25 Noiembrie

Să propovăduiesc robilor de război slobozirea.” Luca 4:18

Nimeni nu poate oferi libertate robilor de război, în afară de Isus. Libertatea adevărată vine numai de la El. Este o libertate deţinută pe drept; fiindcă Fiul, care este Moştenitorul turor lucrurilor, are dreptul să-i facă pe oameni liberi. Sfinţii onorează dreptatea lui Dumnezeu, care le asigură mântuirea. Este o libertate plătită scump. Christos vorbeşte prin puterea Sa, dar a cumpărat-o prin sângele Său. El te face liber, dar numai prin legarea Lui. Poţi pleca în pace, fiindcă îţi poartă El povara. Eşti pus în libertate, fiindcă a suferit El în locul tău. Dar, deşi preţul a fost foarte mare, El ţi-o oferă gratis. Isus nu îţi cere nimic în schimbul libertăţii Sale. El ne găseşte în sac şi cenuşă, şi ne invită să ne îmbrăcăm cu veşmintele frumoase ale libertăţii.

El ne salvează aşa cum suntem, fără ajutor şi fără merite. Când ne eliberează, Isus ne dă libertate pentru totdeauna; nici un lanţ nu ne poate lega din nou. Stăpânul îmi zice: „rob de război, te-am eliberat”, şi lucrul acesta este veşnic. Satana complotează să ne înrobească, dar, dacă Domnul este de partea noastră, de cine ne vom teme? Lumea, cu ispitele ei, va încerca să ne prindă în mreje, dar Cel care este pentru noi este mai puternic decât cei care sunt împotriva noastră. „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31). Însăşi inimile noastre înşelătoare ne pot chinui şi hărţui, dar „Acela care a început… această bună lucrare” (Filipeni 1:6) în noi o va duce la bun sfârşit.

Duşmanii lui Dumnezeu şi inamicii omului îşi adună oştile şi se îndreaptă cu furie spre noi, dar dacă Dumnezeu achită, „cine-i va osândi?” (Romani 8:34). Vulturul care se înalţă spre cuibul său de pe stâncă, şi apoi zboară spre nori, nu este mai liber decât sufletul eliberat de Christos. Dacă nu mai suntem sub lege, ci eliberaţi de blestemul ei, să practicăm libertatea în a-L sluji pe Dumnezeu cu recunoştinţă şi plăcere. „Sunt robul Tău, fiul roabei Tale, şi Tu mi-ai desfăcut legăturile” (Psalmi 116:16). „Doamne, ce vrei să fac?” (Fapte 9:6).

Meditaţii C. H. Spurgeon

Recunostinta

Doresc sa-mi fie viata o cantare
De multumire pentru Dumnezeu,
O preacurata jertfa de-nchinare
Adusa ca-ntr-o zi de sarbatoare,
Caci n-are-n univers asemanare,
Nu-i nimeni mai frumos ca Domnul meu.

Ca pana unui scriitor sa-mi fie
De iscusinta plina limba mea,
Intr-o desavarsita armonie
Sa-I cant mereu o noua melodie
Celui ce m-a ales din vesnicie
Si mantuire-a hotarat sa-mi dea.

O lume-ntreaga n-are sa-mi ofere
Ce are El, atat e de slavit;
Eu n-am nevoie pe pamant de-avere,
Nu-mi trebuie nici faima, nici putere,
Mi-a daruit cereasca-I infiere
Si sunt de Imparatul meu iubit.

Doresc sa Ii aduc recunostinta
Ca un prinos pe-al inimii altar,
Cu-adanca si eterna umilinta
Vreau sa-I inchin intreaga mea fiinta,
Caci s-a invesmantat in suferinta,
Iar eu am fost rascumparat prin har.

„Lucrarea mea de lauda este pentru Imparatul!” Psalm 45:1b.

Anca Winter 

Ești vrednic, Tată….

Ești vrednic, Tată, să-Ți aducem glorii
Din necaz și din mijlocul splendorii
Meriți să-Ți nălțăm laude de-oriunde
Căci al Tău har, zilnic, ne pătrunde.

Ești Domn și Stăpân al destinelor noastre
Nu ne-abandonezi când ne pândesc dezastre
Ești Adăpost în vremuri de restriște
Ce Tu statornicești nu poate să se miște.

