13 Martie

„Noe a întins mâna, l-a luat, şi l-a băgat la el în corabie.” Genesa 8:9

Obosit de atâta căutare, porumbelul se întoarce în cele din urmă la corabie ca la singurul loc de odihnă. Cât de greu zboară — zici că acum va cădea; nu va ajunge niciodată la arcă! Noe urmărise porumbelul toată ziua, şi era gata să-1 primească. Dar porumbelul nu mai poate decât să atingă marginea corăbiei. Aripile îi sunt atât de obosite! E gata să cadă când Noe întinde mâna şi îl trage în corabie. Observă aceste cuvinte: „l-a băgat la el în corabie”. Porumbelul nu a zburat singur înăuntru, fiindcă era prea fricos sau prea obosit ca să facă asta. A zburat cât de aproape a putut, şi apoi Noe a întins mâna şi l-a tras în siguranţă.

Acest act de îndurare era pregătit pentru porumbelul rătăcitor; el nu a fost mustrat pentru rătăcirile lui. Aşa cum era, a fost tras în corabie. Aşa vei fi primit şi tu, păcătosule rătăcitor. lntoarce-te numai — acestea sunt cuvintele îndurării lui Dumnezeu. Cum? Nimic altceva? Nu, „întoarce-te numai”. Porumbelul nu avea nici o ramură de măslin în cioc de data asta. Nu avea nimic în afară de propriile rătăciri. Dar mesajul este „întoarce-te numai”. S-a întors, şi Noe l-a tras în corabie. Zboară, rătăcitorule zboară, porumbel istovit.

Deşi crezi că eşti negru ca un corb din pricina păcatelor, zboară înapoi la Domnul. Fiecare moment de aşteptare îţi măreşte nefericirea. Dorinţa ta de a te albi singur şi de a te pregăti singur pentru Isus este o deşertăciune. Vino la El aşa cum eşti. „lntoarce-te, necredincioasă Israel” (Ieremia 3:12). Dumnezeu nu spune „întoarce-te, credincioasă Israel” (deşi o asemenea invitaţie există, fără îndoială), ci întoarce-te „necredincioasă”, Aşa necredincioasă şi şovăielnică cum eşti, întoarce-te, întoarce-te, întoarce-te! Isus te aşteaptă! El va întinde mâna şi te va trage în corabie. El te va trage la sine, fiindcă în El este căminul inimii tale.

C.H. Spurgeon

Viata de frunza

Am și uitat, deși nu-i mult

De când pe ramura bătrână

Ce mă ținea cu a ei mână

Priveam de sus înspre țărână

Iubeam ca vântul să-l ascult.

Sub adierea lui creșteam

Și-a lui suflare îmi da viață

Mă întorcea pe dos, pe față

Suflarea-i părea că mă-nhață

De ramură eu mă țineam…

Am început să obosesc

De-atâta vânt și-a lui suflare

Că uneori suflă prea tare

Abia mai stau pe creanga mare

Și parcă-ncep să-ngălbenesc.

Mă simt slăbită de puteri

Și seva mea dusă e toată

Îmi pare că sunt chiar uscată…

De vânt deodată sunt suflată

Și cad, lipsită de-orice vreri.

Țărâna, ce-am privit de sus

Îmi e acum atât de-aproape

Și peste mini se-adună ape

Ca în țărână să mă-ngroape…

Țărâna e al meu apus.

Nelu Filip

Puterea Ta îmi e de-ajuns

Puterea Ta îmi e de-ajuns
Să-naintez spre Tine,
Să-nving tristeţile de ieri
Victorios spre mâine.

Când sunt dator, puterea Ta,
De tot ce am mă iartă
Şi-n plus, mă-nvaţă a urca
Iertând pe-o nouă treaptă.

Când am în mine-un singur dor
Şi-acela mi se stinge,
Puterea Ta mi-e ajutor
Şi de dorinţi m-aprinde,

M-aprinde ca să nu mă sting
Nici viu, nici mort de Tine,
Dar să rămân un far pe zid
Şi ieri, şi azi, şi mâine.

De am a suferi vre-un chin
Puterea Ta e dulce
Şi-n ramura de har sublim
Privesc spre ea la cruce.

Puterea Ta îmi e de-ajuns
Să birui lumea toată!
Şi-apoi, cu Tine-al meu Isus
Să am aceeaşi soartă.

Prin ea ajung în veşnicii
Să mă-ntâlnesc cu Tine,
De-aceea, Doamne, până vii
Puterea Ta mă ţine!

Mihai Ghidora 

Iubire

Iubire,
Tu ești pentru mine
Primul cuvânt înțeles.
Căci în țara durerii,
Cu migală obrajii de lacrimi
Mi-ai șters.

Iubire,
Pe meleagul acesta,
Unde eram neînsemnat, străin,
Ai certat zarea;
Dându-mi sub aripa Ta
Un cer senin.

Iubire,
Mi-a rămas gândul meu
Tot la dragostea Ta.
Și număr zile veștejite
Cu-același sacru dor,
De-a Te vedea.

Iubire,
Pe malul visului de ieri,
Aștept arca lui Noe salvatoare.
Aș vrea să fiu un porumbel,
S-aduc o ramură; însă de-această dată
Din pomul vieții Tale.

Iubire,
Din toate zilele vieții
Aș dori să mai trăiesc doar una:
Aceea când găsindu-mă plângând,
Tu Te-ai plecat cu drag,
Mi-ai șters lacrima.

Iubire,
Nu va putea de-acum să-mi despartă
Nimeni viața de dragostea Ta.
Și prins de făgăduința
Că vei veni curând:
Cu drag voi aștepta.

Iacob Coman