Mai sus de stele

Mai sus de stele, mă așteaptă-un Rege
Un Domn Etern, un Tată iubitor,
E cel care când tac mă înțelege
Și când suspin, nu stă nepăsător.

De câte ori mă-împiedicam pe cale
Cădeam plângând, rănindu-mă ades,
Și nu vedeam ‘nainte nicio vale
Doar drum cu pietre, așa l-am ales….

Treceau pe-alături toți cu nepăsare
Căci mă vedeau pe mine ca un scrum
Și îmi părea că n-am nicio scăpare,
Că mor așa, la început de drum.

Dar am simțit îndată o putere
Era o mâna ce mă ridica,
Și-atunci nu mai simțeam nicio durere
Căci Mâna Blândă, rana-mi vindeca.

De-atunci El nu mă lasă niciodată
Și nu mai pot cădea pe drumul meu
Căci dragostea și mila Lui de Tată
Nu m-a lăsat când era cel mai greu.

Și azi cu-atâta grijă mă veghează
Mă poartă-n Carul Său Biruitor
De tot ce e murdar mă-depărtează,
Ca să ajung in cer triumfător.

Și știu că vine-odat-o zi măreață,
Când dorul meu cumplit se va sfârși
Și-l voi vedea pe Domnul meu in față
Pe cel ce rana grea-mi tămădui.

 Silvia Verhovețchi

29 Decembrie

„Ce credeţi voi despre Christos?” Matei 22:42

Marele test al sănătăţii sufletului tău este ceea ce crezi tu despre Christos. Este El pentru tine „cel mai frumos dintre oameni” (Psalmi 45:2), „deosebindu-se din zece mii” (Cânt. 5:10), şi toată fiinţa Lui este „plină de farmec” (vers. 16)?Atunci când Christos este atât de preţuit, toate facultăţile omului spiritual se exercită cu energie. Iţi voi judeca credinţa după acest barometru: Christos este sus sau jos pentru tine? Dacă te gândeşti puţin la El, dacă eşti mulţumit să trăieşti fără prezenţa Lui, dacă îţi pasă prea puţin de onoarea Lui, dacă neglijezi legea Lui, atunci voi şti că sufletul tău este bolnav. Dumnezeu să te ajute să nu fii bolnav de moarte!

Dar dacă primul gând al sufletului tău a fost: „Cum pot să-L onorez pe Isus?”, şi dacă dorinţa zilnică a sufletului tău este: „O, dacă aş şti unde să-L găsesc!”, îţi spun că poţi să ai o mie de infirmităţi, şi să nu ştii dacă eşti copil al lui Dumnezeu sau nu, totuşi sunt convins, înafară de orice îndoială, că eşti în siguranţă, fiindcă II preţuieşti pe Isus. Nu-mi pasă de zdrenţele tale; ce crezi despre veşmintele Sale regale? Nu-mi pasă de rănile tale, chiar dacă sângerează în torente; ce crezi despre rănile Sale?

Strălucesc ca rubinele în mintea ta? Nu gândesc nimic rău despre tine, chiar dacă ai zăcea ca Lazăr în gunoi, şi câinii ţi-ar linge bubele. Nu te judec după sărăcia ta; ce crezi despre Rege în frumuseţea Lui? Are El un tron glorios în inima ta? L-ai aşezat cât de sus ai putut? Ai fi gata să mori dacă ai putea adăuga încă o trâmbiţă la melodia care îl laudă? Atunci eşti într-o stare bună. Orice ai gândi despre tine, dacă Christos este mai mare decât tine, vei fi cu El peste puţin timp. Chiar dac-aş fi de râsul întregii-lumi Isus va fi de-a pururi partea mea Cu El am parte numai de minuni Călăuzit mereu de bunătatea Sa.

C.H. Spurgeon

Foto: Internet

Mai sus de stele

Mai sus de stele, mă așteaptă-un Rege
Un Domn Etern, un Tată iubitor,
E cel care când tac mă înțelege
Și când suspin, nu stă nepăsător.

