Nicicând Tu nu ne-ai părăsit…

Nicicând Tu nu ne-ai părăsit
Și niciodată n-o vei face
O! Fiu de Dumnezeu- slăvit
La greu Tu ai intervenit
Ca pârâșul să nu ne-atace.

Am apelat și ai răspuns
Cu dragostea-Ți nemuritoare
Și ce ne-ai dat ne-a fost de-ajuns,
Lăuntrul tot a fost străpuns
De cea mai sfântă sărbătoare.

Ai fost cu noi și ești și-acum
În dificile situații
Ne însoțești, cu drag, pe drum
Să nu ne-oprim în praf și-n scrum
Ci s-avansăm spre revelații.

Cu noi, oricând, e-al Tău Cuvânt
Ființa s-o învioreze,
Să-nsuflețeasc-al nostru gând
Iar noi din Psalmii Tăi cântând
Vrem părtășii să se creeze.

Tu nu ne părăsești când vin
Acele valuri furioase
Simțim al Tău sublim alin,
Îndemnurile-Ți ne susțin
Ne fac viețile frumoase.

Cu Tine stăm oriunde-ai fi
Prim munți, vâlcele sau câmpie
Cu noi vei sta orice-ar veni
Să pui în ființe bucurii
Să le păstrăm în visterie.

De Tine de-am fi despărțiți
Am fi-n oceanul devastării
Dar nu-i așa! Suntem uniți
De-a Ta iubire încălziți
În brațul binecuvântării.

George Cornici

Suntem chemați…

Am fost chemați să fim Lumină
Și sare cu bun gust să fim
La cei săraci să le dăm cină
Iar pe acei care suspină
Cu sfat ceresc să-i lecuim.

Am fost chemați la revelații
Ce-n altă parte nu aflăm,
Să-nvingem grele situații
Să n-avem două destinații
Ci doar pe Mire să-L urmăm.

Am fost chemați la pocăință,
La tot ce dă eternul Domn
Să exprimăm recunoștință
Și când ne-atinge-o suferință
Și când nu-i dulce-al nostru somn.

Am fost chemați să dăm dulceață
(Nu ce e acru sau amar)
Iar când vedem lacrimi pe față
Să dăm a cerului povață
C-aceasta e mărgăritar.

Am fost chemați să dăm de știre
Ce din Cuvânt s-a revelat
Că mai presus de lut și fire
E o eternă fericire
Cu Cel ce-a fost crucificat.

Am fost chemați la biruințe
Doar cu al nostru Blând Păstor
Să împlinim cerești cerințe
Slujind cu sfinte străduințe
Mergând spre veșnicul Decor.

Chemați la sfânta Lui lucrare
Suntem datori s-o-nfăptuim
Iar rezultatu-i
transformare
Și-or merge mulți nu spre pierzare
Ci spre-un Meleag etern, sublim.

George Cornici

Cine suntem?

Suntem creați după a Lui asemănare
Suntem pe planetă nu la întâmplare
Al nostru Stăpân a pus în noi voință
Să Îl slujim prin har și prin credință.

În noi a fost plantat gândul veșniciei
Și de aceea iubim starea vredniciei
Am fost eliberați din grota ignoranței
Și-am fost înzestrați cu aripile speranței.

Ne-au spus că provenim din cimpanzeu,
Că-i fantezie să crezi în Dumnezeu
O, ignoranți cu universitate
Doar El să vă transforme gândul poate!

Suntem neam salvat prin sângele jertfei,
Cunoaștem că-n dumnezeire sunt trei
Nu, pocăința nu e complicată
Am acceptat chemarea binecuvântată.

Precare ipoteze nu ne atrag
Cuvântul Sfintei revelații ne e drag
Dumnezeiești cerințe ne fac traiul activ
Programul ceresc transmis e instructiv.

Nu suntem pe drumul spre niciunde
Și nici duși de dogme ce-apar să ne inunde
Spre glorii eterne traseul ne-ndreaptă
Suntem pelerini urcând din treaptă-n treaptă.

Cine suntem? Se pune întrebarea
Urmași ai Celui ce ne-a dat iertarea
Comorile noastre nu sunt pământene
Spre Paradis ‘nălțăm brațe și antene.

N-avem nici un merit pentru ce suntem
Tot meritul e al Stăpânului suprem
Tot ce de la El vine e bun și perfect
I se cuvine închinare și respect.

N-am fost destinați pentru pierzare
Ci, iar, facem cuvenita precizare:
Suntem creați pentru splendori divine
Cu-acei care în Duh doresc să se închine.

George Cornici

Sensul existenței

Nu trăim pentru avere
Nici pentru faimă sau succes
Ci credem în Înviere
Și-n a Tatălui putere
Căci El Însuși ne-a ales.

Ale noastre aspirații
Sunt dincolo de mormânt
Ne-au atins și revelații
Și divinele vibrații
Stăm în crez și-n Legământ.

Existența nu ne poartă
Prin pustiul lumii reci
C-ar putea să ne despartă
De Stăpânul care iartă
Să fim sfinți în veci de veci.

