Cine suntem?

Suntem creați după a Lui asemănare
Suntem pe planetă nu la întâmplare
Al nostru Stăpân a pus în noi voință
Să Îl slujim prin har și prin credință.

În noi a fost plantat gândul veșniciei
Și de aceea iubim starea vredniciei
Am fost eliberați din grota ignoranței
Și-am fost înzestrați cu aripile speranței.

Ne-au spus că provenim din cimpanzeu,
Că-i fantezie să crezi în Dumnezeu
O, ignoranți cu universitate
Doar El să vă transforme gândul poate!

Suntem neam salvat prin sângele jertfei,
Cunoaștem că-n dumnezeire sunt trei
Nu, pocăința nu e complicată
Am acceptat chemarea binecuvântată.

Precare ipoteze nu ne atrag
Cuvântul Sfintei revelații ne e drag
Dumnezeiești cerințe ne fac traiul activ
Programul ceresc transmis e instructiv.

Nu suntem pe drumul spre niciunde
Și nici duși de dogme ce-apar să ne inunde
Spre glorii eterne traseul ne-ndreaptă
Suntem pelerini urcând din treaptă-n treaptă.

Cine suntem? Se pune întrebarea
Urmași ai Celui ce ne-a dat iertarea
Comorile noastre nu sunt pământene
Spre Paradis ‘nălțăm brațe și antene.

N-avem nici un merit pentru ce suntem
Tot meritul e al Stăpânului suprem
Tot ce de la El vine e bun și perfect
I se cuvine închinare și respect.

N-am fost destinați pentru pierzare
Ci, iar, facem cuvenita precizare:
Suntem creați pentru splendori divine
Cu-acei care în Duh doresc să se închine.

George Cornici

Sensul existenței

Nu trăim pentru avere
Nici pentru faimă sau succes
Ci credem în Înviere
Și-n a Tatălui putere
Căci El Însuși ne-a ales.

Ale noastre aspirații
Sunt dincolo de mormânt
Ne-au atins și revelații
Și divinele vibrații
Stăm în crez și-n Legământ.

Existența nu ne poartă
Prin pustiul lumii reci
C-ar putea să ne despartă
De Stăpânul care iartă
Să fim sfinți în veci de veci.

Nu trăim pentru mâncare
(Deși, El o dă din plin)
Ci există o lucrare
Care dă răscumpărare
Pentru veșnicul destin.

Nu ne trebuie comoara
Ce va rugini-n curând
CEL ce-a ușurat povara
Și-a îndepărtat ocara
Ne-a trimis al Lui Cuvânt.

Traiul nostru e -n unire
Cu făpturile cerești
Vrem în noi neprihănire
Și-așteptăm o moștenire
Nu terestrele povești.

Nu reclama ne ghidează
Ci Lumina din Etern
Și Acel care veghează
Să primim curaj și pază
Și-alte daruri ce se cern.

Moartea nu e obiectivul
Celor ce-au ieșit din vid
Să ne știe toți motivul:
Ne-atașăm de colectivul
Care-nvinge-un val perfid.

N-avem interes în glie
Existența noastră-i crez
Stăm pe sfânta temelie
Să-mplinim sfânta solie
C-asta are sens și miez.

George Cornici

O nouă zi, un nou cadou

O nouă zi, un nou cadou,
O nouă-ncredințare
Din Cer sosit-a un ecou
Să dea înviorare.

O nouă zi să o trăim
Cu-adâncă mulțumire
Pe Suveran să Îl slujim
Total desprinși de fire.

Azi ce vom face? Cum vom fi
În lumea cu tentații?
Primi-vom noi când vor sosi
Din Slavă revelații?

S-a consumat ziua de ieri
Și-am fost păziți în toate
Și-acele sfinte privigheri
Ne-au dat seninătate.

În zorii dimineții iar
Spre Cer nălțăm privirea
Dincol’ de veșnicul hotar
Vedea-vom Nemurirea.

E înc-o zi într-un șirag
De zile destinate
Când vine seara se retrag
În spații alocate.