De câte ori mă-împiedicam pe cale
Cădeam plângând, rănindu-mă ades,
Și nu vedeam ‘nainte nicio vale
Doar drum cu pietre, așa l-am ales….

Treceau pe-alături toți cu nepăsare
Căci mă vedeau pe mine ca un scrum
Și îmi părea că n-am nicio scăpare,
Că mor așa, la început de drum.

Dar am simțit îndată o putere
Era o mâna ce mă ridica,
Și-atunci nu mai simțeam nicio durere
Căci Mâna Blândă, rana-mi vindeca.

De-atunci El nu mă lasă niciodată
Și nu mai pot cădea pe drumul meu
Căci dragostea și mila Lui de Tată
Nu m-a lăsat când era cel mai greu.

Și azi cu-atâta grijă mă veghează
Mă poartă-n Carul Său Biruitor
De tot ce e murdar mă-depărtează,
Ca să ajung in cer triumfător.

Și știu că vine-odat-o zi măreață,
Când dorul meu cumplit se va sfârși
Și-l voi vedea pe Domnul meu in față
Pe cel ce rana grea-mi tămădui.

Silvia Verhovețchi  

3 August

Făclia ei este Mielul. Apocalipsa 21:23

Contemplează în tăcere Mielul, lumina cerurilor. Lumina este simbolul bucuriei în Scriptură. Bucuria sfinţilor din ceruri este cuprinsă în aceasta: Isus ne-a ales, ne-a iubit, ne-a cumpărat, ne-a curăţat, ne-a îmbrăcat, ne-a păstrat şi ne-a slăvit, suntem în întregime ai Domnului Isus. Fiecare din aceste gânduri este ca o boabă din strugurii Eşcolului. Lumina este de asemeni cauza frumuseţii. Frumuseţea nu mai există când se duce lumina. Fără lumină, nici o strălucire nu scânteiază din safire, nici o rază nu argintează perlele; deci, toată frumuseţea sfinţilor vine de la Isus.

Asemeni planetelor, ei reflectă lumina Soarelui Neprihănirii; ei trăiesc ca razele izvorâte din orbita centrală. Dacă El se retrage, ei mor; dacă gloria Lui este Acoperită, gloria; lor se stinge. Lumina este şi simbolul cunoştinţei. în ceruri, cunoştinţa noastră va fi desăvârşită, dar Domnul Isus însuşi va fi izvorul ei. Întâmplări întunecate, niciodată înţelese înainte, vor fi văzute clar atunci, şi tot ce ne încurcă acum va deveni limpede la lumina Mielului. O, ce descoperiri vor fi şi ce preamărire pentru Dumnezeul iubirii! Lumina înseamnă şi demonstraţie. Lumina demonstrează.

In lumea…aceasta „ce vom fi, nu s-a arătat încă” (1 loan 3:2). Poporul lui Dumnezeu este un popor ascuns, dar atunci când Christos îşi va prirmi poporul în ceruri, îi va atinge cu sceptrul iubirii Lui şi îi va transforma în imagini ale gloriei Sale. Ei au fost săraci şi nenorociţi, dar ce transformare! Au fost pătaţi de păcat, dar, printr-o singură atingere a degetului Său, sunt strălucitori ca soarele şi limpezi ca cristalul. O, ce demonstraţie! Toate acestea vin de la Mielul preamărit. Oricât de splendid ar fi totul, Isus este centrul şi sufletul. O, să fii acolo şi să-1 vezi în propria Sa lumină, Regele Regilor şi Domnul Domnilor!

Meditaţii C. H. Spurgeon

Pretuire

Cand m-ai pus in cantarul iubirii,
Ai decis ca nevrednicul eu
Pretuiesc mult mai mult pentru Tine
Decat toata splendoarea maririi,
Si-ai venit, Tu, etern Dumnezeu,
Sa traiesti si sa mori pentru mine.

