă,
Şi când în cale ura te loveşte…
Dumnezeu e în control 