Și iarăși vin cu bunătăți
Direct de la-nălțime
Iar când se-arată greutăți
Ne-arată stări sublime.

O nouă zi s-a arătat
Și iar vedem lumină
Și sufletul s-a bucurat
Și-acum, din nou, se-nchină.

George Cornici

De-ai ști…

De-ai ști cât Tatăl te iubește
‘Naintea Lui te-ai apleca
Și ai afla că El domnește,
Că harul lui nu se oprește
Te poate-n lucru implica.

De-ai ști că îngeri El trimite
Să te păzească în furtuni
Că-L vei sluji tu vei promite
Dorințele-ți vor fi-mplinite,
S-or îndulci amărăciuni.

De-ai ști ce plan e pentru tine
De-a fi un păcătos iertat
Ai alerga spre stări divine
Și revelații ai obține
Din Plaiul cel mai minunat.

O, dac-ai ști câtă putere
Poți să primești din rugăciuni
Ai practica îngenunchere
Ți-ar merge gându-n ‘nalte sfere
Unde nu sunt amărăciuni.

De-ai înțelege, azi, că harul
Și pentru tine e activ
Ți-ai repara degrab’ hambarul
Să poți păstra Mărgăritarul,
Să fii-n eternul obiectiv.

Și dac-ai ști ce n-ai știut
(De sfânta jertfă de la cruce)
Ai renunța la ce-ai crezut
La tot ce-n fire ai făcut
Căci doar Stăpânul te-ar conduce.

Când fi-va clar și pentru tine
Că pentru Cer ești destinat
Va vrea ființa să se-nchine
Trăi-vei stările divine,
N-o să regreți că te-ai predat.

George Cornici

Meditație la sosirea serii

În liniștea serii cu ceru-nstelat
La tronul de har ‘nălțăm osanale
Mulțumind Cerului pentru tot ce ne-a dat.

Nu- s stări sau situații banale
Ci-s conecții la spații cerești,
Sunt momente de har, speciale.

Iar intonăm: “Doamne ce mare ești”
În liniștea dulce găsim inspirații
Ce-n alte ocazii nu le găsești.

Din Slavă sosesc la noi revelații
Și-am vrea sărbătoarea să n-o părăsim
Ci-adânc să intrăm în aceste relații.

Simțim cum, total, în splendori pășim
Și-am vrea, parcă, să nu se sfârșească,
Din adorări și glorii să nu ne oprim.

Un glas duios a-nceput să șoptească:
“Mai des veniți părtășii să avem
În voi, mereu, credința să crească.”

Așa a grăit Stăpânul suprem
Apoi un somn liniștit ne-a cuprins
Ca mâine alte frum’seți să vedem…

Să știm că dorul în noi e nestins.

George Cornici

Ne întrebām…

Ne întrebām de-atâtea ori
De ce-ntre frați nu e iubire
(Un apropo: și-ntre surori)
Sunt aruncate și comori
Și darul sfânt pentru slujire.

De ce-i așa? Ne întrebām
De ce poveri nu sunt purtate?
E modernism, nu mai luptām
Lângā ecranul mic azi stām
Ce sā ne dea? Nedemnitate?

Ne întrebām de ce-am ajuns
La un nivel de adormire?
Poate-am uitat c-a fost strāpuns
Chiar Fiul care- a dat rāspuns
La o cāzutā omenire.

Ne doare pentru un mesaj
Fārā o ungere divinā?
Nu-mi spunți cā e-un avantaj!
Din contrā e un derapaj
Spre cei ce nu se mai închinā.

Ne întrebām ce-i de fācut
Spre a ieși din trista stare?
Sā fie slujba ca-ntrecut,
Sā nu ne mai legām de lut
Ci doar de Rai c-așa-i scāpare.

Emancipare vrem acum
Spre culmi de colb și sociale?
Cu jerfe-nvāluite-n scrum
Cādem sub greutate-n drum
Lângā vestite catedrale.

Ce revelații am lāsat
Sā ne inunde-n pribegie?
Stindardul când l-am ridicat?
Când la flāmând cinā i-am dat?
Când am ucis o letargie?