In cantarul iubirilor mele,
Vreau Isuse sa-nclini cel mai greu,
Sa renunt la gunoaiele firii,
La desarta placere din ele,
Sa-mi domnesti Tu pe tron, si nu eu,
Rege-al vietii si al nemuririi.

„Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” Ioan 3:16.

Anca Winter 

18 Iunie

Răscumpărătorul tău.” Isaia 54:5

Isus, Răscumpărătorul, este al nostru pentru totdeauna, Toate slujbele lui Christos sunt puse în serviciul nostru. El este Rege pentru noi, Preot pentru noi, şi Profet pentru noi. Oricând găsim un nou titlu al Răscumpărătorului trebuie să ni-l însuşim ca şi pe celelalte. Toiagul păstorului, nuiaua tatălui, sabia căpeteniei, mitra preotului, sceptrul prinţului, mantia profetului — toate sunt ale noastre. Isus nu are nici o demnitate pe care să nu o folosească pentru slăvirea noastră şi nici o prerogativă pe care să nu o exercite în apărarea noastră. Plinătatea Sa dumnezeiască este vistieria noastră statornică şi inepuizabilă.

Umanitatea pe care a purtat-o pentru noi este a noastră în toată desăvârşirea ei. Nouă ne comunică desăvârşitul nostru Domn virtutea nepătată a unui caracter perfect; nouă ne oferă El eficacitatea merituoasă a unei vieţi devotate; asupra noastră îşi Varsă răsplata unei supuneri ascultătoare şi a unei slujiri neîncetate. El transformă veşmântul neîncheiat al vieţii Sale în acoperământul nostru de frumuseţe, virtuţile strălucitoare ale caracterului Său în bijuteriile noastre, şi slăbiciunea supraomenească a morţii Sale în lauda şi gloria noastră. El ne-a lăsat prin testament ieslea Sa, din care am aflat că Dumnezeu a coborât la om, şi Crucea Sa, care să ne înveţe cum să urcăm noi la Dumnezeu.

Toate gândurile, emoţiile, acţiunile, declaraţiile, minunile şi mijlocirile Sale au fost făcute pentru noi. El a păşit pe drumul suferinţei în folosul nostru şi ne-a lăsat ca moştenire cerească toate rezultatele muncii Sale de o viaţă. Acum, El este al nostru, ca şi înainte, şi nu se ruşinează să fie numit Domnul nostru Isus Christos, deşi El este cel binecuvântat şi singurul Monarh, Regele Regilor şi Domnul Domnilor. Christosul nostru este Christos pretutindeni şi oricând, pentru totdeauna şi cu tot mai multă bucurie. O suflete, prin puterea Duhului Sfânt, cheamă-ţi în dimineaţa aceasta „Răscumpărătorul”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

13 Aprilie

Prea iubitul meu este ca un mănunchi de mir. ” Cântarea Cântărilor 1:13

Mirul a fost ales să-L simbolizeze pe Isus din cauza valorii, parfumului şi farmecului său, din cauza calităţilor sale dezinfectante, vindecătoare şi conservante, şi din cauza legăturilor sale cu jertfa. Dar de ce este El comparat cu „un mănunchi de mir”? Mai întâi, din cauza abundenţei. El nu este o picătură, ci un ocean. Nu este un fir sau o floare, ci un mănunchi întreg. În Christos îmi sunt împlinite toate nevoile, aşa că nu scap nici un prilej de a cere. „Prea iubitul” nostru este comparat cu un mănunchi şi din cauza varietăţii, fiindcă în Hristos nu există numai un lucru necesar, ci „în El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii” (Coloseni 2:9). Orice necesitate poate fi împlinită în El.

