Ramuri de finic au pus

Flori frumoase, minunate
Pentru Domnu au pregătit
Îl așteptau să Se arate
Să-I ureze bun venit!

Mulțimea-i nerăbdătoare
Căci Isus e așteptat;
Este plină de ardoare,
Slavă-I aduc ne-ncetat.

Iată că, Isus apare!
Noroadele-L însoțesc.
Pe un măgăruș, călare
Toți ochii spre El privesc…

Domnul spre mulțime vine,
Îi privește cu iubire;
Ai Săi după El se țin,
Este multă omenire.

Ramuri de finic au pus
Peste ele ca să treacă,
Chiar și straie au întins,
Cu dragoste Îl așteaptă…

Toată lumea-i încântată
De venirea lui Isus,
Cu sfințenie Îl așteaptă
Pe Împăratul cel de sus.

Strigăte și osanale
Peste tot se auzeau.
Isus venea-ncet, călare,
Însă ochii Lui plângeau…

Căci, știa ce va urma:
Vrăjmașii vor năvăli,
Totul se va ruina,
Nimicirea va veni.

Dar acum, se bucurau
Și Îl numeau Împărat.
Numele Lui Îl strigau,
Loc să treacă toți I-au dat.

Să treacă nestingherit,
Și de toți, văzut să fie;
Îl slăveau necontenit
Și-L primeau cu bucurie.

Florența Sărmășan 

Reclame

Zbor de toamna

Ma plimb prin toamna pe aleile-n rugina,
Si frunze frante plang sub pasii mei desculti,
Zambeste printre nori timida-o raza de lumina,
Iar vantul printre ramuri canta-ncet, de vrei s-asculti.

Ma plimb prin toamna sub stropii de ploaie,
La brat cu gandurile mele, pe carari, tarziu
Sunt fericit, si-mi curg pe-obraz lacrimi siroaie,
La amintirea c-am fost rob si-acum sunt fiu.

Ma plimb prin toamna coplesit de Har,
Si ma prostern si eu ca frunzele, cuprins de dor,
Inghenunchiat ma-nchin sub aripile vechiului stejar,
Cu ochii-nchisi, visand la cer, ma pomenesc ca zbor.

Alexandru Marius 

Iubiri cu maci pe frunte

Iubiri cu maci pe frunte
… iubiri din alte timpuri,
Sub ramuri de măslin,
În agonie-rugă, cu jar și cu pelin…
Îmi cer iertare azi,
De tot ce-am risipit,
De focul de-altă dată
Ce-n dragoste-am primit…
Iubiri cu maci pe frunte,
Sudori atât de reci,
‘Mi-aduceți voi aminte
De drumul ce îl trec:
C-am fost în sfântă Cale,
În dragostea dintâi
Când Duhul îndurării,
‘mi șoptea  duios: ‘Rămâi! … ‘
Ce dulce era seara
Sau noaptea-n rugăciuni,
Cu toții împreună
‘N-ai Duhului cărbuni… !
Erau până-n spre ziuă,
Cântări și închinări
În dulce părtășie,
Din sfintele puteri.
Mi-e dor de masa-ntinsă,
De dragostea din Tatăl
Ce aprindea în Duhul
Din dorul de-altă dată,
Eram-n Împărăția,
Celui nevinovat
Ce-n Golgota cu lacrimi,
‘N iertări ne-a îmbrăcat.

Alexandrina Sanda Tulics

Și lumea i-a urât…

Le-am dat Cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că ei nu
sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Ioan 17:14

-”Sunteți ai Mei? – Huliți veți fi, trădați, batjocoriți!
Sunteți ai Mei? – Urâți veți fi! De lume înjosiți…

Nici Eu n-am fost primit de ea, nici Eu n-am fost iubit!
Le-am dat în dar dragostea Mea, răsplata – răstignit!

Pe îngusta cale nu-s doar flori, nu-i Paradis, ci vânt, furtună
Si spini adânci păn’ la fiori, ce fruntea-ades vă încunună!

Nu v-așteptați la osanale și ramuri așternute-n drum,
A doua zi pe cruce-n vale, veți fi călcați, priviți ca scrum!

Veți fi scuipați și-n dinți la fiare – striviți, în temniță-aruncați!
Dar știți: nicicănd a morții gheare, n-or birui! Înaintați!!!

Nimic nu vă va despărți și smulși din braț nu-ți fi nicicănd!
Prigoane de s-or înteți – Eu sunt, Eu sunt cu voi oricănd!!!

Huliți vor fi cine-s ai Mei! Ce nu-i al ei, lumea urăște…
Sunteți trimiși ca niște miei, dar Măna Mea – Ea hotărăște!”

