Regele Iubirii

Referințe

Matei 21:8 Marcu 11:8 Luca 19:36

A fost cândva un Împărat
Venit din nemurire
Nu cerea tron și nici palat
Atât dorea… iubire.

Mulțimile-L aplaudau
Sorbindu-L din privire
În cale, flori Îi presărau
Când El dorea… iubire.

Spre Templu se-ndreptau cântând
Să-L ducă la sfințire
Privindu-i de pe-asinul blând
El ar fi vrut… iubire.

E sărbătoare în oraș
Sunt veseli în neștire
Smerit precum un copilaș
El Își dorea… iubire.

I-au pus coroană, sceptru `nalt
Ca regii cu mărire
El îi privea înlăcrimat
Că nu găsea… iubire.

Ca drept dovadă, în scurt timp
Îl duc la răstignire
Pe Regele din cer venit
Ce-i Dragoste… iubire….

Același Rege pe la noi
Cu lacrimi în privire
Mai trece azi, ne află goi
Și fără de… iubire.

E sărbătoare, ridicăm
Paharele-n ciocnire
Floricile, Florini serbăm
Când El caută… iubire.

Noi știm că-i sfântul Împărat
Venit din nemurire
Dăm milostenii, cap plecat
Dar nu avem… iubire.

La Golgota stă crucea Sa
Purtând a Lui jertfire
El bate la inima ta
Căutând în ea… iubire.

Mai vine încă-n sărbători
S-aducă izbăvire
Dar într-o zi călcând pe nori
Va face… o răpire.

De astăzi inima-i predai
Să intre-n stăpânire
Te va lua cu El în rai
Să simți a Sa… iubire.

 Cornelia Sărac 

5 Ianuarie

 „Dumnezeu a văzut lumina.” Genesa 1:4

În dimineaţa aceasta am cunoscut bunătatea luminii, şi felul în care Dumnezeu a despărţit-o de întuneric. Acum vom studia interesul special al Domnului pentru lumină: „Dumnezeu a văzut lumina”. El a privit-o cu mulţumire, a contemplat-o cu plăcere, şi a văzut că „era bună”. Dacă Domnul ţi-a dat lumină, iubite cititor, înseamnă că El priveşte lumina aceasta cu interes special, nu numai din cauză că o iubeşte ca pe lucrarea Sa, dar şi fiindcă este la fel cu El însuşi, căci „Dumnezeu este lumină” (1 Ioan 1:5).

Este plăcut pentru credincios să ştie că ochiul lui Dumnezeu priveghează cu iubire lucrarea pe care a început-o în el. El nu pierde niciodată din vedere comoara pe care a aşezat-o în vasele noastre de lut. Uneori nu putem vedea lumina, dar Dumnezeu o vede întotdeauna, şi aşa este cel mai bine. Este mai bine să-mi vadă judecătorul nevinovăţia decât să mă gândesc s-o văd eu. Este foarte confortabil pentru mine să ştiu că fac parte din poporul lui Dumnezeu; dar fie că ştiu eu sau nu, dacă Domnul o ştie, sunt în siguranţă. Aceasta este temelia. „Domnul îi cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui” (2 TimOtei 2:19). S-ar putea să oftezi şi să murmuri din cauza păcatelor şi să jeleşti întunericul, dar Dumnezeu vede totuşi lumina din inima ta, fiindcă El a pus-o acolo.

Toţi norii şi întunecimea din sufletul tău nu pot să ascundă lumina de privirea Lui iubitoare. Poate că ai căzut în descurajare şi chiar disperare, dar dacă sufletul tău se întoarce spre Christos, şi dacă îţi cauţi odihna în lucrarea Sa, Dumnezeu vede lumina. El nu doar că o vede, dar o şi păstrează în tine. „Eu Domnul o păzesc” (Isaia 27:3). Acesta este un gând preţios pentru cei care, după o supraveghere atentă a lor înşişi, îşi simt propria neputinţă. Lumina aceasta, păstrată prin dragostea lui Dumnezeu, se va preface într-o zi în splendoarea amiezii şi în plinătatea gloriei. Lumina dinăuntru este răsăritul zilei veşnice.

