As vrea sa fiu

Aș vrea să fiu, aș vrea să fiu,
O oază plină în pustiu,
Să soarbă orice călător,
În drum spre-al Său Mântuitor.

Aș vrea să fiu cu al Tău nume,
Chiar de-aș fi osândit de lume,
Chiar de-aș trăi sau aș muri,
Să fiu ca Tine, mi-aș dori.

Aș vrea să fiu un reazem sfânt,
Pentru acest, bolnav, pământ,
Să fiu ce-ai zi Tu, o lumină,
Ca cei din jur, la Tin` să vină.

Aș vrea să fiu ca un balsam,
Să ung și răni, ce, nu ungeam,
Să mă gândesc numai la Tine,
Cum la toți, Tu, le făceai bine.

Aș vrea să-ascult de vorba Ta,
Când zici Tu da să fie da,
Să fac așa cum vrei și Tu
Când Tu zici nu să fie nu.

Aș vrea să fiu tot ce-Ți dorești,
Aș vrea să fiu unde Tu ești,
Acolo unde Tu Te-ai dus
Și mă aștepți, o, scump Isus.

Dumitru Gheorghiu 

Dincolo de nori

Ce-alin să ştii, păşind prin trista vale,
Umbrită-ades de-al morţii negru nor,
C-o nouă lume-i dincolo de zare,
Un sfânt târâm, unde nu-i plâns, nici dor.

Să ştim în ceasul deznădejdii noastre,
Când lutu-i frământat, trecut prin foc,
Că, dincolo de nori, de zări albastre,
Ni-i pregătit al tihnei veşnic loc.

Şi-n clipele mai grele, mai amare,
Când părăsiţi părem, ai nimănui,
Câtă tărie-aduce-n încercare
Promisiunea însoţirii Lui!

Ne împăcăm cu gândul revederii,
Căci ştim că moartea-i doar un somn mai lung,
Crezând Cuvântul sfânt al mângâierii
C-ai Învierii zori la noi ajung.

Şi câtă pace au chiar în furtună
Acei aleşi care-L iubesc pe El,
Ei au, şi-n vreme rea, şi-n vreme bună,
Un reazem, o nădejde şi un ţel!

Olivia Pocol