Viața-și ține curs, în taină…

Viața-și ține curs, în taină: răsună goarna izbăvirii,
Mireasa își îmbracă haina-n divin și tandru al nemuririi.

Solemn și splendid, nevisat, eternul, cântă imn Iubirii,
Isus e Rege și Împărat, domnește oda fericirii.

Te uiți și vezi: sclipiri și sunet, de armonie și splendoare,
Al veșniciei viu răsunet, în țara Veșnicului Soare!

Ce minunat, ce frumusețe, ce bucurii nemărginite,
Adorat în grai-tandrețe, în armonii neînchipuite,

E Cel ce a fost, va fi și este, ce prin El, toate se țin!
Nu, nu e vis, nu e poveste, e un etern prin Cel Divin!

Ce s-a dat, venind sa moară, răscumpărând din morți și chin,
Veacuri adunând comoară, spre moștenire în senin.

Mareața zi a sărbătorii, stă să înceapă în curând,
Ferice-s fiice-n El, feciorii, ce așteaptă în pas-dor, veghind.

 Lidia Cojocaru

În umbra hazardului

De unde venim şi-ncotro ne-ndreptăm,
Cei cu chipul divin, din lut şi din Altoi?
Ecoul din Stâncă răsună cu putere,
Să te-ntorci azi, de pe drumurile rele!

Bat tobele de luptă, înfiorător…
Soarele străpuns mai tare străluce-n nor
Şi raze calde se răsfrâng în univers,
Tainic miraj a Iubirii Celui Ales!

La masa păcii se perpelesc într-una!
O, Doamne, Tu ştii cât le geme minciuna,
Fără putere cât de multe mâini se strâng,
E un haos, nu-i deloc pace pe pământ!

O faţă râde, alta plânge cu amar
În umbra hazardului lăsat de Adam!
Omule, după chipul Lui te-a făcut,
Şi ţi-a dat Duh de viaţă în chip de lut!

Două căi sunt şi nu sunt alăturate,
Una-i bună, cealaltă duce la moarte!
Isus, Fiul cerului, El Calea ţi-a dat,
Şi Harul care are timpul limitat!

Luaţi astăzi Lumina Celui veşnic viu,
Şi veniţi la Golgota până nu-i târziu!
Doar cu o trăire aleasă, curată,
Doar aşa vei vedea a Tatălui Faţă!

Maria Şopţ.

Din ceruri

Din ceruri şi astăzi răsună
Un glas ce-ţi vorbeşte duios:
Eu sunt Cel ce-aduc vestea bună
Şi azi vreau să fii bucuros,

Că-n DAR îţi aduc fericirea.
De vrei s-o primeşti, s-o înţelegi,
Trăi-vei cu mine iubirea,
De vrei de-azi cu mine să mergi.

Venit-am din ceruri, odată,
Aici, pentru toţi ca să mor,
S-aduc vestea cea minunată
La toţi aceia ce-o vor.

Acum M-am oprit lângă tine
Credinţă să-ţi dau, ca să vezi,
Că n-ai să rămâi de ruşine
De vrei prin Cuvânt să Mă crezi.

Lumină-am să-ţi dau pe cărarea
Ce duce spre Mine, s-o sui
Şi Eu am să-ţi fiu apărarea
De-n Mine încredere-ţi pui.

Eu vin să-ţi aduc bucurie
Şi-n tine să pun Duhul Sfânt,
Să-ţi dau din puterea Mea vie
Să poţi să-Mi urmezi prin Cuvânt.

Priveşte spre ceruri şi crede
În Cel ce te ţine mereu,
În Cel ce îţi ştie şi vede
A ta istovire şi greu.

El are în toate o vreme
Şi ştie când greul să-l ia,
De-aceea îţi spun: nu te teme,
Cu El biruinţă-i avea.

Monica Schiersner 

Mi-e mică credința…

Mi-e mică credința când valul lovește,
Când norii înving și ceru-i ascuns,
Mă clatin pe ape și ființa-mi slăbește
Dar strig către Tine și aștept un răspuns

Mi-e mică credința când marea răsună,
Când vântu-i prea tare și valul prea greu,
Dar strig către Tine din marea furtună
Căci știu că Ești mare, preasfânt Dumnezeu

Mi-e mică credința când zarea e stinsă,
Când nu mai zăresc albastrul frumos,
Dar strig către Tine ¨Iubire neînvinsă¨
Căci Tu-mi ești lumină și pace aici jos…

Mi-e mică credința dar Tu mă ‘ntărești,
Pe ape mă chemi să vin fără teamă,
Și chiar dacă vântu-i prea tare ‘ndrăznesc
Cum să nu ascult când Glasu-Ți mă cheamă?!

