Asteapta in tacere ajutorul

Pe cerul vietii tale cand apare
Abrupt, fara sa-ti dea de veste, norul
Durerii, si umbrit e al tau soare,
Asteapta-I in tacere ajutorul!

Cand rana din aripa-ti sangereaza,
Nu renunta, nu-ti intrerupe zborul,
Spre miazazi mereu inainteaza,
Si-asteapta-I in tacere ajutorul!

In focul incercarii nu te lasa;
Chiar supraincalzit de-ar fi cuptorul,
El te va scoate, caci de tine-I pasa;
Asteapta-I in tacere ajutorul!

Nadajduieste! Domnul niciodata
Sa lunece nu-ti va lasa piciorul;
Asteapta-L! Providenta Lui de Tata
La timp iti va trimite ajutorul.

„Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului.” Plangerile lui Ieremia 3:26.

 Anca Winter

26 Februarie

„Preotul să-l cerceteze, si dacă va vedea că lepra a acoperit tot trupul, să declare curat pe cel cu rana.” Levitic 13:13

Deşi această regula poate părea ciudată, este înţeleaptă. Manifestarea exterioară a bolii arăta că trupul leprosului era sănătos. Poate că ar fi bine pentru noi să vedem care este înţelesul simbolic al acestei reguli neobişnuite. Şi noi suntem leproşi, şi putem aplica regulile leprei la noi înşine. Când un om se vede pierdut şi ruinat, acoperit în totalitate de lepra păcatului, când renunţă la orice îndreptăţire de sine şi pledează vinovat în faţa Domnului, atunci şi numai atunci poate fi curăţat prin sângele lui Isus şi harul lui Dumnezeu.

Păcatul ascuns, nerecunoscut şi nemărturisit este adevărata lepră; dar când păcatul este recunoscut şi mărturisit, lepra primeşte o lovitură de moarte, şi Domnul priveşte sufletul chinuit cu îndurare şi milă. Nimic nu este atât de mortal ca îndreptăţirea de sine, şi nimic nu este mai plin de speranţă decât căinţa. Trebuie să mărturisim că suntem păcătoşi, fiindcă nici o altă mărturisire nu va fi ascultată. Dacă Duhul Sfânt lucrează în noi şi ne convinge de păcat, nu vom avea nici o dificultate în a recunoaşte — mărturisirea va ţâşni spontan de pe buzele noastre. Ce mângâiere oferă acest text păcătoşilor care s-au trezit cu adevărat: însăşi situaţia care îi îndurera atât de tare s-a transformat într-un motiv de speranţă!

Înainte de a te îmbrăca, trebuie să te dezbraci; înainte să clădeşti o casă, trebuie să sapi temelia — şi sentimentul că eşti păcătos este cea dintâi lucrare a harului. Sărmane om plin de lepra păcatului, prinde curaj şi vino la Isus aşa cum eşti. Când recunoaştem că suntem datori Mai mult sau mai puţin, după putere, Primim pe dată de la Domnul ajutor, Iertare, îndrumare şi putere. Doar sărăcia îţi oferă bucurie, Purtându-ţi sufletul în largi păşuni: Când ne încredem în avutul nostru cu tărie, Nu mai primim răspuns la rugăciuni.

C.H. Spurgeon

Mai sus de stele

Mai sus de stele, mă așteaptă-un Rege
Un Domn Etern, un Tată iubitor,
E cel care când tac mă înțelege
Și când suspin, nu stă nepăsător.

De câte ori mă-împiedicam pe cale
Cădeam plângând, rănindu-mă ades,
Și nu vedeam ‘nainte nicio vale
Doar drum cu pietre, așa l-am ales….

Treceau pe-alături toți cu nepăsare
Căci mă vedeau pe mine ca un scrum
Și îmi părea că n-am nicio scăpare,
Că mor așa, la început de drum.

Dar am simțit îndată o putere
Era o mâna ce mă ridica,
Și-atunci nu mai simțeam nicio durere
Căci Mâna Blândă, rana-mi vindeca.

De-atunci El nu mă lasă niciodată
Și nu mai pot cădea pe drumul meu
Căci dragostea și mila Lui de Tată
Nu m-a lăsat când era cel mai greu.

Și azi cu-atâta grijă mă veghează
Mă poartă-n Carul Său Biruitor
De tot ce e murdar mă-depărtează,
Ca să ajung in cer triumfător.

Și știu că vine-odat-o zi măreață,
Când dorul meu cumplit se va sfârși
Și-l voi vedea pe Domnul meu in față
Pe cel ce rana grea-mi tămădui.

