Universul nostru

Trăim într-o altă sferă
Fără ură și venin
Biblia-i pe noptieră
Cerul cadouri oferă
Ne-nchinăm, zicem Amin.

Lumea vrea să ne atragă
În tumultul ei nebun
Dar Lumina ne e dragă
Taine multe ea dezleagă
Jertfe la altar se pun.

Revelații sunt transmise
Prin profeți direct din Rai
Sufletele sunt deschise
Pentru darul ce-l promise
Domnul slavei- Adonai.

E a noastră-mpărăție
Nu vrem să ieșim din ea
Ne oferă bogăție
S-avem har în drumeție
Și tărie-n vreme grea.

Vin săgeți să ne doboare
(Cu otravă și venin)
Din concepte seculare
Dar mesaje sfinte, clare
În credință ne mențin.

Ne-a pătruns asigurarea
(Foarte tare ne-a pătruns)
Că ne-a-nvrednicit chemarea
S-acceptăm răscumpărarea,
Să dăm Cerului răspuns.

N-acceptăm percepte care
Aparțin altor structuri
Doar prin Duhul vrem umblare
În deplină consacrare
Conform sfintelor măsuri.

Legile ce guvernează
Tot poporul de predați
Armonie promovează
Discordie nu dictează
Ci pun dragoste-ntre frați.

Nu voim membralitate
Unde nu au loc minuni
Vrem acea comunitate
Unde e integritate
Și dor pentru misiuni.

Temelia-i așezatâ
Îl slujim pe Proiectant
Ne conduce spre răsplată
În Patria mult visată
Din Tărâmul captivant.

George Cornici

Când a văzut Isus noroade multe

ReferințeMatei 5

Cand a vazut Isus noroade multe
Care veneau cu sufletu-nsetat
El s-a suit putin mai sus pe munte
Si ucenicii s-au apropiat.

Isus s-a asezat si-ntreaga gloata
Privea la EL c-o inima si-un gand
Iar El si-acum din nou ca altadata
Ca sa-i invete-a inceput spanand:

-Ferice e va spun de-aceia care
Ei sunt saraci in Duh pe-acest pamant
C-a lor e-mparatia cea mai mare
Imparatia Cerului cel Sfant.

-Ferice e de cei ce plang si-anume
De cei ce plang sub cruce aplecati
Si fiindca plang aici in asta lume
In Cer vor fi de-a pururi mangaiati.

Si toti I-l ascultau cu-n dor nespus
Si-n inima le patrundea Cuvantul
-Ferice de cei blanzi le-a zis Isus
C-aceia blanzi vor mosteni pamantul.

-Ferice e de-acei infometati
Si insetati dupa neprihanire
Caci pe vecie fi-vor saturati
In Cerul plin de Slava si Marire.

-Ferice-acei ce-n lumea trecatoare
Sunt milostivi si-au mila tot mereu
Caci in curand la Judecata mare
De ei avea-va mila Dumnezeu.

Si-L asculta multimea adunata
Caci inima Isus le-o deschidea
-Ferice-s cei cu inima curata
Caci ei pe Dumnezeu Il vor vedea.

-Ferice e, va spun ca sa se stie
De cei ce pacea cauta mereu
Caci impaciuitorii o sa fie
Numiti de-a purui fii de Dumnezeu.

-Ferice de acei care-ostenesc
Si-s prigoniti pentru neprihanire
Ca-mparatia Cerului primesc
Si fi-va partea lor de mostenire.

-Ferice e de voi cand suferiti
Ocara si minciuni si vorbe rele
Si pentru Mine sunteti prigoniti
De-acei care au suflete rebele.

Deci bucurati-va atunci, va veseliti
C-aveti in Cer rasplata si comori
La fel ca voi au fost dispretuiti
Proorocii inainte mergatori.