De vrem rāspunsuri sā gāsim
Vom evada din starea-n care
Lângā altar nu poposim.
Ne vom lupta sā propāșim
Spre piscuri de înviorare.

Ce-i important? Cu ce hrānim
Lāuntrul plin de frāmântare?
Doar hotārâți sā împlinim
Tot ce din Paradis primim
Avem acces la sārbātoare.

George Cornici

Gîndeşte aşa cum ne-a învăţat Isus

Rugați-vă neîncetat. 1 Tesaloniceni 5:17

Noi gândim corect sau greşit despre rugăciune în funcţie de concepţia pc care o avem despre rugăciune în mintea noastră. Dacă ne gândim la rugăciune ca fiind asemenea respiraţiei plămânilor noştri sau asemenea sângelui din inima noastră, gândim bine. Sângele nostru curge fără încetare şi respiraţia noastră se desfăşoară fară oprire; noi nu suntem conştienţi de aceste procese, dar ele au loc neîncetat. Nu suntem întotdeauna conştienţi de faptul că Isus ne păstrează într-o legătură perfectă cu Dumnezeu, dar, dacă ascultăm de El, Isus face acest lucru mereu. Rugăciunea nu este un exerciţiu, ci este însăşi viaţa. Fereşte-te de orice opreşte rugăciunea.

„Rugaţi-vă neîncetat” păstrează obiceiul inocent de a te ruga lui Dumnezeu în inima ta tot timpul.Isus nu a vorbit niciodată despre rugăciuni fară răspuns; El a avut siguranţa deplină că rugăciunea primeşte întotdeauna răspuns. Avem noi, prin Duhul Sfânt, siguranţa de nespus pe care o avea Isus cu privire la rugăciune sau ne gândim la momentele în care Dumnezeu pare să nu fi răspuns la rugăciunile noastre? „Cine cere capătă” (Matei 7:S). Noi spunem „Da, dar…” Dumnezeu răspunde la rugăciune în cel mai hun mod, nu doar uneori, ci întotdeauna, deşi s-ar putea să nu vedem întotdeauna răspunsul imediat la problema pentru care ne-am rugat.

Ne aşteptăm ca Dumnezeu să ne răspundă la rugăciune.Pericolul este că noi vrem să diluăm lucrurile pe care le-a spus Isus şi să le facem să însemne ceva potrivit cu raţiunea; dar, dac-ar fi izvorât doar din raţiune, lucrurile pc care le-a spus El nici n-ar fi meritat să fie spuse. Lucrurile pe care le-a spus Isus despre rugăciune sunt revelaţii supranaturale.

Oswald Chambers

Binecuvîntări ale dramei de la cruce

Motto: Prin rănile Lui suntem
tămăduiți(Isaia 53)
************************

Ai suferit să pot avea
Concepții clare, sănătoase
Să port o cruce, chiar de-i grea
Dincol’ de nori să pot vedea
Acele spații luminoase.

C-ai suferit atât de mult
Desigur, și eu port o vină
De-aceea-n veci am să Te-ascult
Și-n toate vreau să Te consult
De-i ploaie sau e zi senină.

Ai suferit bătut, scuipat
În necurmată agonie
Să-mi fie traiul cercetat
De-al Tău Cuvânt înmiresmat
Și de cereasca melodie.

Ai suferit să-mi dai puteri
Să nu cad pradă deznădejdii
Și-atunci când nu sunt primăveri
Să vină, totuși, adieri
Să-nlăture orice primejdii.

Ai suferit, dar ai răbdat
Când Te-au străpuns chinuitorii
Iar suferința grea mi-a dat
O misiune și-un mandat
Cu revelații și victorii.

Ai suferit… ai suferit
E-o dureroasă amintire
A fost o dramă ce-a-nsoțit
Enormul preț ce-a fost plătit
Să pot simți a Ta iubire.

Ai suferit să mă unești
Cu tot ce vine de la Tine
Și azi cu har mă copleșești,
Cu bucurii dumnezeiești
Ca sufletu-mi să Ți se-nchine.

Ca nimeni altul pe pământ
Ai suferit cu demnitate
Să pot purta un nou veșmânt
Și să rămân în Legământ
S-ajung, cu bine, în Cetate.

