Ce se întâmplă azi cu multe țări de-a rândul???

Ce se întâmplă azi cu multe țări de-a rândul? ? ?
Ev. Matei cap. 11:20-30

Ce se întâmplă azi cu multe țări de-a rândul? ? ?
Prin ploi sunt măturate și-urgii devastatoare,
Că prea mulți împietriți batjocoresc Cuvântul,
Fug de Hristos cu ură, rup jugul, legământul,
Cuprinși de întuneric își sapă ei mormântul,
Prin hotărâri nedrepte și legi prea imorale.

Cum să mai rabde oare Preasfântul Dumnezeu,
O lume întinată și-atât de răzvrătită?
Omul pierdut se crede, ceva, un fel de zeu,
Credința-n mulți e-apusă, doar piesă de muzeu,
Copiii mulți suspină, bătrânii o duc greu,
Dreptatea e cerută și trebuie-mplinită!

Mai marii lumii zilnic vorbesc de o schimbare,
Dar nu, nici pe departe în chipul lui Hristos.
Zidesc iar Babilonul cu falsă închinare,
Prin viclenii și teamă impun o resetare,
De toate cele sfinte deplină lepădare…
Vai neam necredincios, stricat și păcătos!

Azi strigă cu putere o lume apostată,
Că nu mai vrea sfințire, că-i place în păcat!
Biserica smerită? Să fie condamnată…
Familia creștină? Din dreptul ei picată…
Proprietatea? Poate, mai bine desfințată…
Globalizare vrea și-un mândru împărat.

Au încercat și alții mereu planuri, , mărețe, ,
Ce au adus în lume doar moarte și durere,
Dar fericiți au fost cei care-au vrut să învețe,
Credința, pocăința, a Domnului povețe…
Ei au adus lumina în negre fortărețe,
Ei au schimbat o lume, prin cruce și-nviere!

Tu omule să știi că încă poți alege,
În cine te încrezi, pe cine să slujești…
Dar nu uita e dată de Dumnezeu o lege,
Că tot ce semeni azi aceea vei culege,
Răsplata pentru bine și pentru fărdelege…
Alege-l pe Isus ca veșnic să trăiești!

Se-adună peste lume iar norii judecății,
Peste un leat de oameni profund necredincios…
Dar iată prin iubire încă mai răsar zorii,
Prin suflete-nrobite mai trec plăpând fiorii,
La glasul plin de har și dulce al chemării,
Păstorului milos și sfânt Isus Hristos!

Teodor Groza

Răspuns potrivit planului divin

La vremea potrivită
Primim al Tău răspuns
Prezența Ta dorită
E-aici, nu Te-ai ascuns.

Ne porți de grijă, Tată
Nicicând nu ești târziu
Ne pregătești răsplată
Că-n veci de veci ești viu.

La cereri înălțate
Indiferent nu ești
Trimiți și sănătate
Și daruri sufletești.

Răspunzi conform nevoii
Și sfântului Tău plan
Din noi, Tu, faci eroii
Ce merg spre Canaan.

Nicicând nu ne-ai uitat,
Nicicând nu uiți de noi
Noi știm cum ne-ai scăpat
Din cel mai dens șuvoi.

Ești făr-asemănare,
Părinte drag, ești bun
Trimiți o ușurare
La timpul oportun.

Tăcerea-Ți e activă
Lucrezi spre-a ne trata
E-o stare pozitivă,
Putem înainta.

Când se ivesc urgențe
Căzuți Tu nu ne lași
Sunt mii de evidențe:
Păzești ai noștrii pași.

Atâtea intervenții
Și-atâtea vindecări!
Și-acestea nu-s invenții
Ci binecuvântări.
*********************
Supuși, deci, s-așteptăm:
Răspunsul va sosi
Să nu ne întristăm,
Nu ne va părăsi.

La ceasul potrivit
Se vor ivi minuni
Vom ști că am primit
Răspuns la rugăciuni.

Vom înălța spre Rai
Recunoștințe, mii
Și fapte, gând și grai
Răsplată vor primi.

George Cornici

Cu încredere totală

Cu încredere totală
Învingem orice încercări
Putem depăși o boală
E o stare ideală
Cu sfinte manifestări.

Cu încredere deplină
Ne-nfricați spre țel pășim
Călăuziți de o lumină
Spre-a evita orice ruină
Crezul să-l desăvârșim.

Cu încrederea activă
Orice-n lume s-ar ivi
Consacrarea e cursivă
Nu vom merge în derivă
Doar spre Slavă vom privi.

Vor mai fi zile toride
Va mai fi și ger tăios
Dar ferestre vom deschide
Spre Eden, și nu vom vinde
Ce ne-a dat, prin har, Hristos.

Obstacole vor apare
Mai frecvent decât gândim
Dar cu sfântă-ncredințare
Vom sfârși orice lucrare
Scriptura s-o însușim.