Nu trăim pentru mâncare
(Deși, El o dă din plin)
Ci există o lucrare
Care dă răscumpărare
Pentru veșnicul destin.

Nu ne trebuie comoara
Ce va rugini-n curând
CEL ce-a ușurat povara
Și-a îndepărtat ocara
Ne-a trimis al Lui Cuvânt.

Traiul nostru e -n unire
Cu făpturile cerești
Vrem în noi neprihănire
Și-așteptăm o moștenire
Nu terestrele povești.

Nu reclama ne ghidează
Ci Lumina din Etern
Și Acel care veghează
Să primim curaj și pază
Și-alte daruri ce se cern.

Moartea nu e obiectivul
Celor ce-au ieșit din vid
Să ne știe toți motivul:
Ne-atașăm de colectivul
Care-nvinge-un val perfid.

N-avem interes în glie
Existența noastră-i crez
Stăm pe sfânta temelie
Să-mplinim sfânta solie
C-asta are sens și miez.

George Cornici

O nouă zi, un nou cadou

O nouă zi, un nou cadou,
O nouă-ncredințare
Din Cer sosit-a un ecou
Să dea înviorare.

O nouă zi să o trăim
Cu-adâncă mulțumire
Pe Suveran să Îl slujim
Total desprinși de fire.

Azi ce vom face? Cum vom fi
În lumea cu tentații?
Primi-vom noi când vor sosi
Din Slavă revelații?

S-a consumat ziua de ieri
Și-am fost păziți în toate
Și-acele sfinte privigheri
Ne-au dat seninătate.

În zorii dimineții iar
Spre Cer nălțăm privirea
Dincol’ de veșnicul hotar
Vedea-vom Nemurirea.

E înc-o zi într-un șirag
De zile destinate
Când vine seara se retrag
În spații alocate.

Și iarăși vin cu bunătăți
Direct de la-nălțime
Iar când se-arată greutăți
Ne-arată stări sublime.

O nouă zi s-a arătat
Și iar vedem lumină
Și sufletul s-a bucurat
Și-acum, din nou, se-nchină.

George Cornici

De-ai ști…

De-ai ști cât Tatăl te iubește
‘Naintea Lui te-ai apleca
Și ai afla că El domnește,
Că harul lui nu se oprește
Te poate-n lucru implica.

De-ai ști că îngeri El trimite
Să te păzească în furtuni
Că-L vei sluji tu vei promite
Dorințele-ți vor fi-mplinite,
S-or îndulci amărăciuni.

De-ai ști ce plan e pentru tine
De-a fi un păcătos iertat
Ai alerga spre stări divine
Și revelații ai obține
Din Plaiul cel mai minunat.

O, dac-ai ști câtă putere
Poți să primești din rugăciuni
Ai practica îngenunchere
Ți-ar merge gându-n ‘nalte sfere
Unde nu sunt amărăciuni.

De-ai înțelege, azi, că harul
Și pentru tine e activ
Ți-ai repara degrab’ hambarul
Să poți păstra Mărgăritarul,
Să fii-n eternul obiectiv.

Și dac-ai ști ce n-ai știut
(De sfânta jertfă de la cruce)
Ai renunța la ce-ai crezut
La tot ce-n fire ai făcut
Căci doar Stăpânul te-ar conduce.

Când fi-va clar și pentru tine
Că pentru Cer ești destinat
Va vrea ființa să se-nchine
Trăi-vei stările divine,
N-o să regreți că te-ai predat.

George Cornici

Meditație la sosirea serii

În liniștea serii cu ceru-nstelat
La tronul de har ‘nălțăm osanale
Mulțumind Cerului pentru tot ce ne-a dat.

Nu- s stări sau situații banale
Ci-s conecții la spații cerești,
Sunt momente de har, speciale.

Iar intonăm: “Doamne ce mare ești”
În liniștea dulce găsim inspirații
Ce-n alte ocazii nu le găsești.

Din Slavă sosesc la noi revelații
Și-am vrea sărbătoarea să n-o părăsim
Ci-adânc să intrăm în aceste relații.

Simțim cum, total, în splendori pășim
Și-am vrea, parcă, să nu se sfârșească,
Din adorări și glorii să nu ne oprim.

Un glas duios a-nceput să șoptească:
“Mai des veniți părtășii să avem
În voi, mereu, credința să crească.”

Așa a grăit Stăpânul suprem
Apoi un somn liniștit ne-a cuprins
Ca mâine alte frum’seți să vedem…

Să știm că dorul în noi e nestins.

George Cornici

Ne întrebām…

Ne întrebām de-atâtea ori
De ce-ntre frați nu e iubire
(Un apropo: și-ntre surori)
Sunt aruncate și comori
Și darul sfânt pentru slujire.

De ce-i așa? Ne întrebām
De ce poveri nu sunt purtate?
E modernism, nu mai luptām
Lângā ecranul mic azi stām
Ce sā ne dea? Nedemnitate?

Ne întrebām de ce-am ajuns
La un nivel de adormire?
Poate-am uitat c-a fost strāpuns
Chiar Fiul care- a dat rāspuns
La o cāzutā omenire.