Gândeşte-te la toate titlurile lui Isus, şi vei vedea că există o mare varietate: Profet, Preot, Rege, Mire, Prieten, Păstor. Studiază-L în viaţa, moartea, învierea, înălţarea şi a doua Sa venire; priveşte-L în virtuţile, bunătatea, curajul, jertfirea, dragostea, credincioşia, adevărul şi îndurarea Sa. El este un mănunchi de desăvârşire. „Un mănunchi de mir” care trebuie păstrat — depozitat într-un recipient de valoare, şi nu aruncat, trebuie să-L considerăm comoara noastră cea mai de preţ. Trebuie să-I păzim cuvintele şi legile. Trebuie să ne ţinem sub Cheie gândurile şi cunoştinţele despre El, altfel diavolul le va fura. Mai mult, Isus este „un mănunchi de mir” pentru calităţile sale unice. Simbolul sugerează ideea harului deosebit, distinctiv.

Dinainte de întemeierea lumii, El a fost pus deoparte pentru poporul Său, şi îşi oferă parfumul numai celor care înţeleg cum să intre în comuniune cu El, cum să aibă părtăşie cu El. O, binecuvântat este poporul căruia Domnul îi dezvăluie secretele Sale, şi pentru care a fost pus deoparte. O, fericiţi şi aleşi sunt acei care au fost făcuţi să spună „prea iubitul meu este ca un mănunchi de mir”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

15 Februarie

A Lui să fie slava, acum si în ziua veşniciei.” 2 Petru 3:18

Cerul va răsuna de slava lui Isus. Veşnicia îşi va număra anii nesfârşiţi, şi în tot acest timp slava va fi „a Lui”. Nu este El „preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec” (Evrei 5:6)? A Lui să fie slava”. Nu este El Rege veşnic? „Împăratul împăraţilor, şi Domnul domnilor” (1 Timotei 6:15), „Părinte al veşniciilor” (Isaia 9:6)? A Lui să fie slava… în ziua veşniciei. ” Slava Lui nu va înceta niciodată. Ce a fost cumpărat cu sânge merită să dureze o Veşnicie. Slava Crucii nu va pieri niciodată; lumina mormântului gol şi a învierii nu se va stinge.

O Isuse, fii slăvit în veci! Cât timp va dura veşnicia — cât timp va exista tronul Tatălui — în Veac de veac, a Ta să fie slava. Credinciosule, aştepţi timpul în care II vei slăvi împreună cu îngerii, dar acum II slăveşti? Cuvintele apostolului sunt: „A Lui să fie slava, acum şi în ziua Veşniciei”. Nu vrei să-L slăveşti şi tu azi? Doamne, ajută-mă să te slăvesc. Sunt sărac; ajută-mă să te slăvesc prin recunoştinţa mea. Sunt bolnav; ajută-mă să Te slăvesc prin răbdarea mea. Am daruri; ajută-mă să te preamăresc întrebuinţându-le în slujba Ta. Am timp, Doamne; ajută-mă să-l răscumpăr, ca să te pot sluji.

Am o inimă, Doamne; ajută-mă să simt dragostea Ta şi să ard din iubire pentru Tine. Am înţelepciune, Doamne; ajută-mă să gândesc la Tine şi pentru Tine. M-ai adus în lumea aceasta cu un scop, Doamne; arată-mi care este, şi ajută-mă să-l împlinesc în viaţa mea. Nu pot să fac multe, dar asemeni văduvei care şi-a pus ultimii bănuţi pe altar, îmi aduc timpul pe altarul veşniciei Tale, Doamne, Sunt al Tău în întregime. Ia-mă, şi ajută-mă să Te slăvesc acum în tot ce fac, prin tot ce spun şi cu tot ce am.

Meditaţii C. H. Spurgeon

14 Februarie

Împăratul s-a îngrijit necurmat de hrana de toate zilele, în tot timpul vieţii lui. ” 2 împăraţi 25:30

Ioiachin nu a ieşit din palatul regelui cu merinde pentru câteva luni; hrana i-a fost asigurată ca o pensie zilnică. Aceasta este şi poziţia în care se află poporul lui Dumnezeu. Hrana zilnică este singura necesitate. Nu avem nevoie de provizii; ziua de mâine nu a venit încă şi nevoile ei ne sunt necunoscute. Setea de care vom suferi în iunie nu poate fi potolită din februarie, fiindcă nu o simţim încă. Dacă avem destul pentru ziua de astăzi, nu suntem în nevoie.