Nu ne-abatem de la traiul
Contopit cu Duhul Sfânt
Gestul, faptele și graiul
Să ne-drepte către Plaiul
Revelat prin Legământ.

Îndoială nu există
Când, prin crez, vedem minuni
E o viață ce rezistă
La necazul ce persistă,
La dureri și presiuni.

Când convingerea e tare
Nimeni nu poate fura
Dulcea noastră-ncredințare
Că răsplata va fi mare
Când Raiul ne-a-nconjura.

George Cornici

Isaia 53

Cine-a crezut în ce ni se vestise?
Că tot era de Tatăl plănuit?
Cine-a știut că tot ce El decise
Puternicul Sau braț a-ndeplinit?

Că Fiul Său a fost trimis din slavă
Ca Miel de jertfă pentru-al nost’ păcat. .
El a crescut ca o odraslă slabă
Ca un lăstar într-un pământ uscat.

N-avea vreo frumusețe oarecare
Nici străluciri privirea să ne-atragă
Nimic n-avea a Lui înfățișare
Ca să ne placă, să ne fie dragă.

Disprețuit și părăsit de oameni
(Deși El numai bine-a-făptuit. .
Lovit și chinuit de cei mai zdraveni)
Om al durerii și năpăstuit.

Obișnuit cu-atâta suferință
Și-atât dispreț. . ce tristă panoramă
Că fața-ți întorceai a neputință
Iar noi de loc nu L-am băgat în seamă.

Dar El purta a noastre suferințe
Și-a lumii-ntregi durere L-a strivit
Iar noi rosteam în inimă sentințe:
” E pedepsit de Domnul și smerit. .”

Dar El, pentru a noastre-ntregi păcate,
A fost străpuns și fost-a chinuit
Și pentru făr’delegea lumii toate
De însuși Dumnezeu a fost zdrobit.

Pedeapsa care pace ne aduce,
Căci Domnul ne dorise mântuiți,
Făcu să cadă-asupra Lui la cruce
Prin a Lui răni suntem tămăduiți.

Noi rătăceam cu toții, fiecare
Ca niște oi departe de păstor
Domnu-a făcut, pe El să cadă tare
Nelegiuirea noastră-a tuturor.

Când a fost chinuit cu barbarie
El n-a vorbit, ci a tăcut profund
Ca și un miel dus la măcelărie
Ca oaia-n fața celora ce-o tund.

Prin apăsare luat și judecată
Oricui să creadă-aceasta i-a fost greu:
C-a fost, pentru păcate, șters deodată
Și omorât pentru poporul meu.

Iar groapa-I între răi se nimerise
Și-a Lui mormânt la loc cu cel bogat
Măcar că nici un rău nu săvârșise
Și-n gura Lui minciuni nu s-au aflat.

Domnu-a găsit cu cale să-L zrobească
Prin suferință pentru-al nost’ pacat
Dar după ce avea să se jertfească
El va trăi din nou nelimitat.

Vedea-va o sămânță minunată
De ucenici, urmași ai Harului
Și-a Domnului lucrare ca răsplată
Mereu va propăsi în mâna Lui.

Vedea-va-al muncii rod dimensiune
Și sufletul I se va-înviora
Prin cunoștința-I Robul Meu va pune
Pe mulți în starea unde Domnu-i vrea.

Și va lua asupra Lui povara
Nelegiuirilor celor nevrednici
De-aceea partea Lui va fi comoara
So-mpartă cu ce mari și cei puternici.

Fiindcă s-a dat pe Sine Însuși morții
Fiind pus la număr cu cei blestemați
Purtând păcatu-ntreg schimbat-a sorții
Căci Se rugase pentru vinovați.

Daniel Hozan

Scumpă este orice clipă!

Pregătește-te din vreme
Cu Domnul să te întâlnești
Fii gata și nu te teme
Iertarea Lui s-o primești.

Scumpă este orice clipă
Căci timpul e trecător
Ție să nu-ți fie frică
Domnul e îndurător.

Pe cale veghează bine
Ca să nu te poticnești
Drumul drept spre Cer îl ține
Să ajungi să-L întâlnești.

Pe Cel dătător de viață
Care-n chinuri s-a jertfit
Să Îl vezi o dată-n față
Să înțelegi cât te-a iubit.

Veghează și treaz să fii
Că în ceas târziu din noapte
Domnul tău poate veni
Și atunci, se vor sfârși toate.

Pentru nuntă fii gătit
Căci Mirele va veni
Pentru viață pregătit
Cu El te vei întâlni.

Frumuseți noi, neștiute
Lângă El tu vei vedea
Plaiuri cerești nesfârșite
Ochii îți vor bucura.

Și tot ce nu ai gândit
Mirele-ți va arăta
Locul cel sfânt, pregătit
Să trăiești de-a pururea.