Ești prezent, mereu, în orice-mprejurare
Să ne dai spre Rai direcții clare
Ești vrednic să-Ți nălțăm recunoștință
C-al Tău Cuvânt e leac în neputință.

Spre Tine ridicăm mâinile-amândouă
C-aduci bunătăți în orice zi nouă
Destinul nostru stă în brațele Tale
Ne păzești când demonii dau târcoale.

Privirile noastre se-ndreaptă spre Tine
Cel care-n orice timp ne susține
Ești vrednic să primești eternă-nchinare
C-aduci răspuns la orice-ntrebare.

Îți cinstim, smeriți, suveranitatea
Nu lași să ne-atingă calamitatea
Ești vrednic, ești vrednic de rugi și onoare
Când ne e bine, dar și când ne doare.

Ce bucurii trăim în a Ta prezență!
Nu mergi de la noi în stări de urgență
Nicicând nu-Ți vei uita credincioșia
Cu Tine e perfectă părtășia.

Te-mpodobește Slava; ești vrednic de Ea
În orice primejdii Te vom chema
Numai la Tine găsim rezolvare
Îți datorăm rugă, cânt și-adorare.

George Cornici

1 Octombrie

Roade bune, noi şi vechi, pe care, pentru tine, iubitule, le-am păstrat.” Cântarea Cântărilor 7:13

Soţia doreşte să-i dăruiască lui Isus tot ce produce. Inimile noastre au „tot felul de roade” (Cânt 7:13), „noi şi vechi”, pregătite pentru Prea Iubitul nostru. In toamna aceasta bogată în roade, să ne păzim recoltele. Avem roade „noi”. Dorim să simţim viaţă nouă, bucurie nouă, recunoştinţă nouă. Dorim să luăm noi hotărâri şi să îndeplinim lucrări noi. Inimile noastre înmuguresc de rugăciuni noi, şi sufletele noastre se angajează în eforturi noi. Dar avem şi roade „vechi”.

Una este dragostea dintâi. Ce fruct ales! Isus se desfată în el. Apoi este prima noastră credinţă. Este credinţa simplă prin care, neavând nimic, am ajuns să avem totul. Este bucuria momentului în care L-am cunoscut pe Domnul; să o readucem la viaţă. Avem apoi amintirile făgăduinţelor. Cât de credincios a fost Dumnezeu! Pe timp de boală, El ne-a vegheat la căpătâi cu blândeţe! Când am trecut prin ape adânci, El ne-a ridicat deasupra! Din cuptorul de foc, El ne-a scos cu îndurare. Roade vechi, într-adevăr! Avem multe roade vechi, fiindcă îndurările Lui au fost mai multe decât perii capului nostru. Trebuie să regretăm vechile păcate, dar am avut vremuri de căinţă date de El, vremuri în care am plâns la piciorul crucii şi am învăţat meritele sângelui Său.

Avem roade în dimineaţa aceasta, roade vechi şi roade noi; dar principalul este că ele sunt pregătite pentru Isus. Într-adevăr, aceasta este cea mai bună şi mai primită slujbă, în care Isus este sprijinul sufletului, iar slava Sa este sfârşitul tuturor eforturilor noastre. Să ne pregătim roadele numai pentru Isus. Să le scoatem la iveală atunci când El este cu noi, şi să nu le lăsăm Ia vederea oamenilor. Isuse, vom răsuci cheia de la poarta grădinii noastre, şi nimeni nu va intra să fure roadele bune care au crescut pe pământul udat de sângele Tău. Tot ce este al nostru va fi al Tău şi numai al Tău, Isuse, Prea Iubitul nostru.

Meditaţii C. H. Spurgeon

15 Iunie

Şi Sara a zis: „Dumnezeu m-a făcut de râs; oricine va auzi, va râde de mine”. Genesa 21:6

Era departe de puterea naturii, şi chiar contrar legilor ei, ca Sara să fie onorată cu un fiu la vârsta ei. In acelaşi fel, este împotriva tuturor regulilor ca eu, un păcătos nenorocit, neajutorat şi stricat, să aflu harul de a purta în suflet Duhul Domnului Isus. Eu, care odinioară am fost cât se poate de disperat din cauza firii mele blestemate, pustii şi neroditoare, chiar eu am fost făcut în stare să aduc roadele sfinţeniei. Gura mea este plină de laudă şi veselie, datorită harului uimitor pe scare l-am primit de la Domnul, fiindcă l-am găsit pe Isus, Sămânţa făgăduită, şi El va fi al meu pentru totdeauna!