 Daniel Hozan 

Nemurire

Nu rămânem în incinte care vor pieri odată,
Nu în valea pribegiei vom primi noi o răsplată
Nu dorim o moștenire cu amprente de tăciune
Știm ce-a vrut să spună Cartea prin vorba ”deșertăciune”.

Nu pledăm pentru principii care n-au la rădăcină
Solul cel fertilizat cu particula divină
Nu, speranța nu se-așează, undeva, la un nivel
De-unde nu putem vedea binecuvântatul Țel.

Crezul ce ne-a modelat ne menține pe cărare
Astfel că de-aici vedem Patria Nemuritoare
Arătăm, oricui ne-ar cere, actul de identitate
Nu putem să renunțăm la destin și demnitate.

Nu luptăm pentr-o cunună ce se ofilește iute
Prin Cuvânt putem învinge și confuzii și derute
Călători suntem prin lumea gloriilor ce se sting
Numai sfinte revelații ne-nfășoară, ne ating.

Ce spune filozofia cu privire la menire
Cum că viața-i o enigmă ce-i învăluită-n fire
E gândire cu izvorul în ființa nepredată
O, de ar cunoaște harul și Iubirea revărsată!

Care-i tainica putere ce a susținut martirii?
De-unde au avut curaj, curajul mărturisirii?
S-au lăsat pătrunși de raze cu nuanțe de-nviere
Și în ceasul cel mai greu au simțit o adiere.

Nu, privirea nu se-oprește în vreun strat din atmosferă
Ci pe aripi de credință e-n edenica Arteră
Consecința e cântare și cucernică slujire
Imnul intonat, mereu, se numește: NEMURIRE.

George Cornici

Aşteptăm…

Aşteptăm să apară Ziua măreaţă
Când auzi-vom un glas preaiubit:
„Veniţi acum, priviţi-Mă-n faţă
Voi cu ardoare şi zel Mi-aţi slujit,

Aţi înţeles misiunea-Mi divină
Încredinţată de Tatăl slăvit
Eu am venit să vă fiu Lumină,
Să ştiţi bine ce mult v-am iubit,

Aţi trăit zile de grea încercare
Când oşti din infern atacuri lansau
Dar, zilnic, din suflete iubitoare
Rugile voastre spre Cer se suiau,

Aţi fost tracasaţi de-acele persoane
Ce n-aveau nimic din plaiul ceresc
Nu v-aţi închinat la zei sau icoane
Şi nici n-aţi îndrăgit traiul lumesc,

Ci plini de credinţa mântuitoare
Aţi sfidat sfidarea celor corupţi
În grele necazuri, în situaţii precare
V-aţi ridicat când fost-aţi căzuţi,

Luptând să ajungeţi la ţinta dorită
A trebuit s-acceptaţi sacrificii şi chin,
Aţi înfruntat orice val, orice ispită
În lumea cea plină de plâns şi suspin,

Veniţi să primiţi cereasca răsplată
C-aţi fost credincioşi pân’ la final
În tumultul vieţii, în furtuna turbată
Priveaţi spre feericul plai sideral,

Intraţi acum în bucuria supremă
Pregătită pentru acei ce-au trăit
O viaţă ghidată de decizia fermă
De-a sta cu Mirele vostru iubit.”

Aşteptăm să apară ziua măreaţă
Când auzi-vom acel glas duios:
„Veniţi acum, priviţi-Mă-n faţă
Voi, neam ales, neam credincios.”

George Cornici 

Fii tu creștinul iubitor…

Dacă-n fereastra casei tale, bate în noapte un străin,
Rupe din pâinea de pe masă și dă-i și lui din ea puțin,
Nu-l întreba unde se duce, chiar dacă merge nicăieri,
Întinde-i mâna, ia-l în casă și-n schimb, nimica să nu ceri.

Cu vorba dulce-armonioasă, mângâie-i sufletu-obosit
Și ochii lui vor străluci, va fi o clipă fericit!
Te va privi plin de mirare, gândind că a ajuns în rai,
Dar tu fii bun în continuare și iar cu el de vorbă stai.