 Silvia Verhovețchi

29 Septembrie

Dacă va vedea că lepra a acoperit tot trupul, să declare curat pe cel cu rana.” Levitic 13:13

Aceasta regulă pare ciudată, totuşi există înţelepciune în ea, fiindcă erupţia bolii arăta că trupul era sănătos. In dimineaţa aceasta s-ar putea să fie bine pentru noi să vedem învăţătura tipică a unei reguli atât de neobişnuite. Şi noi suntem leproşi, şi putem citi regula leprei cu aplicaţie la noi înşine. Când un om se vede pierdut şi ruinat, acoperit în totalitate de murdăria păcatului, făra nici o părticică curată; când se leapădă de toată neprihănirea lui şi pledează vinovat în faţa Domnului, atunci este făcut curat prin sângele lui Isus şi harul lui Dumnezeu.

Fărădelegea ascunsă, nesimţită şi nemărturisită este adevărata lepră; dar atunci când păcatul este văzut şi simţit, primeşte o lovitură de moarte şi Domnul priveşte cu îndurare sufletul afectat de lepră. Nimic nu este mai mortal decât îndreptăţirea de sine şi mai plin de speranţă decât căinţa. Trebuie să mărturisim că nu suntem decât păcat, fiindcă nici o altă mărturisire nu va fi mai adevărată. Dacă Duhul Sfânt lucrează în noi, convingându-ne de păcat, nu va fi nici o dificultate într-o asemenea recunoaştere. Ea ne va ieşi dintr-o dată de pe buze. Ce mângâiere aduce Scriptura celor aflaţi sub povara păcatului! Păcatul care este recunoscut şi mărturisit, oricât de negru şi îngrozitor, nu va îndepărta niciodată un om de Domnul Isus.

Pe oricine vine la El, El „nu îl va izgoni afară” (loan 6:37). Fie că este necinstit ca tâlharul, necurat ca femeia prinsă în păcat, mândru ca Saul din Tars, crud ca Manase sau răzvrătit ca fiul rătăcitor, înima mare a iubirii va privi la omul care nu are nici un merit prin el însuşi şi îl va declara curat atunci când se încrede în Mântuitorul răstignit Vino deci la El, sărman păcătos împovărat.

Vino cu temeri, cu povară, cu vină şi păcat
Vino aşa cum eşti, de vrei să fii curat.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Când inima ți-e plină de iubire

Când inima ți-e plină de iubire,
Iubești pe orice muritor,
Așa cum te-a iubit Domnul pe tine,
Și te-a făcut biruitor!

Când inima ți-e plină de iubire,
Vezi doar ce-i bun în ai tăi frați,
Și-ai îndura pentru ei și ocara,
Așa cum Domnul pentru tine a-ndurat!

Când inima ți-e plină de iubire,
Ești milos și iertător,
Cum Domnul milă a avut de tine,
Și de întregul Său popor!

Când inima ți-e plină de iubire,
Îl ridici pe cel căzut în drum,
Pe rană-i pui sfântă alifie,
Și spre Domnul slavei îl îndrumi!

Când inima ți-e de iubire plină,
Îți pasă de cei rătăciți,
Și îi conduci cu dragoste deplină,
Spre calea celor mântuiți!

Când inima ți-e de iubire plină,
Tu ‘naintezi pe drum cântând,
Și nu te oprește nici dispreț, nici ură,
Ești fericit, în El crezând!

Când inima ți-e de iubire plină,
Adu-ți aminte de Hristos,
Că așa a simțit El dragoste și milă,
Pentru omul slab și păcătos!

Când inima ți-e plină de iubire,
Nu uita că iubirea este El,
Și dacă poți păși cu dragoste ‘nainte,
Mulțumește lui Emanuel!

Margit Biro 

Ce mai ai?

Îți văd chipul trist și în piept simt o apăsare
Suflete drag cât vei mai sta în astă stare?
Când în Cuvânt de cauți găsești vindecare,
Pentru ce atâta luptă? Mai suspini mult oare?

Poate rana ta fi atât de adâncă?
Crezi că Domnul la ea nu are cum să ajungă?
Când el este medic dintre cei mai buni,
De ce stai cu rana? De ce nu îl chemi?

Te lași frământat de gânduri și poveri
Un pic de bucurie nu ai de nicăieri
Te încrezi în tine și în cei din jurul tău
Dar totul vine și pleacă și iar rămâi
Tu cu focul tău…

De ce nu lași că focul acel să ardă
Să ardă pentru Domnul, să ardă pentru cer?
De ce privești la oameni la lucruri care pier
De ce lași mântuirea mereu într-un stingher?