Lidia Cojocaru 

Isus intră în Ierusalim

Pe jos cu ramuri de finic
Pe Domnul, toți Îl așteptau
Afara, strânși mare și mic
Să-L vadă venind, își doreau

Ei, au aflt că va veni
Nerăbdători se-nghesuiau
Pe jos cu ramuri verzi și vii
Ei, haine-n calea Lui puneau

Voiau să știe că-I iubit
Și e dorit de toți ai Lui
Să fie onorat, cinstit
Ca și un Fiu al Cerului

Doi ucenici Domnu-a trimis
Un măgăruș ca să găseascăî
Ei au făcut tot ce Le-a zis
Împlinitori, să se numească

Cu măgărușul au venit
Isus, pe el a-ncălecat
Înspre cetate a pornit
Era de oameni așteptat

Mulțimea-L ovaționa
Căci toti minunile-au văzut
Cu bucurie-n El credea
Și-L lăudau atât de mult

Cu toți strigau în gura mare
Să fie binecuvântat
Și haine Îi puneau ăn cale
Cinstindu-L ca pe-un Împărat

Cu cât de ei se apropia
Simțea o milă grea, adâncă,
Căci El știa ce va urma
Și atunci a început să plângă

Bine știa ce va veni
Cetatea se va ruina
Nici urma de om, n-a mai fi
Și totu,l se va spulbera

Piatra pe piatră nu va sta
Că atunci când a fost cercetată
Nu a primit ce trebuia
Și morți cu toți, vor fi odată…

Florența Sărmășan

„Mai lasă-l și anul acesta”, Părinte!

“Doamne”…mai lasă-l și anul acesta;…
Poate …va face roadă;
dacă nu, îl vei tăia.”  (Ev. Luca 13:6-9)

„Mai lasă-l și anul acesta”, Părinte!
“Smochinul” mi-e drag, și-i supus celor sfinte.
În mila Ta mare, și dragostea Ta,
Mai lasă-l un an!… Te rog… nu-l tăia!

Mai lasă-l un timp, Bunule Tată;
Uite ce verde-i, și ce ramuri poartă!
Poate că-n timpul ce Tu i-l vei da
Va înflori, și roadă va da.

Eu, Însumi, voi fi, pentru el, Grădinar
Și-l voi îngriji, îmbrăcându-l cu har.
Îl voi sătura cu hrană curată
Adusă din ceruri, din Mâna-Ți bogată!

Cuvântul Meu veșnic în el voi sădi,
Îl voi săpa, zilnic, și-l voi ocroti!
Voi turna peste el, din plin, bucurie,
Lumină, iubire, și apa cea vie!

Și de va fi ger, zăpușeală, sau gheață,
Voi pune pe el mantia de viață!
În plină furtună, și noaptea pustie,
Cu Mine-i va fi coroana mai vie!

*
La Tine vin, Tată: mai lasă-l un an,
Și poate că jertfa Mea nu va fi-n van!
Poate, la anul, când vei reveni,
O roadă bogată în el vei găsi.
Și dacă,-n “smochin”, rod n-ai să găsești,
Să faci, Tată Bun, așa cum voiești!
Gelu Ciobanu

Vino-n adunare!

Mă-ntreb nedumerită adesea: de ce oare?
Sunt multe locuri goale la noi în adunare.
Demult nu erau bănci, balcon nu era sus,
Mulţimea se îmbulzea să-l vadă pe Isus!

Cale de zile-ntregi din alte părţi veneau
Şi pot să vă asigur maşină nu aveau,
Dar ei ştiau un lucru: din orice parte eşti
Când Domnul e prezent n-ai voie să lipseşti.

Ba îmi aduc aminte  aşa de mulţi erau
Încât stăteau afară, căci nu mai încăpeau.
Dar câţiva doreau nespus să-ajungă la Isus
Au spart acoperişul şi au intrat pe sus!

Noi? Avem chiar două uşi, dar oare ce folos
Prea puţini le trec pragul să-L vadă pe Hristos.
Dacă ţi se pare greu să treci pragul Domnului,
Cum crezi că vei încăpea, sus, pe uşa raiului?

Poate alţii zic că-i mult prea dimineaţă,
Să vii la Cel care ţi-a pus în trup viaţă,
L-aţi auzit pe Petru zicând nemulţumit,
„Cum de mă trimiţi, căci de-abia m-am trezit!”

Când stai duminica acasă crezi că te odihneşti,
Amarnic te înşeli , căci  din greu munceşti ,
De fiecare data când stai nepăsător
Mai faci o cărămidă pentru faraon!