Dacă din nou în geam se-aude, alt om, cerându-ți să-l primești,
Tu du-te iară și deschide și tot la fel să îi vorbești,
Fii bun și spune-i, haide frate, tu intră-n casa mea puțin,
Gustă din pâine și din sare și bucură-te că trăim.

Dacă după un ceas sau două, când oaspeții tăi dorm profund,
La geamul casei vin, alți oameni, și bat ca să-i auzi strigând,
Tu du-te și deschide ușa, fii bun și blând și primitor,
Dă-le tot ce-a rămas pe masă, cu vorbă caldă, tuturor.

Întinde-le câte-o cojoacă, pe pat, pe scaun, pe podea,
Închide ușa după tine, să doarmă toți de s-o putea,
Și du-te, mergi din poartă-n poartă și roagă oamenii din sat
Să te primească-n casa lor, să dormi și tu întins pe-un pat.

Dacă la gard te-or lătra câini, tu spune-le că-i știi pe toți,
Chiar dacă-ai lor stăpâni i-asmut, păzindu-se cu ei de hoți,
Tu strigă, strigă, strigă, strigă, la toți pe cei ce îi cunoști,
Să-ți dea o pătură și ție, măcar cu ea să te-nvelești.

Și dacă nu primești răspuns, nu te mira în miez de noapte
Întoarce-te-napoi pe drum, săltând o sfântă rugă-n șoapte,
Acolo sus e Domnul slavei, El sigur te va auzi
Prin Fiul său Isus Cristos și-atunci, de rău te va păzi.

Dacă ți-o fi și ție foame și n-ai nimic în buzunar,
Mai strigă-L înc-o dată, Doamne, Tu dă-mi Cuvântul Tău în dar!
Cu el să mă hrănesc o viață, cu el să cresc ai mei copii
Și-n orice zi de dimineață de Tine să le pot vorbi.

Și-oriunde ajung în lumea asta, Tu ține-mă mereu sătul
Că sărăcia și năpasta, m-au prins, strângându-mă destul,
Învață-mă să dau din hrana, pe care Tu mi-o dăruiești
Acelora ce cred că Tu, ești cel care îi chinuiești.

Și oameni răi de-ți ies în cale, nu îi lăsa cum i-ai găsit
Dă-le din hrana casei tale și iartă-i dacă ți-au greșit,
Nu judeca, fii iertător, fii bun, în beznă fii lumină,
Fii bun creștin pân’ la sfârșit, chiar dacă inima suspină.

Dacă ești bun, fii bun mereu, oricând în timpul ce ți-e dat
Și roagă-te lui Dumnezeu, să schimbe oamenii din sat,
Căci dacă vântul bate-n lume, tu n-ai putere să-l oprești,
Dar fii creștinul iubitor, cât pe pământ ai să trăiești.

Tu fii încrezător în toate, dar nesfârșit în Dumnezeu,
Chiar și atunci când neputința, întinde jugul și ți-e greu,
Răsplata nu-ți va fi aproape, oricât ai vrea s-o strângi la piept,
Ea e averea strânsă-n ceruri, dacă ești iubitor și drept.

Manuela Cerasela Jerlăianu 

Testul simplu

“Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; Şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.” Matei 7:2

Această afirmaţie nu este o presupunere întâmplătoare, ci o lege eternă a lui Dumnezeu. Indiferent ce judecată emiţi, cu aceea vei fi judecat. Există o diferenţă între răzbunare şi răsplată. Isus spune că baza vieţii este răsplata – “cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura”. Dacă ai fost aspru în găsirea defectelor altora, aminteşte-ţi că aceasta va fi exact măsura cu care vei fi judecat.