O răsplată minunată
Din mâna Lui vei primi
Care ție-ți este dată
Fericit ca să poți fii.

Viața veșnică-i răsplata
Și cununa ce-o primești
Domnul te așteaptă-I gata
Cu El să te întâlnești!

Florența Sărmășan 

Cofruntarea cu muzica

Text: 2 Corinteni 5:1-11

Lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă,… căci se va descoperi în foc.” 1 Corinteni 3:13

Potrivit unei legende, cu mulţi ani în urmă, trăia în China un om care a fost acceptat ca membru în orchestra imperială, prin ajutorul unui prieten deosebit de influent. Pretindea să fie un flautist desăvarsit, deşi nu ştia să cante nici o notă. Lucrurile au mers bine pană la o vreme. In timpul concertelor, îşi punea flautul la gură la momentul potrivit şi mima dibaci cantatul. Dar, într-o zi, împăratul a anunţat că doreşte ca fiecare membru al orchestrei să prezinte un solo la instrumentul la care canta. Omul îngrozit a făcut imediat aranjamente să ia lecţii de cantat, dar aceasta nu l-au ajutat aproape la nimic. S-a gandit să se prefacă bolnav în ziua cînd era programat să cante, dar s-a temut că medicul Imperial va raporta înşelătoria. Aşa au trecut zilele, iar cand timpul recitalului său a sosit, pentru a nu fi descoperită frauda a luat o doză fatală de otravă. S-a temut să fie confruntat cu muzica sa.


Va veni ziua cand toţi oamenii vor fi chemaţi înaintea Domnului pentru „recitalul” lor. Noi, credincioşii, „trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut cand trăia în trup (2 Corinteni 5:10). Necredincioşii vor sta şi ei în faţa lui Dumnezeu ca să fie Judecaţi după faptele lor” (Apocalipsa 20:12). Nu este scăpare, nici măcar în moarte. Iată de ce este esenţial să-L acceptăm pe Cristos ca Mantuitorul nostru personal şi să trăim cu cinste înaintea Domnului.
Da, cu toţii vom fi confruntaţi cu muzica noastră!   –    R.W.D.

Curand vom fi chemaţi de jos
Să stăm cu toţi în faţa Sa.
Vei merge-acolo bucuros,
Sau îngrozit vei tremura?”    – Anonim.

Trăieşte azi asa cum ai dori să fi trăit atunci cand vei sta în faţa lui Dumnezeu

Painea zilnica

În vremuri de frământare supremă

În vremuri de frământare supremă
Alinul sufletesc la cine-l găsim?
Vedem propășind demonica schemă
Și, parcă, spre semnu-ntrebării pășim.

Să triumfe un așa rău e mirare
Stăm pe gânduri, nedumeriți, un moment
Câștigă acei ce înalță sfidare
Spre cel mai înalt și mai sfânt firmament?

Ne-apasă, o clipă, întrebarea perfidă
Apoi ne inundă seninul ceresc
Simțim cum se-așterne o stare lucidă
Cum bucuriile-n Domnul se înmulțesc.

Și-n fața noastră trecutul apare
Să spună Cine ne-a păzit la necaz
Cine-a putut și a vrut să repare
Agonia și s-o transforme-n extaz.

Trecutu-i dovadă că Cerul trimite
La timp potrivit necesarul ajutor
Că din noianul stărilor ivite
Ne-ajută să ieșim îngerul păzitor.

Motive nu-s să ne chinuie teama
Zilnic gustăm împliniri sufletești
Veniți creștini să luăm bine seama
Să nu ne cuprindă idei pământești.

Avem la-ndemână Cuvântul vieții
Spre-al curajului pisc ne dă îndrumări
Să-nlăturăm din noi valul tristeții,
Să producem necesarele transformări.

Agitații venite din stări precare
Pot fi-nlăturate doar la altar
Lăuntrul poate primi vindecare
Doar în al binecuvântărilor hotar.

Zeci de plăgi de-ar mai veni peste noi
Credința activă nu va fi clătinată
Doar în lupta cea bună se nasc eroi
Care pășesc spre cereasca răsplată.

George Cornici

Universul nostru

Trăim într-o altă sferă
Fără ură și venin
Biblia-i pe noptieră
Cerul cadouri oferă
Ne-nchinăm, zicem Amin.

Lumea vrea să ne atragă
În tumultul ei nebun
Dar Lumina ne e dragă
Taine multe ea dezleagă
Jertfe la altar se pun.

Revelații sunt transmise
Prin profeți direct din Rai
Sufletele sunt deschise
Pentru darul ce-l promise
Domnul slavei- Adonai.

E a noastră-mpărăție
Nu vrem să ieșim din ea
Ne oferă bogăție
S-avem har în drumeție
Și tărie-n vreme grea.

