Crăciunul nost’

În noaptea rece, de crăciun
Pe paie înghețate.
Noi am primit ce-avea mai bun.
Pământ și ceruri toate.

Iar moș Crăciun, în haine moi
Și mantie roșcată.
N-a stat în ieslea de la oi!
O știe lumea toată.

Aur, smirnă și tămâie
Cine primește-n dar?
Micuțul prunc din Nazaret
Sau moșul ce bizar?

Era și-un brad împodobit
În grajdiul de-altădată?
Sau boii doar suflând ritmat
Căldură ca să-i facă.

Iar luminițele aprinse,
Din noaptea minunată.
Sunt stelele ce luminau,
Pe bolta înstelată.

Păstorii ce primiră-n dar
Vestea minunată,
Se-nchinară în zadar
Pruncului de altă dată?

V-aș întreba, ce-a mai rămas
Din Sfânta sărbătoare
Când Domnul Isus s-a intrupat.
În lumea de sub soare.

Dar astăzi alergăm grăbiți:
La mall și magazine
Așteptând înmărmuriți;
Acas’ că moșul vine…

Iar Pruncul Sfânt din Nazaret
Așteaptă în tăcere…
Căci totul azi s-a preschimbat
În tainice himere.

Pe pervazul înghețat
Cafeaua-i aburindă
Și-un bătrânel însingurat
Așteaptă, o colindă…

Nistoran Gheorghe  

Dă-ne Doamne apă rece … !

Dă-ne Doamne apă rece
Când ne bate-un Soare-aprins!
Dă-ne-un vânt de nota zece
Când căldura-i de nestins,

Dă-ne Har şi Liniştire
Când mai suntem supăraţi!
Dă-ne Pace şi Iubire
Când nu ştim să mai fim fraţi,

Şi mai fă căldură-n toamne,
Când vreun frig ne-a potopit,
Ca să-Ţi mulţumim, o Doamne-n
Rugăciuni de neoprit!

Horia Costina 

Ori rece ori in clocot

Text: Apocalipsa 3:14-22

O, dacă ai fi rece sau in clocotApocalipsa 3:15

Îmi place supa foarte fierbinte şi băuturile răcoritoare reci ca gheaţa. Nu suport nici una nici alta să fie călduţe. Isus a avut aceeaşi atitudine faţă de un grup de oameni care treceau drept copiii Săi. El detestă faptul că ei sînt căldicei. I-ar prefera ori fierbinţi, ori reci.
De ce oare îi preferă Isus reci mai degrabă decît căldicei? Dacă înţelegem termenul de rece ca fiind ostilitate faţă de Evanghelie, ajungem la concluzia că Isus preferă ca o persoană să fie un împotrivitor al Evangheliei decît să fie un urmaş al Său numai cu jumătate de inimă. Explicaţia, se pare totuşi, îndoielnică. Eu nu cred că Isus preferă ostilitatea în locul unei jumătăţi de inimă.

Unii dintre cercetători sugerează că El s-a referit la două izvoare din apropierea Laodicei izvoarele minerale fierbinţi de la Hierapolis şi izvoarele reci şi cristaline de la Colosse. Se considera că izvoarele fierbinţi aveau putere vindecătoare. Izvoarele reci aduceau înviorarea celui ostenit. Cei din Laodicea erau căldicei şi de aceea nu erau de nici un folos nimănui.
Tu şi cu mine trebuie să ne punem aceste întrebări: „Aduc eu înviorarea celor osteniţi spiritual, prin încurajare, bucurie şi speranţă? Aduc eu vindecare prin alungarea nepăsării, prin corectarea greşelilor şi prin trezirea celor indiferenţi?” Nu uitaţi, nu putem ajuta pe nimeni dacă sîntem căldicei. Domnul ne vrea ori reci ori în clocot – după cum o cere nevoia.H.V.L.

Mi-ai dat putere inimii şi minţii
Voinţa roabă doar Ţie Ţi-o închin
Să-mi fac eu partea, alăturea de sfinţii,
Pe sfintele-Ti ogoare a planului divin.”- Anonim.

Problema pe care o constituie creştinul de ruid
este că e numai un creştin de rînd.

Painea zilnica

În lumea rece şi amară

În lumea rece şi amară,
Răsare  „Soarele dreptății”
Să risipească umbra morții,
Să fie veşnic primăvară!

În valea morții-ntunecată,
Coboară Harul și Lumina,
Să dea trudiților odihna,
Viața binecuvântată!

În lumea asta subjugată,
De patimi și nimicitorul
Luptă și azi Izbăvitorul,
Să fie veșnic dezlegată!

În valea de păcat pustie,
Condusă azi prin teroare…
Din Stâncă încă curg izvoare:
Iertare, pace, bucurie!

