Privilegiu si responsabilitate

Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; si cui i s-a incredintat
mult, i 
se va cere mai mult.  Luca 12:48

Privilegiul si responsabilitatea sunt inseparabil legate si tesute
impreuna in aproape tot ce facem. In cartea Genesei citim ca
Dumnezeu a dat lui Adam si Evei stapanirea peste toata gradina
Edenului. Au avut mari privilegii. Dar Domnul i-a chemat si la mari
responsabilitati: sa lucreze si sa pazeasca” gradina si sa se in-
cadreze in limitele impuse de El (2:15-17).

Principiul privilegiu-responsabilitate este in special vizibil in
relatiile fata de mediul nostru inconjurator. Recent, am auzit pe
cineva plangandu-se impotriva regulamentului de vanatoare. Se
pare ca ar fi dorit sa mearga in paduri, sa traga in tot ce-i place si
sa ia cat voieste. Dumnezeu ne-a lasat animalele salbatice si ne-a
dat permisiunea sa le mancam carnea (Gen. 9:1-3). Vanatoarea nu
este rea, si legile tarii permit vanatoarea. Dar legea recunoaste si
responsabilitatea noastra de-a mentine echilibrul in natura pentru
generatiile viitoare.

Acest adevar este valabil si cu privire la folosirea resurselor
naturale in folosul nostru. Putem extrage carbuni, gaz natural si
petrol din pamant, sa taiem copacii pentru cherestea. Dar trebuie
sa ne aducem aminte ca toate aceste privilegii poarta cu ele si
responsabilitati Ia fel de mari, atat fata de Dumnezu cat si fata de
semenii nostri. Pentru ca celor ce li se incredinteaza mult, multe
li se cer.

Multumirea fata de Dumnezeu si gospodarirea cu chibzuinta a
tot ceea ce ne-a dat Dumnezeu sunt esentiale daca vrem sa ne
bucuram de privilegiile acordate si sa ne implinim responsabi-
litatile. – H.V.L.

Natura creata de Dumnezeul Cel sfant

Nu trebuie folosita la-ntamplare.

Suntem ispravnicii averii Sale

Si-avem o responsabilitate mare.” – D.J.D.

Privilegiul si responsabilitatea
sunt doua fatete ale aceleiasi monede.

Painea zilnica

Descrescând dupa planul Lui

Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.

 Ioan 3:30

Daca ajungi să fii indispensabil in viaţa cuiva, ai ieşit din rânduiala lui Dumnezeu. Ca slujitor, marea ta responsabilitate este să fii un prieten al Mirelui. Când vezi că un suflet începe să recunoască cerinţele lui Isus Cristos, ştii că influenţa ta a fost folosită aşa cum trebuie: atunci, în loc să întinzi mâna pentru a-i preveni durerile, roagă-te ca ele să crească de zece ori mai mult până când nu mai există nici o putere pe pământ sau în iad care să poată ţine acel suflet departe de lsus Cristos.

Mereu şi mereu noi devenim providențe amatoare în viaţa altora; intervenim şi-L oprim pe Dumnezeu spunând: „Cutare şi cutare lucru nu trebuie să se întâmple”. In loc să ne dovedim prieteni ai Mirelui, noi punem în calea Lui compasiunea noastră, iar sufletul acela va spune într-o zi: „Eşti un hoţ, mi-ai furat dragostea pentru lsus şi am pierdut viziunea cu privire la El”. Fereşte-te să te bucuri împreună cu cineva de un lucru rău, dar ai grijă să te bucuri de lucrurile bune. „Prietenul Mirelui… se bucură când aude vocea Mirelui; şi această bucurie, care este a mea, este deplină. Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez”. Aceste cuvinte sunt spuse cu bucurie, nu cu tristeţe: în sfârşit, ei Îl vor vedea pe Mire! Şi loan spune că aceasta este bucuria lui.

Este punerea absolută in umbră a lucrătorului, ca nimeni să nu se mai gândească la el. Veghează cu întreaga ta fiinţă până când vei auzi vocea Mirelui în viaţa altuia. Să nu te îngrijoreze ce prăpăd aduce ea, ce tulburări, ce ruinare a sănătăţii; bucură-te cu o bucurie divină când auzi vocea Lui. Adesea poţi vedea cum lsus Cristos dărâmă o viaţă înainte de a o mântui (Matei 10:34).

Oswald CHAMBERS

Să mă ridic atât de sus?

Să ne ducem sfinţirea până la capăt în frică de Dumnezeu.

2 Corinteni 7:1

Având deci aceste promisiuni…. Eu revendic împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu în viaţa mea, şi pe drept, dar aceasta este numai perspectiva umană; perspectiva divină este ca, prin promisiunile Sale, să recunosc drepturile lui Dumnezeu asupra mea. De exemplu, înţeleg eu că trupul meu este templul Duhului Sfânt sau am vreun obicei trupesc care în mod clar nu poate sta în lumina lui Dumnezeu? Prin sfinţire. Fiul lui Dumnezeu ia chip în mine, apoi cu trebuie să-mi transform viaţa naturală într-o viaţă spirituală prin ascultarea de EL. Dumnezeu ne învaţă până în cele mai mici amănunte.

Când El începe să te cerceteze, nu te sfătui cu carnea şi sângele, ci curăţeşte-te imediat. Păstrează-te curat în umblarea ta zilnică! Trebuie să mă curăţ de toată întinăciunea cărnii şi a duhului, până când ambele sunt în armonie cu natura lui Dumnezeu. Este gândirea mea spirituală în acord perfect cu viaţa Fiului lui Dumnezeu din mine sau sunt rebel în mintea mea? Îmi formez eu gândul lui Cristos? El n-a vorbit niciodată de pe poziţia drepturilor Lui, ci a vegheat mereu ca duhul Lui să fie permanent supus Tatălui Său.

Eu am responsabilitatea de a-mi păstra duhul în armonie cu Duhul Lui şi atunci, treptat, Isus mă va ridica la înălţimea la care a trăit El – în consacrare perfectă faţă de voia Tatălui Său, neacordând atenţie nici unui alt lucru. Îmi duc eu până la capăt această sfinţenie în frică de Dumnezeu? Este Dumnezeu liber să lucreze în mine şi încep ceilalţi să-L vadă din ce în ce mai mult pe El în viaţa mea? Fii serios în dedicarea ta faţă de Dumnezeu şi lasă cu bucurie deoparte toate celelalte lucruri. Pune-L literalmente pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa ta.

Oswald CHAMBERS