C.H. Spurgeon

Contact vizual

Text: 2 Timotei 3:10-17                       

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu…” 2 Timotei 3;l6

Aţi urmărit vreodată, privindu-vă ţintă, să vedeţi care din doi îşi va coborî privirea prima dată? Cercetătorii studiind mişcările ochiului, în timpul unei conversaţii normale, au descoperit că a menţine contactul vizual pentru o perioadă mai lungă de timp, este foarte dificil, dacă nu imposibil. Camere de luat vederi speciale, folosite în cercetări, au scos la iveală că ceea ce pare o privire ţintă în ochii cuiva este de fapt o serie de priviri scurte în faţa acelei persoane. Mişcarea ochiului este esenţială, deoarece nervul ochiului are nevoie de o permanentă schimbare a stimulilor, pentru a vedea corect. Studiile arată că dacă privim precis în acelaşi punct continuu, campul vizual dispare, se şterge.


Putem experimenta o problemă similară în studiul Cuvantului lui Dumnzeu. Dacă devenim preocupaţi numai de anumite adevăruri biblice şi „ne concentrăm privirea” numai la ele, excluzand alte doctrine importante, vederea noastră spirituală va începe să se estompeze. Unii oameni, de pildă, tind să se uite numai la dragostea lui Dumnezeu, ori Ia mania lui Dumnezeu, ori la evanghelizare, ori la creşterea Bisericii. Alţii sunt fascinaţi de studiul asupra judecăţii finale, a diavolului, ori a conceptului păcatului. Nu are importanţă adevărul specific de care suntem interesaţi, noi trebuie să fim atenţi, pentru că altfel ne vom pierde perspectiva.
Biblia ne spune că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos pentru creşterea noastră spirituală. Numai cand înţelegem cum toate doctrinele biblice se potrivesc împreună, vom putea evita să ne concentrăm numai asupra unor adevăruri şi să fim orbi faţă de altele.– M.R.D.

Cuvantul Tău e ca o galaxie luminoasă
Cu mii de sori şi raze de lumină,
Ce luminează calea drumeţului spre casă
Şi-i face viaţa dulce şi senină.”  – Hodder

Nu vei obţine niciodată o armonie scripturală cantand numai pe o singură coardă a adevărului

Painea zilnica

Chemarea la identificare necondiţionată cu Isus Cristos

“Îți mai lipseşte un lucru: … vino, ia-ți crucea şi urmează-Mă.”

Marcu 10:21

Tânărul bogat avea marea dorinţă de a fi perfect. Când L-a văzut pe Isus Cristos, a dorit să fie ca El. Domnul nostru nu pune niciodată înainte sfinţenia personală atunci când cheamă un ucenic; El pune înainte de toate anihilarea absolută a dreptului meu asupra propriei mele persoane și identificarea cu El, ceea ce înseamnă să am o relaţie cu El Însuși, relaţie care exclude orice altă relaţie. Luca 14:26 nu are nimic de-a face cu mântuirea sau cu sfinţirea, ci cu identificarea necondiţionată cu Isus Cristos.

Foarte puţini dintre noi cunosc ce înseamnă umblarea în abandonare absoluta în mâna Lui Isus.”Jsus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit…” Privirea lui Isus cere despărţirea inimii tale pentru totdeauna de devotamentul faţă de o altă persoană sau un alt lucru. Te-a privit vreodată Isus în acest fel? Privirea Lui Isus transformă şi străpunge. Eşti “blând” faţă de Dumnezeu în punctul în care te-a privit Isus. Dacă eşti dur şi răzbunător, dacă insişti asupra căii tale, dacă eşti sigur că nu tu, ci mai degrabă cealaltă persoană a greşit, toate acestea sunt indicaţii ale faptului că există părţi întregi ale naturii tale care n-au fost niciodată transformate de privirea Lui.

”Îţi mai lipseşte un lucru…” .Singurul “lucru bun’”, din perspectiva Lui Isus Cristos, este unirea cu El, fără nici un amestec din altă parte.”Vinde tot ce ai…” Trebuie să mă micşorez până când nu sunt decât un simplu om; trebuie să renunţ în mod categoric la toate bunurile pe care le am, nu pentru a-mi mântui sufletul (un singur lucru poate mântui pe cineva, şi anume încrederea absolută în Isus Cristos), ci pentru a-L urma pe Isus. “Vino şi urmează-Mă.” Şi drumul care-mi stă înainte este cel pe care a mers EI.