Viaţa te plăteşte cu aceeaşi monedă. Această lege funcţionează de la tronul lui Dumnezeu până jos la noi (Psalmul 18:25-26).Romani 2 o aplică într-un mod şi mai clar spunând că cel care îi critică pe alţii este vinovat de acelaşi lucru. Dumnezeu nu priveşte numai la faptele în sine; El se uită la posibilitatea de a le face. Mai întâi, noi nu credem ceea ce spune Biblia. De exemplu, credem oare aceste cuvinte, şi anume că noi înşine suntem vinovaţi de lucrurile pe care le criticăm în alţii? Motivul pentru care vedem ipocrizie, înşelăciune şi lipsă de sinceritate în alţii este deoarece toate acestea există în propriile noastre inimi. Cea mai mare caracteristică a unui sfânt este umilinţa – “Da, toate acele lucruri şi alte rele s-ar fi manifestat în mine dacă n-ar fi fost harul lui Dumnezeu; de aceea, nu am nici un drept să judec”.Isus a spus:

“Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”; dacă judeci, vei fi măsurat exact după felul cum ai judecat. Care dintre noi ar îndrăzni să stea înaintea lui Dumnezeu şi să spună: “Dumnezeul meu, judecă-mă aşa cum i-am judecat eu pe semenii mei?” Noi i-am judecat pe semenii noştri ca păcătoşi; dacă Dumnezeu ne-ar judeca în felul acesta, am fi în iad. Dumnezeu ne judecă pe baza minunatei Ispăşiri făcute de Isus Cristos.

Oswald CHAMBERS

Sunt atât fe fericit…

Sunt atât de fericit
C-am găsit Lumina
Cerul nu m-a părăsit
Mi-a-ngrijit grădina.

Merg pe cale cu avânt
Știu c-ajung în Slavă
Voi rămâne-n Legământ
Nu vreau colb, nici pleavă.

Nici de plâns nu sunt scutit
Nici de grea povară
Dar în mine-a răsărit
Iar o primăvară.

Când lovit sunt de furtuni
Rănile-s legate
Zilnic pot vedea minuni
Mirele mi-e frate.

Întristările când vin
Intonez cântarea
C-așa veșnicul destin
Îndulcește starea.

Doar prin har înaintez
Spre răsplata vieții
Am un dor și am un crez:
Țara Frumuseții.

Dimineața a sosit
Soarele-mi zâmbește
Sunt atât de fericit
Tatăl mă iubește.

Mă desprind de frământări
Doar privind spre țintă
Mai vin binecuvântări
Și-n a mea incintă.

Slăbiciunile apar
Să-mi umbrească traiul
Dar am scris în calendar
“Mă-ntărește Raiul.”

Dați-mi voie să mai spun
Ce-am mai spus odată:
Veșnice comori adun,
Veșnică răsplată.

George Cornici

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării…

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de
ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca
să încerce pe locuitorii pământului. Apoc. 3:10.

– Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării
Te voi păzi de ceasu’-ncercării,
Ce va veni peste lumea întreagă:
Peste orișice om, făr’ să aleagă.

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării
Și n-ai dat ‘napoi, vine ceasu’-ndurării:
Cu sfinții în slavă, in veci-bucurie,
Găsi-vei odihnă o veșnicie!

Splendori negrăite, cununi strălucite
Ce nu veștezesc, comori moștenite –
Fiindcă ai păzit al răbdării cuvânt,
Fi-vei moștenitor în locul cel sfânt!

Vine ziua măreață, în grabă ea vine
Cine-n Mine rămâne și strânge cu Mine –
Nu va regreta, suflet, spune: ești gata?
Mirele vine, cu El și răsplata…

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării,
Te voi păzi de ceasu’- ncercării:
Al trâmbiței glas, auzi-vei sunând
Eu vin curând, da, Eu vin curând…

Lidia Cojocaru 

Nu vă mirați prieteni…

2 Timotei 3:1-5,2 Timotei 4:1-5

Nu vă mirați prieteni că-n zilele din urmă,
E lupta tot mai cruntă, cum a fost profețită,
De-o parte e Hristos și-a lui sfințită turmă,
Iar de cealaltă parte o lume răzvrătită.

