Dumnezeu domnește

Dumnezeu în Cer domnește
Plin de Har și Grație
Slava Lui se oglindește
Zilnic în Creație.

De la iarba din câmpie
Până-n vârful munților
De la cuc și ciocârlie
Pân’ la peștii mărilor.

De la gâza zburătoare
Pan’ la lei și vipere
De la cea mai mică floare
La gigantul arbore.

Toate sunt sub ocrotirea
Brațelor puternice
Doamne Tu ne-arăți iubirea
Bunătății veșnice.

Căci natura Te slăvește
Cu-a ei adorație
Omu-n schimb Te părăsește
Fără motivație.

Oamenii în loc să fie
Plini de recunoaștere. .
Cea mai scumpă ființă vie
Relelor dă naștere.

Chiar primind atâta bine
Dovedesc opunere
Te nesocotesc pe Tine
Plini de nesupunere.

Căci în loc să Te slăvească
Strălucind ca stelele
Au ajuns să se urască
Făcând toate relele.

Sumedenii de păcate,
Caractere josnice
Îmbibate-n răutate
De putere dornice.

Amăgiti de faima lumii
Trecatoarea grație
Chiar știind că rostul humii
Este putrefacție.

Pentru-a lumii artificii
Slabe și vremelnice
Trecătoare beneficii
Să pierzi haruri veșnice?

Slava lumii-i trecătoare
Trece ca și sunetul
Cu ce poți să cumperi oare
De ți-ai pierde sufletul?

Dar în lumea agitată
Ce mereu se năruie
Cu iubire Sfântul Tată
Harul Său ni-l dăruie.

Căci iubirea-I jertfitoare
E așa puternică
Ne salvează din pierzare
La o viață veșnică.

Cin’ se lasă de păcate
Deși răul bântuie
Jerfa lui Isus mai poate
Încă să îl mântuie.

Dacă ieși din mersul lumii
Domnului rugându-te
Alegând în locul humii
Viața, pocăindu-te.

Zilnic Domnul ne privește
Cu considerație
Și prin har ne dăruiește
Sfântă satisfacție.

Căci în noi, la noua ființă
Dumnezeu dă naștere
Ce trăiește prin credință
Crescând în cunoaștere.

Milă și înțelepciune
El ni le atribuie
Iar când facem fapte bune
E că El contribuie.

Nu că fapta cea făcută
E de Slavă vrednică
Dar făcând-o El ne-ajută
Spre Viața Veșnică.

Prin a umbrei morții vale
Unde lumea tremură
Noi înaintăm pe cale
Pașii noștri-I numără.

Iar când Ziua Minunată
Își arată zorile
Când cu drag al nostru Tată
Își va strânge florile,

Spre Cereasca Sărbătoare
Noi din valea plângerii
Spre Isus, al nostru Soare
Vom zbura cu îngerii.

Domnul nostru stăpânește
Chiar și-n vremi potrivnice
Și în Rai ne pregătește
Locurile veșnice.

Daniel Hozan

Când se va sfârsi aceasta lume trecatoare

Când se va sfârsi aceasta lume trecatoare,
Când soarele stralucitor va apune,
Când vom sta cu Hristos în glorie
Privind la povestea terminata a vietii,
Atunci, Doamne, voi cunoaste întru totul,
Abia atunci, cât de mult Îti datorez.

Când îi voi auzi pe cei rai
Cazând pe stânci si dealuri,
Când îi voi vedea pornind si sfârsind
În mijlocul iazului de foc,
Atunci, Doamne, voi cunoaste întru totul,
Abia atunci, cât de mult Îti datorez.

Când voi sta în fata tronului
Îmbracat într-o frumusete care nu e a mea
Când Te voi vedea asa cum Esti
Te voi iubi cu o inima fara pacat,
Atunci, Doamne, voi cunoaste întru totul,
Abia atunci, cât de mult Îti datorez.

Când voi auzi laudele cerului
Puternice pentru urechea mea ca niste tunete,
Puternice ca vuiet de multe ape,
Dulci ca glasul melodioasei harfe,
Atunci, Doamne, voi cunoaste întru totul,
Abia atunci, cât de mult Îti datorez.

Chiar pe pamânt, ca printr-un geam
Întunecat, lasa gloria Ta sa treaca,
Fa iertarea sa para atât de dulce
Fa ca ajutorul Duhului Tau sa fie atât de potrivit;
Chiar pe pamânt, Doamne, fa sa cunosc
Ceva din cât de mult Îti datorez.

Ales nu pentru vreo bunatate gasita în mine,
Trezit sa pot fugi de mânie,
Ascuns în coasta Mântuitorului,
Prin Duhul, sfintit,
Învata-ma, Doamne, pe pamânt sa arat
Prin dragostea mea, cât de mult Îti datorez!

Adesea umblu sub acest nor
Întunecat ca giulgiul negru al miezului de noapte;
Dar, când frica e la zenit,
Isus vine si totul e lumina
Binecuvântat Isus! Te rog ajuta-ma sa arat
Sfintilor ce au îndoieli, cât de mult Îti datorez.

Când pasesc pe carari înflorite,
Adesea sunt prins captiv de pacat;
Adeseori cad – dar ma ridic din nou –
Duhul vine – ispititorul fuge;
Binecuvântat Duh! Te rog ajuta-ma sa arat
Pacatosilor obositi, cât de mult Îti datorez.

Adesea noptile pline de tristeti domnesc –
Cu plâns, boala, suspine, dureri;
Dar o noapte doar arde mânia Ta –
Iar dimineata vine si se întoarce bucuria;
Dumnezeu al mângâierii! Te rog ajuta-ma sa arat
Saracilor Tai, cât de mult Îti datorez.

Robert Murray M’Cheyne