O inimă neîmpărţită

“Inima să-mi fie neîmpărţită în orânduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine.” (Psalmul 119.80)

Să considerăm această rugăciune insuflată de Dumnezeu, căci ea cuprinde siguranţa că aceia care se sprijină pe Cuvântul lui Dumnezeu, nu vor roşi niciodată de ruşine. Aceasta este deci o rugăciune ca să căpătăm o inimă întreagă de partea lui Dumnezeu. A avea o credinţă sigură este un lucru bun, dar a avea o inimă curată şi sinceră cu privire la adevăr este mult mai bine. Să iubim adevărul, să-l recunoaştem, să ne supunem lui, fără de care nu vom fi cu inimă întreagă faţă de orânduirile lui Dumnezeu. Sunt oare mulţi în aceste zile rele care n-au o inimă împărţită? S-ar putea ca cititorul sau autorul să fie dintre aceştia.

Mulţi vor fi ruşinaţi la sfârşitul vremurilor, când toate disputele vor înceta. Şi vor vedea atunci nebunia gândurilor lor şi se vor umple de mustrări de cuget din cauza mândriei şi necredinţei lor, şi din cauza neîncrederii voite faţă de Dumnezeu. Dar acela care va crede ceea ce a spus Domnul şi va asculta de Cuvântul Său, va fi neprihănit în tot ce va face. Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele. Oamenii care au fost cei mai dispreţuiţi şi cel mai rău trataţi din pricina credinţei lor, vor vedea ruşinea lor schimbată în slavă în acea zi.

Să înălţăm rugăciunea versetului nostru şi să fim siguri că această făgăduinţă se va împlini pentru noi. Dacă Domnul ne dă o inimă întreagă de partea Lui, El ne va ţine inima şi în siguranţă.

Charles Spurgeon