Vin săgeți să ne doboare
(Cu otravă și venin)
Din concepte seculare
Dar mesaje sfinte, clare
În credință ne mențin.

Ne-a pătruns asigurarea
(Foarte tare ne-a pătruns)
Că ne-a-nvrednicit chemarea
S-acceptăm răscumpărarea,
Să dăm Cerului răspuns.

N-acceptăm percepte care
Aparțin altor structuri
Doar prin Duhul vrem umblare
În deplină consacrare
Conform sfintelor măsuri.

Legile ce guvernează
Tot poporul de predați
Armonie promovează
Discordie nu dictează
Ci pun dragoste-ntre frați.

Nu voim membralitate
Unde nu au loc minuni
Vrem acea comunitate
Unde e integritate
Și dor pentru misiuni.

Temelia-i așezatâ
Îl slujim pe Proiectant
Ne conduce spre răsplată
În Patria mult visată
Din Tărâmul captivant.

George Cornici

Când a văzut Isus noroade multe

ReferințeMatei 5

Cand a vazut Isus noroade multe
Care veneau cu sufletu-nsetat
El s-a suit putin mai sus pe munte
Si ucenicii s-au apropiat.

Isus s-a asezat si-ntreaga gloata
Privea la EL c-o inima si-un gand
Iar El si-acum din nou ca altadata
Ca sa-i invete-a inceput spanand:

-Ferice e va spun de-aceia care
Ei sunt saraci in Duh pe-acest pamant
C-a lor e-mparatia cea mai mare
Imparatia Cerului cel Sfant.

-Ferice e de cei ce plang si-anume
De cei ce plang sub cruce aplecati
Si fiindca plang aici in asta lume
In Cer vor fi de-a pururi mangaiati.

Si toti I-l ascultau cu-n dor nespus
Si-n inima le patrundea Cuvantul
-Ferice de cei blanzi le-a zis Isus
C-aceia blanzi vor mosteni pamantul.

-Ferice e de-acei infometati
Si insetati dupa neprihanire
Caci pe vecie fi-vor saturati
In Cerul plin de Slava si Marire.

-Ferice-acei ce-n lumea trecatoare
Sunt milostivi si-au mila tot mereu
Caci in curand la Judecata mare
De ei avea-va mila Dumnezeu.

Si-L asculta multimea adunata
Caci inima Isus le-o deschidea
-Ferice-s cei cu inima curata
Caci ei pe Dumnezeu Il vor vedea.

-Ferice e, va spun ca sa se stie
De cei ce pacea cauta mereu
Caci impaciuitorii o sa fie
Numiti de-a purui fii de Dumnezeu.

-Ferice de acei care-ostenesc
Si-s prigoniti pentru neprihanire
Ca-mparatia Cerului primesc
Si fi-va partea lor de mostenire.

-Ferice e de voi cand suferiti
Ocara si minciuni si vorbe rele
Si pentru Mine sunteti prigoniti
De-acei care au suflete rebele.

Deci bucurati-va atunci, va veseliti
C-aveti in Cer rasplata si comori
La fel ca voi au fost dispretuiti
Proorocii inainte mergatori.

 Daniel Hozan 

Nemurire

Nu rămânem în incinte care vor pieri odată,
Nu în valea pribegiei vom primi noi o răsplată
Nu dorim o moștenire cu amprente de tăciune
Știm ce-a vrut să spună Cartea prin vorba ”deșertăciune”.

Nu pledăm pentru principii care n-au la rădăcină
Solul cel fertilizat cu particula divină
Nu, speranța nu se-așează, undeva, la un nivel
De-unde nu putem vedea binecuvântatul Țel.

Crezul ce ne-a modelat ne menține pe cărare
Astfel că de-aici vedem Patria Nemuritoare
Arătăm, oricui ne-ar cere, actul de identitate
Nu putem să renunțăm la destin și demnitate.

Nu luptăm pentr-o cunună ce se ofilește iute
Prin Cuvânt putem învinge și confuzii și derute
Călători suntem prin lumea gloriilor ce se sting
Numai sfinte revelații ne-nfășoară, ne ating.

Ce spune filozofia cu privire la menire
Cum că viața-i o enigmă ce-i învăluită-n fire
E gândire cu izvorul în ființa nepredată
O, de ar cunoaște harul și Iubirea revărsată!

Care-i tainica putere ce a susținut martirii?
De-unde au avut curaj, curajul mărturisirii?
S-au lăsat pătrunși de raze cu nuanțe de-nviere
Și în ceasul cel mai greu au simțit o adiere.

Nu, privirea nu se-oprește în vreun strat din atmosferă
Ci pe aripi de credință e-n edenica Arteră
Consecința e cântare și cucernică slujire
Imnul intonat, mereu, se numește: NEMURIRE.

George Cornici