Gândește-te tu astăzi încă ești în picioare
După atâtea și atâtea fierbinți cuptoare
Focul ce arde încă nu te-a mistuit
Pentru că cel de sus mult te-a prețuit.

Te-a prețuit și te va prețui
Tu până când îl vei ocoli?
Îl vei ocoli mereu când vezi oportunități
Sau vei plânge și îi vei cade la piept?

De cazi la pieptul lui te poți numi învingător
Dar de amâni clipa poți pierde darul, poți pierde cununa
Căci oamenii se nasc și mor.
Nu uita că tu ești doar un CĂLĂTOR.

UNDE DUCE CĂLĂTORIA TA?
SUFLETUL TĂU OARE PACE VA AVEA?
PACE PENTRU SUFLET ȘTII UNDE O GĂSEȘTI.
CAUȚI TU ACEA PACE SAU TRUPUL ȚI-L HRĂNEȘTI?

Nu mai sta pe gânduri, nu te mai chinui
Mâna e întinsă nu vezi semnele lui?
Acele semne acolo au rămas
Semnele iubirii, semnele jertfirii.

Cine mai are răni ca ale lui?
Cine pentru tine și-a dat trupul lui?
Cine pentru tine sânge a plâns și a vărsat?
Cine e acela ce s-a sacrificat?

Cine pentru tine s-a dus către moarte?
Cine pentru tine a fost bătut de alții?
Cine pentru tine și-a dat oare suflarea
Există cineva? Există cineva?

Nu, nu există nimeni să facă așa
El și numai el poate să îți dea
Pentru totdeauna pacea și iubirea.
Prietenul cel mai bun pe drum
Nu îl mai respinge caută-l chiar acum.

Alev Caienar 

Construieste din nou dar mai sus

5 noiembrie

Text: Iov 5:17-27

El face rana si tot El o leaga;
El raneste, si mana Lui tamaduieste.

Iov 5:18

Renumitul pastor si autor A.J. Gordon (1836-1895), a observat
ca daca distrugi cuibul unei vrabii, pasarea aceasta mica il va
construi in acelasi loc, din nou. Totusi, daca ii strici cuibul de
cateva ori, pasarea va cauta un loc nou cuibului – un adapost mai
la inaltime – unde va fi mai putin vulnerabil.

Gordon a observat apoi ca crestinii nu sunt intotdeauna atat de
intelepti. Ei isi cladesc fericirea si speranta pe valorile acestei lumi,
pentru ca sa le vada apoi „demolate” mereu, mereu. Apoi, dupa
fiecare perioada scurta de lacrimi, ei incep din nou sa construiasca
in acelasi mod. Ei nu fac schimbari semnificative in viata lor. Nu-si
dau seama ca prin dezamagirile lor, Domnul ii cheama sa-si puna
increderea in El – sa priveasca spre cer.

Domnul nu este multumit de crestinii care nu invata din difi-
cultatile si falimentele vietii. El ne tulbura astfel, ca sa nu stagnam
in viata noastra spirituala. Vrea sa ne maturizam, sa devenim mai
asemanatori cu Isus Cristos. Scopul Lui final este ca sa ne gasim
pacea si credinta in El.

Credinciosule ranit, nu cumva impietrirea inimii si indiferenta
spirituala te-au impiedicat sa inveti din greselile de pana acum?
Nu face ca Dumnezeu sa fie nevoit sa repete procesul de daramare
mereu, mereu. invata de la vrabie. Construieste din nou – dar fii
sigur ca intotdeauna sa construiesti mai sus! – H.G.B.

Numai pentru Tine voi trai, Isuse;

Tine-mi ochii alipiti de Tine,

Ca intreaga lume sa nu poata-atrage

Nici macar un coltisor din mine.” – Graves

Dumnezeu ne frange adesea inimile,
ca sa poata intra mai adane in ele.

Painea zilnica

Dimineața

A mai trecut,
A mai trecut o noapte,
A fost, s-a dus…

Căci bun este Domnul
Liniștit ți-e somnul
Căci nici nu îți amintești…

Nu îți amintești
De astă noapte
A fost furtună, durere sau ger…

E dimineața iar
Binecuvântat fii Doamne
Că și astăzi milă ai avut.

Rămâi cu noi acum
Noi te rugăm
Binecuvintează ziua.