Astăzi voi înălţa psalmi de laudă către Domnul care şi-a amintit de starea mea păcătoasă, fiindcă „mi se bucură inima în Domnul, puterea mea a fost înălţată de Domnul; mi se deschide larg gura împotriva vrăjmaşilor mei, căci mă bucur de ajutorul Tău” (1 Samuel 2:1). Ii voi face să se bucure pe toţi cei care aud de marea mea izbăvire, şi de binecuvântata mea înălţare. Îmi voi surprinde familia cu pace din belşug. Îmi voi încânta prietenii cu marea mea fericire. Voi întări biserica cu mărturia mea plină de recunoştinţă, şi voi impresiona lumea cu bucuria conversaţiei mele.

Bunyan ne spune că Mercy (îndurarea, n. trad.) râdea în somn, şi nu se mira când îl vedea pe Isus; bucuria mea nu va fi mai scurtă decât a ei, fiindcă Preaiubitul meu este tema gândurilor mele zilnice. Domnul Isus este o mare adâncă de bucurie; sufletul meu se va cufunda în ea, şi va fi învăluit în desfătările părtăşiei Sale. Sara îl privea pe Isaac şi râdea de bucurie, şi toţi prietenii ei râdeau cu ea; suflete, priveşte la Isus şi uneşte-te cu cerul în bucuria ta negrăită.

Meditaţii C. H. Spurgeon

10 Februarie

Ştiu să trăiesc în belşug.” Filipeni 4:12

Mulţi dintre cei care ştiu „să trăiască smeriţi” (Filipeni 4:12) nu au învăţat „să trăiască în belşug”. In vârful muntelui, frunţile li se înalţă şi sunt gata să cadă, Creştinul îşi neglijează profesiunea de credinţă mai degrabă în prosperitate decât în vremuri de lipsă. Este periculos să fii prosper. Crucea lipsei este o încercare mai uşoară decât topitoria prosperităţii. O, câtă lenevie şi neglijare a lucrurilor spirituale au fost aduse de bunătatea lui Dumnezeu! Totuşi asta nu trebuie să se întâmple, fiindcă apostolul Pavel a spus că el ştie cum să trăiască în belşug.

Când avea multe, ştia cum să le folosească. Harul îmbelşugat îl făcea în stare să îndure bunăstarea. Când avea încărcătura grea, avea atât de mult balast încât plutea în siguranţă. Este nevoie de ceva mai mult decât îndemânarea umană pentru a purta cu mână sigură cupa bucuriilor mortale, dar Pavel învăţase această îndemânare, fiindcă declară „pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând” (Filipeni 4:12). Să ştii să fii sătul este o lecţie divină, fiindcă şi israeliţii au fost sătui odată, şi în timp ce aveau carne între dinţi, au fost loviţi de mânia lui Dumnezeu.

Mulţi au cerut binecuvântări cu care să-şi satisfacă dorinţele inimii. Când primim prea multe binecuvântări, ni se întâmplă să avem puţin har şi prea puţină recunoştinţă pentru bunătăţile pe care le-am primit. Suntem sătui şi II uităm pe Dumnezeu. Mulţumiţi cu pământul, nu mai avem nevoie de cer. Fiţi siguri că e mai greu să ştii să fii sătul decât să fii flămând, fiindcă tendinţa naturii umane spre mândrie şi nerecunoştinţa este disperată. Aveţi grijă să vă rugaţi lui Dumnezeu să vă înveţe cum să fiţi sătui. Şi nu lăsa ca binecuvântarea Ta să ne îndepărteze inima de Tine.

Meditaţii C. H. Spurgeon

6 Februarie

Rugaţi-vă întotdeauna.” Efeseni 6:18

Câte rugăciuni am spus din momentul în care am învăţat să ne rugăm! Prima noastră rugăciune a fost o rugăciune pentru noi înşine; L-am rugat pe Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne ierte păcatele. El ne-a auzit. Dar după ce ne-a îndepărtat păcatele ca pe un nor, nu ne-am oprit. A trebuit să ne rugăm pentru harul sfinţitor, constrângător şi restrângător. Am continuat să cerem o reînnoire a credinţei, împlinirea făgăduinţelor, izbăvire din ispite, putere în nevoie şi ajutor în ziua încercării. Am fost siliţi să mergem la Dumnezeu ca nişte cerşetori.