Ne doare pentru un mesaj
Fārā o ungere divinā?
Nu-mi spunți cā e-un avantaj!
Din contrā e un derapaj
Spre cei ce nu se mai închinā.

Ne întrebām ce-i de fācut
Spre a ieși din trista stare?
Sā fie slujba ca-ntrecut,
Sā nu ne mai legām de lut
Ci doar de Rai c-așa-i scāpare.

Emancipare vrem acum
Spre culmi de colb și sociale?
Cu jerfe-nvāluite-n scrum
Cādem sub greutate-n drum
Lângā vestite catedrale.

Ce revelații am lāsat
Sā ne inunde-n pribegie?
Stindardul când l-am ridicat?
Când la flāmând cinā i-am dat?
Când am ucis o letargie?

De vrem rāspunsuri sā gāsim
Vom evada din starea-n care
Lângā altar nu poposim.
Ne vom lupta sā propāșim
Spre piscuri de înviorare.

Ce-i important? Cu ce hrānim
Lāuntrul plin de frāmântare?
Doar hotārâți sā împlinim
Tot ce din Paradis primim
Avem acces la sārbātoare.

George Cornici

Gîndeşte aşa cum ne-a învăţat Isus

Rugați-vă neîncetat. 1 Tesaloniceni 5:17

Noi gândim corect sau greşit despre rugăciune în funcţie de concepţia pc care o avem despre rugăciune în mintea noastră. Dacă ne gândim la rugăciune ca fiind asemenea respiraţiei plămânilor noştri sau asemenea sângelui din inima noastră, gândim bine. Sângele nostru curge fără încetare şi respiraţia noastră se desfăşoară fară oprire; noi nu suntem conştienţi de aceste procese, dar ele au loc neîncetat. Nu suntem întotdeauna conştienţi de faptul că Isus ne păstrează într-o legătură perfectă cu Dumnezeu, dar, dacă ascultăm de El, Isus face acest lucru mereu. Rugăciunea nu este un exerciţiu, ci este însăşi viaţa. Fereşte-te de orice opreşte rugăciunea.

„Rugaţi-vă neîncetat” păstrează obiceiul inocent de a te ruga lui Dumnezeu în inima ta tot timpul.Isus nu a vorbit niciodată despre rugăciuni fară răspuns; El a avut siguranţa deplină că rugăciunea primeşte întotdeauna răspuns. Avem noi, prin Duhul Sfânt, siguranţa de nespus pe care o avea Isus cu privire la rugăciune sau ne gândim la momentele în care Dumnezeu pare să nu fi răspuns la rugăciunile noastre? „Cine cere capătă” (Matei 7:S). Noi spunem „Da, dar…” Dumnezeu răspunde la rugăciune în cel mai hun mod, nu doar uneori, ci întotdeauna, deşi s-ar putea să nu vedem întotdeauna răspunsul imediat la problema pentru care ne-am rugat.

Ne aşteptăm ca Dumnezeu să ne răspundă la rugăciune.Pericolul este că noi vrem să diluăm lucrurile pe care le-a spus Isus şi să le facem să însemne ceva potrivit cu raţiunea; dar, dac-ar fi izvorât doar din raţiune, lucrurile pc care le-a spus El nici n-ar fi meritat să fie spuse. Lucrurile pe care le-a spus Isus despre rugăciune sunt revelaţii supranaturale.

Oswald Chambers

Binecuvîntări ale dramei de la cruce

Motto: Prin rănile Lui suntem
tămăduiți(Isaia 53)
************************

Ai suferit să pot avea
Concepții clare, sănătoase
Să port o cruce, chiar de-i grea
Dincol’ de nori să pot vedea
Acele spații luminoase.

C-ai suferit atât de mult
Desigur, și eu port o vină
De-aceea-n veci am să Te-ascult
Și-n toate vreau să Te consult
De-i ploaie sau e zi senină.

Ai suferit bătut, scuipat
În necurmată agonie
Să-mi fie traiul cercetat
De-al Tău Cuvânt înmiresmat
Și de cereasca melodie.

Ai suferit să-mi dai puteri
Să nu cad pradă deznădejdii
Și-atunci când nu sunt primăveri
Să vină, totuși, adieri
Să-nlăture orice primejdii.

Ai suferit, dar ai răbdat
Când Te-au străpuns chinuitorii
Iar suferința grea mi-a dat
O misiune și-un mandat
Cu revelații și victorii.

Ai suferit… ai suferit
E-o dureroasă amintire
A fost o dramă ce-a-nsoțit
Enormul preț ce-a fost plătit
Să pot simți a Ta iubire.

Ai suferit să mă unești
Cu tot ce vine de la Tine
Și azi cu har mă copleșești,
Cu bucurii dumnezeiești
Ca sufletu-mi să Ți se-nchine.

Ca nimeni altul pe pământ
Ai suferit cu demnitate
Să pot purta un nou veșmânt
Și să rămân în Legământ
S-ajung, cu bine, în Cetate.

Că jertfa n-a fost în zadar
O dovedește rezultatul
Azi în vremelnicul hotar
Nespuse împliniri apar
Pentru acel numit ”iertatul”

George Cornici