Vom fi și astăzi încercați
Și vom lupta poate cât avem puteri
De vom fi răniți o tu vindecă.

Vindecă Doamne, leagă rana
Oricât de grea va fi povara
Ajută-ne.

Rămâi cu noi pe drum
Rămâi noapte și zi
Rămâi cu noi orice ar fi…


„Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuinţa mea.”

Alev Caienar 

Ce doreşti?

„Şi tu umbli după lucruri mari?”

Ieremia 45:5

Umbli după lucruri mari pentru tine? Poate că nu cauţi să fii cineva, dar cauţi lucruri mari de la Dumnezeu pentru tine însuţi. Dumnezeu vrea mai mult ca tu să fii într-o relaţie strânsă cu El decât doar să primeşti darurile Lui; vrea ca tu să ajungi să-L cunoşti pe El. Un lucru mare este supus întâmplării, vine şi pleacă. Dumnezeu nu ne dă niciodată ceva la întâmplare. Nimic nu este mai uşor decât să ajungi într-o relaţie bună cu Dumnezeu, în afară de cazul în care nu-L doreşti pe Dumnezeu, ci numai ceea ce-ţi dă El.

Dacă ai ajuns doar până în punctul de a-L căuta pe Dumnezeu pentru lucruri, nu ai ajuns niciodată la prima fază a predării; ai deveni creştin dintr-o perspectivă a ta proprie, ,.1-am cerut lui Dumnezeu Duhul Sfant, dar El nu mi-a dat odihna şi pacea pe care le-am aşteptat.” Imediat Dumnezeu pune degetul pe rană – tu nu-L cauţi deloc pe Domnul, ci cauţi ceva pentru tine însuţi. Isus spune: “Cereţi şi vi se va da”. Cere-I lui Dumnezeu ceea ce vrei; nu poţi cere dacă nu ceri un lucru bun. Când te apropii de Dumnezeu, încetezi să mai ceri lucruri. “Tatăl vostru cel ceresc ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte de a-l cere voi.” Atunci de ce să-I ceri? Ca să ajungi să-L cunoşti pe El.

Cauţi tu lucruri mari pentru tine – “O. Doamne, botează-mă cu Duhul Sfânt”? Dacă Dumnezeu nu face asta. este din cauză că nu eşti suficient de predat Lui; există ceva ce refuzi să faci. Eşti gata să te întrebi ce anume vrei de la Dumnezeu şi de ce vrei acel lucru? Dumnezeu ignoră întotdeauna perfecţiunea prezentă în favoarea perfecţiunii finale. Pe El nu-L interesează să te facă fericit şi să te binecuvânteze chiar acum; El lucrează tot timpul în vederea perfecţiunii finale – “ca ei să fie una. cum Noi suntem una”.

Oswald CHAMBERS

Zbucium…

Mă întreb adesea în zbucium și vâltoare:
Oare îmi vei alina și azi, rana ce doare?
Căci buzele îmi freamătă și nu pot nici un geamăt să rostesc
Simt cum rând pe rând puterile-mi slăbesc
Poate doar ochii înlăcrimați din zori
Vor vindeca cu lacrimi atâtea răni ce dor…
Sau totuși cred că simpla Ta prezență
Îmi conferă în sine dependența
De cer, de dor, de Tine…
Acela ce s-a dat pe Sine
Ca să renască noi puteri în mine
Ca să te ierte și pe tine!
Ca să ridice jugul greu și anevoios
Știind că la Golgota muri chiar, Hristos!
Dar care azi e viu în veci
Nu aștepta să pleci din lume cu ochii reci
Și goi, flămând și pribeag, împovărat și întristat
Adu-ți aminte de tot ce ai adunat
Pe -acest pământ!
Aș vrea să-ți mai împărtășesc un gând:
În cerul sfânt, cu stele mii
Tu ai un Tată Atotputernic, și tu știi…
Te mai așteaptă-n taină
Ca să îmbraci o haină
Albă de iertare
Să știi că pentru împărăția Sa, tu ești cel ce are valoare!
Te mai așteaptă plin de dragoste și bunătate
Vino azi la El, cu sinceritate!
Pune-ți în rânduială  casa!
Invită-L chiar acum la masă!
Și El nu va zăbovi să îți răspundă:
Va poposi numaidecât aproape de inima frântă!
Va șterge tot amarul tău,
Te vei putea în tihnă odihni pe brațul Său!
În cerul sfânt cu stele mii
Te mai așteaptă plin de dragoste și azi, să știi!

Szabo Mihaela Dorina