Mărturiseşte, copil al lui Dumnezeu: nu ai fost în stare să obţii nimic pentru suflet în altă parte. Toată hrana sufletului tău a venit din cer, şi toată apa pe care ai băut-o a izvorât din Stânca Vie — Isus Christos Domnul. Sufletul tău nu s-a îmbogăţit niciodată prin el însuşi; a depins în fiecare zi de bunătatea lui Dumnezeu. De aceea, rugăciunile tale s-au înălţat mereu spre Harul infinit. Nevoile tale au fost nenumărate; de ceea, cererile au fost multe. Pe cât de variate au fost rugăciunile tale, pe atât de nenumărate au fost binecuvântările. Nu ai motive să spui „iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele” (Psalmi 116:1)? Fiindcă pe cât au fost de multe rugăciunile tale, pe atât de multe răspunsuri ai primit.

Dumnezeu te-a ascultat în ziua necazului, te-a întărit şi te-a ajutat, chiar şi atunci când L-ai dezonorat îndoindu-te şi tremurând în faţa scaunului milei. Aminteşte-ţi asta, şi umple-ţi inima cu recunoştinţă faţă de Dumnezeu, care ţi-a ascultat cu atâta bunăvoinţă sărmanele rugăciuni. „Binecuvântează suflete pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui” (Psalmi 103:2).

Meditaţii C. H. Spurgeon

‘Nălţăm din inimi mulţumire

‘Nălţăm din inimi mulţumire
C-am mai trăit un an bogat
În stări de-adâncă împlinire,
Cu biruinţe în slujire,
Cu-a Lui prezenţă, ne-ncetat.

EL – sursa fericirii noastre
EL – Dumnezeu ce-a zămislit
Tot ce-i cuprins în zări albastre
El ne-a ferit şi de dezastre
Şi de atacul cel cumplit.

Pe drumu-ngust Lumina-I clară
Ne-a arătat cum să umblăm
Cu cei ce curajoşi declară:
„Noi mergem către sfânta Ţară
Şi steagul luptei îl purtăm.”

Ne-a dat la toţi cu mână largă
S-avem pe mese din belşug
Fiinţa Lui ne este dragă
Ne-a dat iubirea Lui întreagă
Şi-a tras cu noi la greul jug.

Vedem azi roadele umblării
În Adevărul Lui ceresc
Şi nu-i la voia întâmplării
Că-n ceasul greu al încercării
Iar auzim: „Eu vă păzesc!”

Am strâns cu bucurii nespuse
Ce am plantat cu plâns amar
Învins-am forţele opuse
Căci energii ne-au fost aduse
Din Plaiul fără de hotar.

Iar când arid a fost ogorul
Ştiut-am c-or veni iar ploi
Şi au venit; iar tot poporul
Şi-a proslăvit Izbăvitorul
Cu rugi, poeme, imnuri noi.

‘Nălţăm, deci, iar recunoştinţă
Şi-mbrăţişăm pe Cel ce-a pus
Alin în boli şi-n suferinţă,
A dat puteri în neputinţă
Şi multe roade ne-a adus.

Privind cu optimism ’nainte
Vedem victorii în lucrări
Şi ştim că veşnicul Părinte
Sădi-va-n suflet şi în minte
Doar bucurii şi-ncredinţări.

George Cornici

Creatia si recunostinta

„Laudati pe Dumnezeul dumnezeilor …pe Cel ce-a facut cerurile cu intelepciune caci in veac tine indurarea Lui!~Psalmul 136:2-5”

Intr-o zi, mergand spre locul de munca ,am vazut pe bara unei masini o eticheta pe care era scrisa: Ai multumit azi unei plante verzi ?” Ciudat , m-am gandit . Plantele ,desigur,sunt esenta vietii . Prin procesul de fotosinteza ele produc oxigen . Apoi ne asigura mancarea ,combustibil ,medicamente si o multime de materiale de construtii si industriale .