Găsim scuze uşor şi credem  c-am scăpat
Dar Domnul sus notează: Absent nemotivat!
Isus este aproape şi noi nu ştim când vine
Cum te-ai simţi de-n ceruri ar merge fără tine?

Demult creştini-L aşteptau cu ramuri de finic
Dar tu ce stai acasă nu ii oferi nimic
Chiar  crezi că trei ore e mult  aici a sta ,
Când pentru tine Domnul şi-a dat viaţa Sa?

E trist să vezi cum unii ratează întâlnirea
Cu cel ce pe o cruce le-a dat lor mântuirea.
Poate clepsidra vieţii puţin nisip mai are,
Trezeşte-te creştine şi vino-n adunare!

Mirela Olteanu

Bucurie

Saruta lacul -n lacrimele-i ploaia,
In stropi de boabe-roua-calzi,
Ii mingaie in luciul lacului lumina,
Privindu-i printre  ramuri verzi de brad.

Aluneca in susur blind izvorul,
croind carari prin arcuite stinci,
-Opreste-te s-asculti cintarea
Potecilor de apa,  reci ,adinci.

Se zbenguie-n ramuri inalte,
voioase veverite,
-E toamna-n rod gustos,
Si ele-aduna pe indestulate.

Isi despletesc de frunze pomii,
Cu gind la soarele de vara,
E o mireasma in padure…
Racoare binefacatoare-afara.

…Se leneveste ceata peste deal,
Acoperind padurea,
Un zgomot surd …
razbate ca -icnit dinspre copaci,
‘I un pom ce l-a -mplintat securea.

-E pace, bucurie-n multumiri,
Spre cer in ruga ginduri se indreapta,
…Sfint -Creator de om si de natura,
Iubirea-mi catre Tine se indreapta.

Sanda Tulics

Printre ramuri de maslini

Printre ramuri de maslini,
Inca Duhul Sfant mai striga:
-Unde sunteti voi cei plini
Ce traiti printre straini?

-Unde sunteti  fii si fiice,
Unde sunt  ale Mele spice,
Unde-i snopul vesniciei
Ce a fost scos din negrul gliei?

Unde e poporul care,
A strigat dupa indurare?
Unde sunteti voi, popor,
Ce v-am scos din greu cuptor?

Unde sunteti voi, parinti,
Voi alesi, iubiti si sfinti?
Unde esti parga puterii,
Scoasa din valea durerii?

Unde esti popor blajin
Caci vreu sa te scap din chin?
Unde esti popor  iubit,
Cu pacatul acoperit?

Unde esti tu, a Mea sare,
Lasata ca vindecare
Printre gloate si popoare?
Unde esti tu, lampa aprinsa,
De ce stai asa de stinsa?

Unde esti neam cumparat
Cu sange ce S-a varsat
Sus pe Golgota,   – ocari
Ti-e pretul rascumpararii’

Unde esti, arata-Mi fata
Caci se apropie dimineata;
Noaptea grea de pe popoare
Te-a facut ea, altfel oare?

Unde esti, da, unde esti?
Cat mai vrei sa pribegesti?
Unde esti tu ce esti drept,
Dar tu, cel ce esti intelept?

Unde esti tu, cel smerit
Dar tu, cu duhul mahnit?
Unde esti tu, cea smerita
Dar tu, cu inima zdrobita?

Unde sunteti voi, izvoare,
Ce curgeati printre popoare?
Unde sunteti voi  vitejii
Voi strajerii Mei cei treji?

Unde esti tu, pilda vie
Din a Mea Împaratie?
Unde esti tu, care rabzi
Ca in pofte sa nu cazi?

Unde esti tu, care induri
Scuipaturi si injuraturi?
Unde esti tu – ce iubeste
Pe cel ce te prigoneste?

Unde esti tu, ce hranesti,
Si pe un orfan il cresti?
Unde esti tu care sameni
Graul vietii printre oameni?

Unde esti  tu, ce trudesti
Si niciodata nu cartesti?
Unde esti tu, cu rabdare
Ce legi rana care doare?

Unde esti tu, bunatate,
Ce faceai atatea fapte?
Unde esti tu cu iubire
Ce zidesti sfanta cladire?

Unde esti tu, care bucuri
Pe cei care sunt in lanturi?
Unde esti tu cea aleasa?
Mai ai  haina de mireasa?

Astazi Duhul Sfant ne anunta:
Pregatiti-va de nunta!
Dar noi, inca intre straini,
Pribegim, da pribegim…

Mihail Ciprian Muresan