Timotei Lucuş 

Acum sau niciodată

Azi se face o strigare,
În popor se-aude-un glas,
Lung răsună o chemare,
Ce te-ndeamnă: „Fă un pas!”

De eşti tânăr, nu contează,
Sau bătrân tu chiar de eşti,
Vocea blândă nu-ncetează
Să te cheme cât trăieşti…

Om bogat de-ai fi, cu nume,
De te ştie-nalt orcin’,
De îţi merge faima-n lume
Ca un soare-n cer senin,

Sau de-ai fi un om în zdrenţe,
Fără cinste-n jurul tău,
Făr’ cuvintele măreţe,
Şi mereu, de-ţi merge rău,

Orişiunde-ai fi, oricine,
Nu contează chiar nimic…
Căci atunci când moartea vine,
Tot  părea-va-ți mult prea mic…

Vine-o zi când viaţa care
O trăieşti pe-acest pământ,
Viaţa ta ce poate-ţi pare
Că-i mai lungă ca un vânt,

Se sfârşi-va-n clipe-amare,
Dispărea-va ca un nor,
Şi-ai să laşi în urmă-n zare,
Tot ce-ai strâns cu-atâta zor…

Şi  apoi, o veşnicie,
Vei sta trist, mereu plângând,
Vei zăcea în neagra glie,
Cu păreri de rău în gând;

Sau vei sta în veci în faţa
Lui Isus dacă-L primeşti,
Răsplătit-a-ţi fi speranţa,
Dacă astăzi Îl iubeşti.

N-amâna. Poate la noapte,
Vei pleca de pe Pământ,
Îndepartă orice şoapte,
Vin’ acum, la Domnul Sfânt.

Poţi să ai tu siguranţa
Că trăi-vei înc-un ceas?
Oh, amice,  scapă-ţi viaţa!
Fă acuma primul pas!

Azi ai şansa mântuirii,
Azi tu poţi să fii iertat.
Ieşi din groapa răzvrătirii,
De Isus eşti aşteptat!

Prieten drag, nu rătăci…
Adu-ţi povara toată
La Isus. Te va primi;
Acum, sau niciodată!

Emanuel Adrian Vlaicu 

Zi de mare sărbătoare

Astăzi e zi de mare sărbătoare
Și-n ceru-ntreg răsună o cântare
Căci S-a născut Mesia cel promis
Din Cerul Sfânt la noi a fost trimis.

Astăzi e zi de mare sărbătoare,
E fericire, e bucurie mare
Căci S-a născut la iesle-n Betleem
Pruncul cel Sfânt numit Emanuel.

Astăzi e zi de mare sărbătoare
De pace, har și binecuvântare
Căci a venit al nostru Împărat
Ca să salveze lumea de păcat.

Astăzi e zi de mare sărbătoare
Iar noi cântăm cu bucurie mare
Căci Dumnezeu din cer ne-a dăruit
Pe singurul Său Fiu cel Preaiubit.

Astăzi e zi de mare sărbătoare
Pe-ntreg pământul se cântă Osanale,
Iar toți ce pe Mesia-au așteptat
Nespus de mult s-au bucurat.

Astăzi e zi de mare bucurie
În care toți venim cu mulțumire
Căci Dumnezeu în marea Lui iubire
Ni L-a trimis pe Isus din mărire.

Deci, în această zi de sărbătoare
Să venim toți cu laudă și-adorare
Să-L preamărim pe Isus tot mereu
Căci a făcut din noi copii de Dumnezeu.

Îndemn la veghere

Cât despre ziua aceia iată,
Nu știe nimeni pe pământ
Nu știu nici îngerii, nici Fiul,
Ci doar Părintele cel sfânt

Doar Tatăl știe ziua sfântă
Când Fiul va veni pe nori
Ca să Își ducă Aleasa-Acasă
În țara veșniciilor.

Dar ni se spune-n Evanghelii
Căci,  cum era cu Noe-odat’
Așa va fi și-n ziua-n care
Domnul va reveni îndat’

Nu va fi publicat în ziare
Nu va fi timp cronometrat
Dar nu e mult și Domnul vine
Ne spun și semne neîncetat.

