Unde aș pleca

Unde aș pleca în lume,
  fără Tine Domnul meu?
Cine ar putea să-mi dea un nume,
de un fiu de Dumnezeu?

Unde aș pleca departe,
  de la fața Ta?
Când Isuse, Doamne. . Tată,
sunt condus de mână Ta.

Unde ar putea vrăjmașul,
să mă poarte prin pustiu?
Când veghezi Tu Doamne pasul,
când veghezi Tu Doamne… știu!

Unde mă va duce gândul,
de n-ai fi Isuse-n mine?
Mă va bate-n vuiet vântul,
de n-aș fi ancorat în Tine.

O Isuse, unde aș pleca făr Tine,
  stâncă tare, Domnul meu?
Viața ce-o trăiesc și azi și mâine. .
vreau s-o-nchin pe altarul Tău.

Fă din mine vas de cinste,
nu din piatră, ci din Duh.
Pune-n mine lucruri sfinte,
călător pe-aici cât sunt. !

 Ghennadii Beglet  

As vrea sa fiu

Aș vrea să fiu, aș vrea să fiu,
O oază plină în pustiu,
Să soarbă orice călător,
În drum spre-al Său Mântuitor.

Aș vrea să fiu cu al Tău nume,
Chiar de-aș fi osândit de lume,
Chiar de-aș trăi sau aș muri,
Să fiu ca Tine, mi-aș dori.

Aș vrea să fiu un reazem sfânt,
Pentru acest, bolnav, pământ,
Să fiu ce-ai zi Tu, o lumină,
Ca cei din jur, la Tin` să vină.

Aș vrea să fiu ca un balsam,
Să ung și răni, ce, nu ungeam,
Să mă gândesc numai la Tine,
Cum la toți, Tu, le făceai bine.

Aș vrea să-ascult de vorba Ta,
Când zici Tu da să fie da,
Să fac așa cum vrei și Tu
Când Tu zici nu să fie nu.

Aș vrea să fiu tot ce-Ți dorești,
Aș vrea să fiu unde Tu ești,
Acolo unde Tu Te-ai dus
Și mă aștepți, o, scump Isus.

Dumitru Gheorghiu 

El îmi trezește urechea

Referinte:

Isaia 50:4,5
(… )” El Îmi trezeşte în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.
Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea şi nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi.”

Fața Ta o caut, Doamne, și n-o caut prin pustiu
Căci ce am fost, vrea să condamne, dar ce sunt, mă face fiu!
Și în orice dimineață Tu-mi trezești urechea mea
Să-nțeleg, iubite Tată, planul Tău și voia Ta.

Să disting vocea-Ți suavă ca susurul blând, de sus
Dintre miile de șoapte care vin și care nu-s
Decât praf de amăgire, decât răcnet de nimic
Care nu mă mai agită, nu mă-nfrică niciun pic!

Te rog ca să întărești tot mai mult urechea mea
Ca să poată să suporte hrana tare, hrana grea
Fă-o-n stare să dezlege tainele cerești de sus
Să priceapă, să-nțeleagă cum și ce-a voit Isus!

Dimineața, la trezire, poruncește-i să Te-asculte
Nu mă lăsa, scumpe Tată, ca să cred că știu prea multe
Pune-i sete de știință, de înțelepciunea Ta
Ca să pot, pe calea sfântă, drept și în picioare sta!…

Camelia Stîngaciu 

Mi-e dor de Tine

1. În inima mea e târziu,
Şi gândul fără Tine-i pustiu…
Trimit dorul meu să te cheme,
Să vii cu-n ceas mai devreme!
Mi-e greu printre străini, Domnul meu,
E grea povara, drumul e greu
Şi sufletul strigă: „Când vii?”

R: Mi-e dor de Tine, Domnul meu
Mi-e dor să Te-ntâlnesc
Să stau lipit la pieptul Tău
Să plâng, să-Ţi vorbesc
Să îmi rosteşti cuvinte dulci,
De mână să mă duci –
Ce-am suferit, să pot să uit,
Să pot să uit…

2. Aici în vale-i plâns şi suspine
Şi nu e nimeni dureri s-aline,
Iar lacrimi pe-obraz cad uşor
Am răni adânci ce încă dor,
Mă lupt cu deznădejdea mereu
Nu vreau să cad, nu vreau Domnul meu
Şi sufletul strigă: „Când vii?”

3. Am obosit de când te aştept,
De dor arde inima-n piept
Şi teama ades mă cuprinde
Te rog, dă-mi puteri Scump Părinte
Uneori speranţele-mi plâng
Şi visele-mi pleacă-n adânc
Dar ştiu Isus, vii curând!

Lacramioara Asandoaie

Când străbați al dogoarei pustiu…

Ard macii în focul cu soare,
Umbra răcorii se-ascunde;
Păsări-adormite-n căldură… suspină
După veselele izvorului-unde…

Se-ncinge natura în mijloc de vară
Copiii-s pitiți după căpițe,
E soare … dogoare-i afară,
Nu-i pală de vânt printre frunze.

Își țârâie-oftatul un greier în vers
fără prea multă vlagă.
Împleticită-n greul  său mers,
o gânganie se-mpotmolește-oloagă.

E-ncins cerul, ne arde
cu ochii de pară, fără-adiere;
Dorul de ploaie spre culmi se-naltă.
Spre ‘nălțimi, privirea, omul își pierde…

O rugă ce arde ca para de-afară
se-nalță spre Creator:
-Ești bun, mare, ești milă Stapâne!
Ne scoate prin mâna-Ți din greul cuptor…

Sunt rugi ce străbat printre lacrimi
Din pieptul acelor’  ce știu
Că Domnul aduce  răcoarea și ploaia
Când străbați al dogoarei-pustiu…

Sanda Tulics