Cei care mai aveți un strop de conștiință
Și vă doriți din suflet în bine o schimbare,
Citiți vă rog Scriptura, ca să aveți credință,
Vă-ntorceți de pe calea ce duce la pierzare.

Căci cei ce au făcut un pact cu răutatea,
Și-au lepădat învățătura curată a lui Hristos,
În locul cel de chin le va fi veșnic partea,
Cu tot alaiul crud, viclean și nemilos.

Chiar cei care se cred deștepți, emancipați,
Privesc cu mult dispreț orice trecut frumos,
Ei cred că-s progresiști, moderni, iluminați,
Vai cum vor plânge-odată tot traiul păcătos.

Cei ce-s legați cu lanțul puterii celui rău,
Ce și-au propus ca țel să spurce omenirea,
Sau lepădat fățiș de Sfântul Dumnezeu,
Trăiesc cu mare râvnă păcatul, nesfințirea.

Căci cei care nu vor deloc ca să mai știe,
Că sunt valori în viață ce nu se târguiesc,
Vorbesc cu îndrăzneală și cu obrăznicie,
Tot ce-i curat și sfânt, resping, batjocoresc.

Chiar mulți lăudăroși și iubitori de sine,
Sunt neevlavioși, obraznici, îngâmfați,
Nemulțumiți mereu, nu știu ce se cuvine, …
De căile dreptății tot mai înstrăinați.

Cei ce pășiți acum pe căile stricate,
Ce în Hristos n-au fost și nu sunt acceptate, …
Ev. Matei 7:13-29, Romani 1:18-32
Să nu uitați de sfânta și de divina lege:
Ce semănați acum, aceea veți culege!
Galateni 5:16-26, cap. 6:7-8,1 Corinteni 6:9-11

Căci cine-acceptă răul și-l propăvăduiește,
Respinge adevărul și nu se mai sfințește… ,
Să nu uite că vine o zi de judecată,
Când toți ne vom primi răsplata după faptă.

De aceea vă îndemn cu toată stăruința,
Să lepădați păcatul, să alegeți pocăința.
Stați lângă adevăr, lumină și dreptate,
Ca să trăiți cu Domnul și dincolo de moarte!

de Teodor Groza

Te rog să nu uiți niciodată

(Îndemn părintesc. . . )

Te rog să nu uiți niciodată,
Că ești creat de Dumnezeu,
În lumea rea și întinată,
Păstreaza-ți inima curată,
Urmează binele mereu.

Te rog să nu uiți niciodată,
Că ai un trup și suflet ai,
Că toți vom sta la judecată,
Ca să primim dreapta răsplată,
Un loc în iad sau loc în Rai.

Te rog să nu iuți niciodată,
Că ești iubit și prețios,
Că ai o mamă și un tată,
Care nu-ți cer altă răsplată,
Decât să fii om credincios.

Te rog să nu uiți niciodată,
Că ai avut parte de har,
Harul de-a fi viața toată,
O mărturie minunată,
Vezi să nu fie în zadar.

Te rog să nu uiți niciodată,
Că ai un scop pe-acest pământ,
Să fii lumină înmiresmată,
Cu toată fința ta predată,
Lui Dumnezeu prin legământ.

Te rog să nu uiți niciodată,
Că nu-i tot una cum trăiești,
Pe două căi nu poți deodată,
Să mergi și să primești răsplată,
Nu poți la doi domni să slujești.

Te rog să nu uiți niciodată,
Cui ești dator cu închinarea,
Cine ți-e Salvator și Tată,
Cine te-ajută și te iartă,
Cui ești dator cu ascultarea.

Te rog să nu uiți niciodată,
Cum chiar din cer veni Mesia,
Ca lumea asta, întunecată,
De rău să fie dezlegată,
Să aibă veșnic bucuria!

Teodor Groza