Oswald CHAMBERS

Îmi plec genunchii

Îmi plec genunchii dis de dimineață
În fața Ta, Părinte minunat,
Să-Ți mulțumesc că înc-o zi din viață
În bunătatea Ta, o, Doamne, Tu mi-ai dat.

Mă plec smerit, cu-adâncă umilință,
Spășit, la sfintele-Ți picioare,
Pătruns de-o veșnică recunoștință,
Acum, la ceasul de-nchinare.

Îmi plec genunchii, Tată, cu iubire
Și vreau să fim o clipă, doar noi doi,
Să mă inunde calda Ta privire,
Să uit de lacrimi, grijuri și nevoi.

Să-Ți spun în taină tot ce mă apasă,
Iar Tu să-mi spui că nu mă părăsești,
Să-mi dai învățătura cea aleasă
Și acolo unde nu știu, să mă sfătuiești.

Îmi plec privirea foarte vinovată
Și inima-mi ades nespus de rea,
Rugându-Te să mă mai ierți odată
Și să mă faci precum e voia Ta.

Îmi plec genunchii și în fapt de seară
Și-n miez de noapte când mă mai trezesc,
Să-Ți spun pentru a nu știu câta oară:
Te laud, Te ador si Te slăvesc!

Puiu Chibici 

Scrie-ţi dorinta pe-o petală

Scrie-ţi dorinta pe-o petală
De trandafir sau altă floare
Crede făr umbră de-ndoială
Şi las-o către cer să zboare.

Scrie-ţi nevoia pe o piatră
Din drum sau pe un zid străvechi
Priveşte-n zare apoi iartă
Si fă din porumbei perechi.

Scrie-ţi durerea chiar cu lacrimi
Pe-o plajă plină de nisip
Imprimă inimi lânga inimi
Si fă din ele-un dulce chip.

Scrie-ţi necazul sus în stele
Cu raze şi scântei de foc
Fă-l mii si mii de bucățele
Şi-adună-l într-un ghemotoc.

Scrie-ţi pe inimă iubire
Cu sângele-ţi de muritor
Alungă orişice mâhnire
Şi-aleargă la-al vieţii izvor.

În cer e Unul care ştie
Tot ce te doare şi nu spui
Acolo sus totul se scrie
Caci totu-i sub privirea Lui.

Puiu Chibici 

 

Psalmul 30-6

„Cand imi mergea bine,ziceam: nu ma voi clatina niciodata !”

Sunt trist si nu mai am nici o speranta,
Vad totul negru-acum in jurul meu.
Nimic nu-mi mai ofera siguranta,
M-au coplesit parerile de rau.

Crezut-am ca mereu pe-aceasta cale
Voi sta cu Tine-alaturi, neinvins,
Mereu la umbra aripilor tale,
Ferit de rele, chiar, de neatins.

Cata putere, cata siguranta,
Pareau sa-ncununeze viata mea !
La fiecare pas, plin de speranta,
Sfidam orice-ncercare, oricat de grea.

Mi se parea ca pot sa fiu ca Tine,
Ca pot sa sufar, sa-nviez, sa zbor,
Ca nici o legatura nu ma tine
Departe de al meu Mantuitor.

Dar am privit la valurile marii
Si-am inceput , incet, sa ma afund,
Luptam din greu, in pragul disperarii
Tot incercand durerea sa-mi ascund.

Curand, nu mai aveam nicio putere
Si valuri mari asupra mea veneau.
Strigam la Tine dar primeam tacere
Iar lacrimile nu mai conteneau.

Dar cand nu mai speram in vreo minune
Cand am epuizat tot ce-am avut
Si mi-a ramas umila rugaciune,
O, Doamne langa mine-ai aparut!!!

Calcat-ai peste valuri in furtuna
Ce aprig se lupta-mpotriva mea.
Plin de-ndurare Tu mi-ai intins mana
Si m-ai adapostit in barca Ta.