Viața va fi ca mai-nainte
Și cursul ei își va urma
Când dintr-o dată unul…
Și celălalt va rămânea…

Unul pleca-va-n veșnicie
Pe norul alb, acolo sus…
Și celălalt jos va rămâne
În chinul veșnic făr-Hristos…

Vegheați – zicea Isus atuncea
Căci ceasul nu-i știut jos
Dar acela ce veghează
Va fi pururi cu Hristos

Fii gata dar în orice clipă
Curând Stăpânul va veni
Și robul credincios atuncea
Cu mare har îl va primi

Dar de-i robit de nepăsare
Acela-i rob necredincios
Stăpânul când veni-va-n noapte
…’L prinde-n lucruri fără rost…

Prin slujitorii ce-i trimite
Afară îl va arunca
Și plânsul și durerea amară
Ființa îi va inunda…

Deci, haideți să veghem întruna
Și să primim cerescul sfat
Și când va răsuna chemarea
Să fim gata în orice ceas.
Amin

Sav Simona

A înviat Isus din morţi!

Păstraţi o clipă de tăcere
În goana voastră pe pământ
Căci universul tot răsună
De un măreţ şi tainic cânt:
„A înviat Isus din morţi
Mormântu-i gol! A înviat!”
Osana…slavă şi mărire
Celui ce-I viu cu-adevărat!

Păstraţi o clipă de tăcere
Şi ascultaţi…un zvon străbate
Şi-aduce-n suflete lumină:
„Isus a biruit în moarte!”
Natura-ntreagă şi-a pus straie
De sfântă, mare sărbătoare
Iar Domnul e ascuns acolo
În floare, cântec şi culoare…

Păstraţi o clipă de tăcere…
Priviţi la tot ce e frumos
Şi într-un gând şi o simţire
Să spunem: „A-nviat Cristos!”

Maria Luca

Plin de cântare

“Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme.” (Isaia 55.12)

Când păcatul ne este iertat, cea mai mare apăsare a noastră ia sfârşit, făcând loc celei mai adevărate dintre bucuriile noastre. Aceasta este fericirea pe care Domnul o răspândeşte peste cei ce s-au împăcat cu El şi ea se revarsă asupra naturii, umplând-o de sunetele sale. Natura este ca o orgă din care inima reînnoită poate scoate o armonie tulburătoare; cheia ei o cunoaşte omul harului şi nu are decât sa o atingă pentru a face sa răsune întregul univers într-un concert de laude. Munţii şi coastele dealurilor cu măreţele forme ale naturii alcătuiesc refrenul, iar copacii pădurilor şi întreaga creaţiune însufleţită formează melodia cântecului.

Când Cuvântul lui Dumnezeu aduce roade în mijlocul nostru şi sunt mântuite suflete, atunci totul cântă, şi se bucură în jurul nostru. Când auzim mărturisirile celor născuţi din nou, şi experienţele credincioşilor mai înaintaţi, ne simţim atât de învioraţi şi de fericiţi încât nu putem decât să-L lăudăm pe Domnul; şi ni se pare că stâncile melodiile şi colinele, pădurile şi câmpiile sunt influenţate de melodiile noastre vesele şi alcătuiesc în jurul nostru o orchestră minunată. Doamne, doresc ca în această frumoasă zi de Mai, sa mă unesc cu aceasta cântare universală şi, asemenea unui canar, să cânt bunătăţile Tale şi slava Ta.

Charles Spurgeon

Străzile răsună

Străzile răsună, cânt melodios,
Peste tot lumini, S-a născut Hristos,
Bucurie sfântă-n cer și pe pământ,
S-a născut Mesia, Prunc curat și sfânt.

Ceru`-ntreg răsună, îngeri cântă lin,
S-a născut Mesia, Pruncul sfânt, divin.
Vibrează pământul, S-a născut Isus,
Veste minunată, îngerii au adus.

Cântece răsună pe străzi ne-ncetat,
Slavă Ție Doamne, fii în veci lăudat.
Ai lăsat splendoarea, cerul glorios,
Laudă și onoare, Ție în veci, Hristos.

Cerul și pământul s-au unit în cânt,
Îți aduc onoare, Ție, Prunc preasfânt.
Răsună cântarea, imn desăvârșit,
Slavă Ție, Doamne, bine ai venit.
Amin

Ica Drăgoi