În lumea plină de durere,
Sub jugul rău și mincinos,
Nădejdea noastră-i în Hristos,
În jertfa Lui și-n înviere!

În leatu-acesta zbuciumat,
Târât prin patimi spre urgie,
Salvarea pentru veșnicie,
E doar Isus, cu-adevărat!

Din peșterile lumii reci,
Te chem prieten drag să vii,
Urmaș al Domnului să fii,
Să ai viața cea de veci!

Teodor Groza

Promisiune

Mi-e inima franta si rece
si totusi clipa tace si trece …
alaturi de mine esti numai Tu
chiar si atunci cand eu spun :”- Nu! ”

dimineata ma trezesti cu o raza de soare ,
deschid ochii si privesc a Ta splendoare,
imi atingi fata cu racoarea diminetii,
si imi saruti fruntea cu roua frumusetii…

Dar eu tot trist ,incerc sa ma trezesc
si nu vad nimic din ce faci ca sa am dezmierzi,
incep o noua zi ,dar tot cu gandul la ieri
trece clipa si eu ajung ..tot nicaieri!

Durerea imi sfasie inima ,dar tac…
esti si acum aici,si am incercat
Sa Te simt ca mai demult ,
Dar …am uitat !

La amiaza, ma-nconjori cu a soarelui caldura
si parca simt din nou a Ta iubire,dar o lovitura
trimite din nou a mea inima pagana
in a durerii si tristetii grea tarana…!

Desi acum pamenteasca-mi fire
imi reaminteste de a lui Isus jerfire,
cum eu ,prin necurmatele-mi pacate
Il judec si Il trimit din nou la moarte !

Dar ajunge ,Tata, cu atata suferinta
sunt salvat de acum ,prin a Ta biruinta
Tu moartea ai rapus-o si-n sfarsit
pot sa ma declar ,Parinte, implinit !

Implinit, prin necurmata-Ti iubire
Iertat, prin adevarata-Ti mantuire
Fericit, prin binecuvantarile ceresti
Da ,Tata ,de azi nu mai pacatuiesc !

Promit sa las pacatele deoparte
si sa traiesc de acum numai in a Ta dreptate
Viata mea pe altar Ti-o daruiesc si stiu
ca prin Iubirea Ta pot sa ma declar azi al Tau fiu…!!!

Rosu Nicoleta

Sfințește-mi lucrarea!

Bat pleoapele vremii-n clopotnița rece,
Într-o fugă de-o clipă și mă nasc și mor,
Atât este viața de străin-călător,
Ca iarba cosită, ca aburul trece.

Mai țes în urzeală, din același fuior,
Valul de pânză, înălbit mi-e sub Cruce,
Cu toată Iubirea ce-n chinuri străluce,
În Jertfa Ta Isuse, slăvit Salvator.

Privirea mi-e frântă, la pânză, la nori,
La limita clipei, pe-un mal auster,
Te chem zi și noapte, scump Isuse cobori,

Sfințește-mi lucrarea și primește-o la Cer,
Căci Tu mi-ai legat-o în cerești, dulci fiori,
Mi-ai aprins Iubirea, în trudă să nu pier.

Ana Haz

Prințesa în rugini…

…’mi suspină plâns-cocor în geană…
În adierea rece de afară,
Șoptesc uscate crengile golite:
-Prințesa în rugini trebuie s-apară…

Se luptă soarele la-amiaz’
Să țină ziua-n vară dar-n amurg,
Reci șoapte se desprind,
În vântul ce suspină – afară.

…Surprinse, florile-n grădini,
Își schimbă din culoare;
‘N tristeți de vară mă adun,
Îmbrățișând iubirile-i solare.

”La sfat” pe crengi stau zgribulite,
Familii gureșe de vrăbii;
Se uită printre crengi spre cer,
În ciripit, iubirile din vară-mi sperii.

…Un fum de crengi uscate se ridică,
Dinspre grădini îmbrățisând-nserarea;
Miroase-a poamă dulce-n rod,
În mulțumiri lui Dumnezeu să-nceapă:
Sărbătoarea!

Sanda Tulics

Răsplata este sigură

“Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.” (Matei 10.42)

Sigur că pot foarte bine să fac măcar acest lucru: să fac o faptă bună faţă de slujitorul lui Dumnezeu. Domnul ştie că eu îi iubesc pe toţi şi că socotesc ca o cinste pentru mine să pot spăla picioarele ucenicilor Lui. Pentru dragostea învăţătorului, îi iubesc pe ucenicii Săi.