Că jertfa n-a fost în zadar
O dovedește rezultatul
Azi în vremelnicul hotar
Nespuse împliniri apar
Pentru acel numit ”iertatul”

George Cornici 

Cheia mesajului misionarului

„El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.”

I Ioan 2:2

Cheia mesajului misionarului este ispăşirea făcută de Isus Cristos. Priveşte orice aspect al lucrării lui Cristos: vindecarea, mântuirea sau sfinţirea şi vei vedea că nu este nimic fără margini în toate acestea. Dar ..Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (loan 1:29), acesta este un lucru fără margini. Mesajul misionar se referă la însemnătatea nemărginită a lui Isus Cristos ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre; misionarul este un om care este impregnat cu adevărul acestei revelaţii.

Cheia mesajului misionarului este aspectul eliberator al vieţii lui Cristos, nu blândeţea sau bunătatea Sa, nici chiar faptul că El ni L-a revelat pe Dumnezeu ca Tată. Mare şi nemărginit în semnificaţie este faptul că Isus este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre. Mesajul misionarului nu este un mesaj patriotic, nu favorizează naţiuni sau indivizi, el este pentru lumea întreagă. Când vine în mine Duhul Sfânt. El nu ia in considerare predilecţiile mele, ci mă face una cu Domnul Isus.

Misionarul este cel care e devotat Domnului şi Stăpânului Său, el nu trebuie să-şi proclame propriul lui punct de vedere, ci să-L vestească pe “Mielul lui Dumnezeu”. Este mai uşor să aparţin unui grup care spune ce a făcut Isus Cristos pentru mine, este mai uşor să fiu un adept al vindecării divine sau al unui gen special de sfinţire sau al botezului cu Duhul Sfânt. Dar Pavel n-a spus: “Vai mie dacă nu spun ce a făcut Cristos pentru mine,” ci: “Vai mie dacă nu vestesc Evanghelia” (1 Corinteni 9:16). Aceasta este Evanghelia: “Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”.

Oswald CHAMBERS

Cum voi cunoaşte?

” Te laud. Tată,… pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi si priceputi si le-ai descoperit pruncilor.”

Matei 11:23

În relaţiile spirituale nu creştem pas cu pas. ci ori avem acea relaţie, ori nu. Dumnezeu nu ne curăţă tot mai mult de păcat, dar când suntem în lumină, umblând în lumină, noi suntem curăţiţi de orice păcat. Este nevoie de ascultare şi imediat ce ascultăm, relaţia este făcută desăvârşită. Ajunge să te depărtezi doar o clipă de la ascultare că întunericul şi moartea sunt îndată la lucru.

Toate revelaţiile lui Dumnezeu sunt pecetluite până când ne sunt dezvăluite prin ascultare. Nu vei avea parte niciodată de ele prin filozofie sau meditaţie. Imediat ce asculţi de El. urmează o explozie de lumină. Lasă ca adevărul lui Dumnezeu să lucreze în tine afundăndu-te în el, nu frământându-te cu el. Singurul mod în care poţi ajunge să cunoşti adevărul lui Dumnezeu este să pui capăt încercării de a-l descoperi singur şi să te naşti din nou. Ascultă de Dumnezeu în primul lucru pe care ţi-L arată şi imediat El îţi descoperă lucrul următor.

Am putea citi tomuri întregi despre lucrarea Duhului Sfânt, dar cinci minute de ascultare deplină ar face lucruri Ia la fel de clare ca o rază de soare. “Presupun că voi înţelege aceste lucruri într-o zi!” Le poţi înţelege acum. Nu studiul te face să le înţelegi, ci ascultarea. Chiar şi cel mai mic act de ascultare este suficient ca cerul să se deschidă şi adevărurile profunde ale lui Dumnezeu să ajungă imediat la tine. Dumnezeu nu-ţi va descoperi niciodată mai multe adevăruri despre El până când nu L-ai ascultat în ceea ce ştii deja. Fereşte-te să devii “înţelept şi priceput”.

Oswald CHAMBERS