Isus, unica Speranță!

Nostalgie la finalul primăverii,
Melancolie la trecerea verii,

Tristețe de sfârșit de septembrie:
Teamă de frig, de tenebre….

Dor de soare în iarnă,
Jind de răcoare în vară…

Râvnim după fragi în noiembrie,
Dorim ghiocei în decembrie,

Urcăm către „Vârful cu dor”
Pentru jocul cu nea în „Cuptor”.

Mereu tânjim după trecut
Sau visăm la un nou început.

Depresia încercării în viață…
Dar există un Far, o Speranță:

Isus revine,-Mirele Erou,
Să facă cerul și pământul nou!

S-aducă Mileniul de aur,
Căci e-al Sionului Sfânt-Faur,

Al lumii de iubire Făcător,
Ne dă nădejdi și-un viitor!

Amin! Vino, Doamne Isuse!

Marinau Daniela 

Pale calde, râu de soare

Pale calde, râu de soare,
Ce mă scaldă în răcoare,
Pală blândă, adiere,
Lasă feței mângâiere.

Crâng cu melodii măiestre,
Poartă-n spate o poveste
Ca un mit legat în sac
Și sute de ani cărat

Pentru tine, pentru mine,
Să-avem pace, să-avem bine,
Mulți viața lor și-au dat
Și mult sânge-a fost vărsat…

Astăzi, mai mulțumitor
Decât ieri, și mai cu dor
Îți întind pe-al Tău altar
Jertfa laudei în dar.

Toate-n taină le-ai făcut;
La sfârșit, Ți-au și plăcut.
Așa bine-au fost croite
Că-au ajuns desăvârșite.

Tu ești mai presus de toate.
Tu ești Cel ce totul poate.
Nimeni nu este ca Tine,
Când faci ceva, Tu faci bine.

Tu ești Bun și nimeni altul
Nu se poate măsura
În tărie sau în sfatul
Ce cu dragoste-l poți da.

Tu ești Cel Atotputernic.
Tu ești Dumnezeul meu.
Mulțumiri vrea să-Ţi aducă,
Și laude, sufletul meu.

Pentru jertfa de pe cruce,
Pentru sângele vărsat
Ce viață, pace-mi aduce,
Doamne, fii-n veci lăudat!

Lidia Gheorghe

Tu nu esti ca o piatra

Tu nu eşti ca o piatră într-un râu
Ce stă în calea apelor ce trec
Lăsându-te  mereu fără de brâu
Şi fără viaţă, şi mai gol, mai sec.

Tu nu eşti ca o piatră într-un drum
Ce e călcată de orice picior
Ce arzi în flăcări fără nici un fum
În zilele încercării în cuptor.

Tu nu eşti ca o piatră pe un ogor
Ce an de an, tristeţea o răpune
Când secerişul pleacă cu al lui nor
Şi ea rămâne singură-în păşune.

Tu nu eşti ca o piatră într-un pustiu
Popas doar de-o clipă pentru fiare
Ce se ascund de focul auriu
Găsind o umbră fără de răcoare.

Tu nu eşti ca o piatră într-un ocean
Ce împărăţeşte adâncul nemilos
Ce nu-i atinsă nici de daltă, nici ciocan
Şi într-un zid, n-ar fi de vreun folos.

Tu nu eşti aceea piatră de pe munte
Ce pe înălţimi stă ca învelitoare
Adăpostind adesea pe a ei frunte
Nori ce ascund o slavă trecătoare.

Tu nu eşti acea piatră de adăpost
Ce ascunde în ea plăcerile murdare
Ce întinează  acum tot ce a fost
Cândva curat, prin jertfa de iertare.

Tu nu eşti piatra care a fost  sculptată
Să porţi în tine, un chip necunoscut,
Un nume doar, ce n-are viaţă
O umbră, a chipului de lut.

Tu eşti o piatră de topaz
O piatră încercată
Prin bucurii, şi prin necaz,
Din cer, eşti prelucrată.

Tu eşti  piatra cea de hrisolit
A şaptea piatră de podoabă
Şi, ori şi cât ai fi de prigonit,
Tu îţi aduni în cer, comori de slavă.

Tu eşti ca piatra de iaspis
Şi în zid, şi-n temelie
Biruitor de îi fi, e scris,
Vei străluci o veşnicie.

Şi tu, safir şi crisolit,
Beril şi crisopraz,
Veţi străluci în infinit
Departe de orice necaz.

Şi voi, ca nişte pietre vii
Sunteţi zidiţi să fiţi o casă
Ce va străbate veşnicii
De glorie împărătească.
Muresan Ciprian,