Voia sa spuna eticheta aceea ca din cauza faptului ca depindem atat de mult de plante ar trebui sa multumin lor pentru binecuvantarile noastre ?
Minunile creatiei ar trebui sa ne umple inimile de multumire , dar totdeauna numai pentru Creator . In cartea sa devotionala , Oswald Chamber a scris:

„Invata sa asociezi ideile demne de Dumnezeu cu tot ce se intampla in natura – rasaritul si apusul soarele si stelele , schimbarea anotimpurilor – si imaginatia ta nu va fi niciodata aservita impulsurilor tale , ci totdeauna va fi in serviciul lui Dumnezeu.”

Si servirea este recunostinta din toata inima fata de Acela care a adus totul in existenta si care sustine lumea noastra prin puterea Sa cea mareata. Fii constient de creatie . Soarele ne aminteste de caldura iubirii lui Dumnezeu. Imensitatea spatiului ne vorbeste nemarginirea Lui.

Rasaritul si apusul soarelui ne reveleaza frumusetea si splendoarea naturii Sale divine . Cum ar trebui sa ne faca acestea sa-L laudam pe Acela care ne-a dat viata fizica , dar care ne-a daruit viata vesnica prin credinta in Domnul Isus Cristos !”
O, de ar lauda oameni i pe Domnul pentru bunatatea Lui si pentu lucrarile Lui minunate fata de fiii oamenilor!

Eticheta aceea ar trebui schimbata astfel: „Ai adus multumiri lui
Dumnezeu azi?” D.J.D.

Vant si ape, tarana si lumina
Vorbesc de dragostea-I divina;
Tu l-ai multumit vreodata
Pentru toate ce ne-arata?” 
– Anonim

Este bine sa ne inchinam lui Dumnezeu in natura,
daca aceasta ne ajuta sa ne inchinam
Dumnezeului naturii 
.”- mjl De Haan, mj).

Painea zilnica

Un duh linistit

Text: Coloseni 3:12-17

Pacea lui Cristos, la care aţi fost chemaţi… să stăpanească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.” Coloseni 3:15

Problemele şi încercările pe care le întâlnim se complică adesea, deoarece ne pierdem calmul. Ne necăjim, chiar pentru lucrurile minore, pentru că nu ne-am cultivat o atitudine plină de încredere şi mulţumire. Tema aceasta am auzit-o dezbătută de un elocvent profesor de la seminar, predicand din Coloseni 3:15, în anul 1948, la sărbătoarea mulţumirii. L-am ascultat în timp ce vorbea şi m-am decis ca, prin ajutorul lui Dumnezeu, să devin o persoană recunoscătoare. Au fost vremi cand am falimentat să mă tin de această hotărare, dar au fost şi ocazii cand am pus-o în practică şi am descoperit că face minuni. Recent, în drum spre dentist, am trecut cu roţile maşinii peste un metal ascuţit care mi-a produs imediat explozia cauciucului din spate. Totul s-a petrecut într-o stradă foarte aglomerată cu numai 12 minute înainte de întalnirea cu dentistul. Valul nemulţumirii a început să se ridice. Dar chiar în acel moment, Domnul mi-a adus în minte predica din ziua mulţumirii şi decizia pe care am luat-o.


Am început să mă gandesc la bunătatea Domnului faţă de mine. Nu mi s-a întamplat nici un accident. Am putut să ridic maşina foarte uşor cu cricul. Eram sănătos şi puternic pentru a schimba roata fără prea mult efort. In timp ce aceste ganduri îmi umpleau inima, pacea lui Dumnezeu a coborat peste mine. Am schimbat roata fără efort şi totul a fost grozav. Ba chiar am ajuns la cabinetul dentar înainte ca doctorul să mă cheme înăuntru.
Data viitoare cand vei da faţă cu unul din evenimentele pline de frustrare ale vieţii, gandeşte-te la bunătatea lui Dumnezeu şi mulţumeşte-I. Vei vedea că într-adevăr acest lucru face minuni!– H.V.L.

De-am fi mulţumitori în toate,
Cum Domnul ne spune să fim,
Ce minunată schimbare-am vedea
în viaţa pe care-o trăim.” – Eaker

Leagă-ţi binecuvîntările cu recunoştinţă ca nu cumva să se împrăştie

Painea zilnica