Nu ne putem bucura de mai mult. Nu putem mânca, bea sau îmbrăca mai mult decât pentru o zi. Surplusul ne îngrijorează, fiindcă trebuie să-l depozităm şi să-l ferim de hoţi. Un băţ găsit pe cărare îl ajută pe călător, dar o sarcină de lemne este o povară grea. Să ai destul este mai bine decât să ai parte de un ospăţ, fiindcă nu te poţi bucura de mai mult. Nu ar trebui să aşteptăm mai mult; lăcomia este nerecunoştinţa. Când Tatăl nu ne dă mai mult, trebuie să fim mulţumiţi cu cele necesare zilei de azi. Cazul lui Ioiachin este şi al nostru. Avem o porţie zilnică asigurată de Rege. Este o porţie îndestulătoare şi continuă. Avem destule motive să fim mulţumitori.

Iubite creştin, în materie de har, ai nevoie de o porţie zilnică. Singur nu ai rezerve de putere. Zi de zi, trebuie să cauţi ajutorul de sus. Este foarte plăcut să primeşti asigurarea că ai pregătită o porţie zilnică. Prin Evanghelie, prin lucrare, prin meditaţie, în rugăciune şi în părtăşie cu Dumnezeu, îţi reînnoieşti puterile. Prin Isus îţi sunt pregătite toate lucrurile de Care ai nevoie. Bucură-te deci de această binecuvântare. Nu pleca niciodată flămând atâta timp cât pâinea zilnică a harului te așteaptă pe masa îndurării.

Meditaţii C. H. Spurgeon

23 Ianuarie

Am ridicat din mijlocul poporului un tânăr.” Psalmi 89:19

De ce a fost Christos „ridicat din mijlocul poporului”? Vorbeşte, inimă, fiindcă gândurile inimii sunt cele mai bune. Nu cumva din cauză că a dorit să fie Fratele nostru prin binecuvântata legătură a sângelui vărsat? O, ce relaţie există între Christos şi credincios! Credinciosul poate spune „am un Frate în ceruri. Poate că sunt sărac, dar am un Frate care este Rege şi El este bogat. Va îngădui să fiu în nevoie şi va rămâne liniştit pe tron? O, nu! El mă iubeşte; este Fratele meu”.

Credinciosule, poartă aceste gânduri ca pe un colier preţios atârnat de gâtul memoriei tale. Ca pe un inel de aur, pune-le pe degetul amintirii şi foloseşte-le ca sigiliu al lui Dumnezeu, semnând cererile credinţei tale cu încrederea succesului. El este un ,frate… în nenorocire” (Proverbe 17:17); tratează-L ca atare. Christos a fost „ridicat din mijlocul poporului” ca să ne cunoască nevoile şi să ne poată înţelege. El a fost „ispitit în toate lucrurile ca şi noi, dar fără păcat” (Evrei 4:15). In toate durerile noastre, avem simpatia Lui. Ispite, dureri, dezamăgiri, slăbiciuni, oboseală, sărăcie — El le cunoaşte pe toate, fiindcă le-a simţit pe toate. Aminteşte-ţi asta, creştine, şi mângâie-te.

Oricât de greu şi de dureros ţi-ar fi drumul, mergi pe urmele Mântuitorului tău. Chiar în valea umbrei morţii sau în faţa apelor învolburate ale Iordanului, vei vedea urmele paşilor Săi. In orice loc am merge, El a fost înaintea noastră; fiecare povară pe care o purtăm a fost cândva pe umerii lui Emanuel.
Drumul Său a fost mult mai întunecos şi greu. Dacă Christos a suferit, cum aş putea să murmur eu? Fii curajos! Picioarele Regelui au lăsat urme însângerate care au sfinţit drumul pentru totdeauna.

Meditaţii C. H. Spurgeon