Ce bunătate arată Domnul Isus, că ţine seama de o faptă atât de neînsemnată: să dai numai un pahar de apă rece! Este un lucru care este cu putinţă să fie făcut, oricât ar fi cineva de sărac; este o faptă uşoară pentru mine, oricât ar fi de smerită starea mea pământească, şi o voi face cu bucurie. Oricât ar fi de mică, Domnul ţine seamă de această faptă, mai ales când este vorba de unul din ucenicii Săi. El nu se uită nici la preţul lucrării, nici la pricepere sau cantitate, dar vede gândul care te-a mânat să faci lucrarea. Ceea ce facem noi pentru un ucenic, pentru că este ucenic al Domnului, El ţine seama şi răsplăteşte. El nu răsplăteşte fapta după meritul nostru, ci după bogăţiile harului Său.

Eu dau de băut un pahar de apă rece şi El îmi dă să beau din apa Sa vie. Eu fac acest lucru pentru unul din ucenicii Săi şi El mă primeşte ca pe unul dintre ei.

Isus găseşte o îndreptăţire pentru dărnicia Sa, în chiar faptul că harul Său m-a condus să fac ce am făcut şi El mărturiseşte că răsplata mea nu se va pierde.

Charles Spurgeon

SCRISOARE CĂTRE LAODICEEA

Apoc. 3.14

„Dacã nu mai eşti fierbinte şi tot jarul ţi l-ai stins
dar nici rece ca şi lumea cea din care te-ai desprins,
Mã voi lepãda de tine , îngerule îngâmfat,
şi-ţi voi cere socotealã de talantul îngropat !”

Iatã glasul ce strãbate peste veacuri cãtre noi
sã ne dea o nouã şansã în aceste vremi de-apoi.
Domnul sfânt murind pe cruce sub blestemul nostru greu
a-nviat şi-acum e-n slavã ca Hristos şi Dumnezeu.

De acolo El ne mustrã sã fim treji în orice ceas
şi pe cale fãrã Duhul sã nu facem niciun pas.
Lumea ne înşealã lesne dacã-n rugi nu ne smerim
De Stăpânul vieţii noastre s-ascultãm şi sã-L iubim.

Cel ce lumea o susţine prin Cuvântul creator
ne invitã la pãşune şi ne duce la izvor.
Leul cel nãscut din Iuda este încã Mielul blând
ce ne-aşteaptã cu rãbdare rob sã-I facem orice gând.

El vorbeşte tuturora prin al Bibliei Cuvânt
oferind în dar credinţã şi puteri din Duhul Sfânt.
Ucenicii Îl ascultã şi lucreazã cu mult spor.
Maran atha !  Domnul vine în curând pe-al slavei nor.

Ziditorul Adunãrii şi Martorul credincios
cântãreşte fapta noastrã, chiar şi gândul cel pios.
El Se-ndreaptã cãtre tine care porţi un nume nou
însã viaţa ta în lume n-are-al dragostei ecou.

„O, de-ai fi şi azi în clocot cum la început erai
când te-am mântuit sã-ţi fie viaţa ta un colţ de Rai !
Nepãsarea, compromisul, nevegherea, pofta rea,
Mã vor face, prin dreptate, sã te vãrs din gura Mea.

Te înşeli pe tine însuţi când prin gândul cel fãlos
tu consideri pocãinţa ca un lucru de prisos.
De-ai cunoaşte adevãrul despre starea ta de-acum
M-ai chema cu lacrimi grele peste-al vieţii tale scrum.

Îngâmfarea şi mândria le cultivi ca pe-un temei
ca sã-Mi pãrãseşti slujirea, dragostea şi harul ei.
Dar vei strânge-amãrãciune sub al lumii negru vânt
care te-a orbit cu praful trecãtorului pãmânt.

Totuşi Eu te-aştept cu milã sã vii sincer pocãit
şi sã cumperi de la Mine aur bine curãţit,
hainã nouã şi curatã sã M-aştepţi şi sã veghezi
ca în orice-mprejurare doar în Mine sã te-ncrezi.

Dacã vei primi îndemnul şi mustrarea ce-ţi trimit
vei fi sus în cer cu Mine prin iubire mântuit.
Eu te chem la pocãinţã şi la dragostea dintâi
sã lucrezi mai plin de râvnã şi pe stâncã sã rãmâi.

Bat în uşa vieţii tale, stau şi-aştept, aştept mereu
sã deschizi cu rugãciune ca sã-ţi dau meniul Meu :
hranã bunã şi bogatã pentru fiecare gust
bucurie şi putere ca sã mergi pe drumu-ngust.

Luptã, crede şi vesteşte Evanghelia oricui.
Duhul Meu îţi dã putere dar ascultã vocea Lui.
De vei duce lupta bunã Tatãl te va rãsplãti
şi întreaga veşnicie lângã Mine vei domni.

Corneliu Livanu