A fost un vis, afost o-nchipuire?
Dar nu, caci inca ranile-mi vorbesc!
Ramas-a doar o trista amintire
Pe care-mi este greu sa-o povestesc.

As vrea de-acum, privirea mea sa fie
De-a pururi atintita-asupra Ta
Si viata mea intreaga Ti-o dau Tie,
Ca Tu sa faci orice doresti cu ea.

Marius Cheres 

Fii cumpătat!

Referințe
De ești chemat la masă la un bogat, ia seama
Să nu te-apuce cumva vreun gând de lăcomie,
Privind ce ai ‘nainte, să te apuce teama
De toată-nșelăciunea ascunsă-n bogăție!

Nu-ți chinui ființa ca să aduni avere,
Nu-ți pune-nțelepciunea în slujba bogăției,
Căci sub a ta privire într-o clipită piere
Și trece ca o umbră speranța lăcomiei!

Să nu mănânci din pâinea celui pizmaș vreodată
Și nu-i pofti mâncarea plăcută la vedere,
Căci el este fățarnic în gând și te îmbată
Cu vorbele-i șirete ce-aduc apoi durere.

Nu risipi degeaba cuvinte înțelepte,
Căutând să stai de vorbă cu omul fără minte,
Întreaga-ți străduință nu va putea să-ndrepte
Cărarea lui pornită din rele-nvățăminte.

Să nu muți niciodată ogorului hotarul
Ce văduva și-orfanul îl au în stăpânire,
Căci Dumnezeu din cer le știe tot amarul,
Și El îi ocrotește în marea Lui iubire.

Fii totdeauna gata, cu inima deschisă
S-asculți învățătura cea bună și curată,
Căci binecuvântarea din cer a fost promisă
Acelui ce trăiește o viață cumpătată!

O vorbă înțeleaptă la vremea potrivită
E ca un măr de aur în coșul de valoare;
De-i spusă cu blândețe și-i bine chibzuită,
Îi va zidi pe alții, chiar dacă-i spre mustrare.

Îndoieli cu privire la Isus

Doamne, n-ai cu ce să scoţi apă.”

loan 4:11

Ţi-ai spus vreodată: „Mă impresionează adevărurile minunate despre care vorbeşte Dumnezeu în Cuvântul Său, dar El nu Se poate aştepta să le trăiesc într-adevăr în detaliile vieţii mele!” Când e vorba să ne confruntăm cu cerinţele lui Isus Cristos, adoptăm o atitudine de superioritate evlavioasă – „Idealurile Tale sunt înalte şi ne impresionează, dar, în situaţia actuală, ele nu se pot împlini”.

Fiecare dintre noi gândeşte despre Isus în felul acesta în anumite privinţe. Aceste îndoieli cu privire la Isus pornesc de la întrebările ridicole care ni se pun când vorbim despre hotărârea noastră de a lăsa totul în mâna lui Dumnezeu. „De unde vei primi bani? Cine va avea grijă de tine?” Sau îndoielile încolţesc în noi înşine atunci când îi spunem lui Isus că situaţia noastră este prea grea pentru El.

„Este foarte bine să spui «încrede-te în Domnul», dar omul trebuie să trăiască, şi Isus n-are cu ce să scoată apă – n-are de unde să ne dea aceste lucruri”. Fereşte-te de amăgirea pioasă din tine care spune: „N-am îndoieli cu privire la Isus, ci numai cu privire la mine însumi”. Noi nu am avut niciodată îndoieli cu privire la noi înşine; noi ştim exact ce nu putem face, dar avem îndoieli cu privire la Isus. Aproape ne simţim jigniţi că El poate face ceea ce noi nu putem. Părerile mele greşite pornesc din faptul că-mi scotocesc propria persoană pentru a descoperi cum va reuşi El să facă ceea ce spune. Îndoielile mele izvorăsc din adâncurile propriei mele inferiorităţi. Dacă descopăr aceste păreri false în mine, trebuie să le scot la iveală şi să le mărturisesc deschis: „Doamne, am avut o părere greşită despre Tine, n-am crezut în înţelepciunea Ta decât atât cât am putut înţelege cu propria mea înţelepciune; n-am crezut în atotputernicia Ta dincolo de modul meu limitat de a o înţelege”.

Oswald Chambers