Nu renunța!

Nu renunța când cei mai mulți coboară-n jos
Și rătăcesc de pe a Vieții cale
Când greul te apasă, privește spre Hristos
Și cere-i astăzi îndurare.

Nu lăsa ca vântul celui rău
Să stingă a ta candelă aprinsă
Ci luptă, ca lumina ce-ai primit
Să rămână-n veci nestinsă.

Nu lăsa ca gândul celui rău
Să deschidă a inimii ușă
Ci inima Deschidei-o lui Dumnezeu
Și scoală-te azi din cenușă.

El te iubește, nu uita!
Nu da crezare șoaptelor străine
Ce-ți năpădesc in minte-ți neîncetat
Și strigă”El nu mai e cu tine “.

Cum aș putea să plec iubitul Meu?
Îti spune astăzi Dumnezeu
Eu sunt cu tine cum am spus in Cuvânt
Și așa voi rămâne mereu.

Chiar de e greu, nu te lăsa
Căci în curând pe nori de slavă
Mă vei vedea și bucuros
Tu vei zbura spre a ta Casă.

Sorin Florica 

Priveste si traieste

1 noiembrie

Text: Numeri 21:1-9

…oricine era muscat de un sarpe si privea
spre sarpele de arama, traia.

Numeri 21:9

Sa priveati la un sarpe ridicat intr-o prajina si sa fii vindecat?
Este ridicol! Dar aceasta a fost metoda de vindecare pe care a
oferit-o Dumnezeu celor muscati de serpi. Si toti care n-au privit
au murit. Era simplu.

Israelitii, descurajati in timpul calatoriilor lor prin pustie, s-au
plans nu numai impotriva conducatorului lor, Moise, dar si impo-
triva lui Dumnezeu. Drept consecinta, Domnul a trimis niste serpi
in tabara, care au muscat pe multi dintre ei, producandu-le moar-
tea. Recunoscand ca aceasta era judecata Domnului, poporul si-a
marturisit pacatele si i-au cerut lui Moise sa se roage ca serpii sa
fie indepartati. Iata ce s-a intamplat: „Domnul a zis lui Moise: „Fa-ti
un sarpe infocat, si spanzura-l pe o prajina; oricine este muscat, si
va privi spre el, va trai” (Numeri 21:8). Da, israelitii muscati de
serpi, asa pacatosi cum erau, puteau gasi vindecarea numai daca-si
intorceau privirea spre sarpele de arama.

Domnul Isus, referindu-Se la acest incident, a spus: „Si dupa cum
a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul
Omului” (Ioan 3:14). El S-a referit la moartea Sa pe cruce. Si toti
aceia care cred in El vor avea viata vesnica. Israelitilor nu li s-a
cerut nimic, doar sa priveasca – un act ce implica credinta – crezand
in promisiunile lui Dumnezeu facute lui Moise. Azi suntem salvati
privind la Isus, crezand ca pe cruce El a platit vina pacatelor
noastre. Tot ce ne ramane de facut este sa privim si sa traim.

– R.W.D.

Viata ti s-a oferit, aleluial

Viata vesnica vei dobandi

Numai de privesti la El, aleluia!

Singur Isus poate mantui. – Ogden

Cea mai slaba bataie a credintei
deschide usa cerului.

Painea zilnica

Priveste dincolo de necunoscut

Text: Evrei 11:8-16

Prin credinţă Avram… a ascultat şi a plecat, fără să ştie unde se duce.” Evrei 11:8

Viaţa este plină de neprevăzut. Nu ştim ce ne vor aduce următoarele 24 de ore. Este o cărare nemarcată, care poate include mari binecuvantări ori pierderi tragice. Pentru că viitorul este necunoscut, îi umple pe mulţi de frică – făcand din fiecare nouă zi şi împrejurare o luptă.
Frica de necunoscut l-a împiedicat de multe ori pe om să pornească înainte. In evul mediu, de exemplu, marinarii europeni nu navigau prea departe în sud. Credeau că dacă vor ajunge la mijlocul pămantului, la ecuator, vor da de un inel de foc, deoarece cu cat călătoreau mai în sud era tot mai cald. O astfel de frică i-a împiedicat să exploreze Oceanul Atlantic. O hartă întocmită candva în evul mediu, avea desenată o corabie care se întorcea în Marea Mediterană din stramtoarea Gibraltarului. Deasupra erau scrise cuvintele latine: „Non plus ultra”, care înseamnă: „Dincolo nu există nimic”. Frica de necunoscut i-a împiedicat pe exploratori să traverseze Atlanticul, pană cand Columb şi Ponce de Leon au decis să încerce orizontul.


Poate că frica de necunoscut te ţine să nu faci nici un progres spiritual. Te temi, poate, gandindu-te la ce vor spune vecinii, în cazul că le vei vorbi despre Cristos. Nu ştii cum vor reacţiona elevii tăi dacă vei preda la o clasă de studiu biblic. Nu suntem siguri dacă vom putea plăti datoriile, dacă vom dărui mai mult. Dar nu trebuie să ne fie frică atunci cand facem pasul credinţei. Ca si Avram, care şi-a lăsat ţara strămoşească pentru o destinaţie necunoscută, putem şi noi să învingem nesiguranţa încrezandu-ne în Dumnezeu. El vede dincolo de necunoscut. – D.C.E.

Credinţa vede mai departe
De frică şi îngrijorări.
Ea-L vede pe Cristos prezent
în orişice împrejurări. – French

Cei care se tem de viitor orbecăiesc prin prezent

Painea zilnica

Capul sus!

ReferințePsalmii 27:14

Capul sus! Privește-n zare:
A trăi e lucru mare,
Viața-i binecuvântare,
Nu intra la disperare!

Capul sus! Privește cerul:
Simplitatea, curcubeul,
Cuceresc întreg tabloul,
Nu necazul tău, nu norul…

Capul sus! Privește luna:
Luminează totdeauna,
În beznă îi vezi cununa,
Ține piept nopții întruna…

Capul sus! Privește bine:
Mâna lui Hristos te ține!
Nu te bizui pe tine,
Azi ești viu, dar cum ești mâine?

Capul sus! Privește harul:
Regele, Învățătorul,
A iubit chiar și dușmanul
Biruind întreg calvarul…

Capul sus! Viu este Domnul,
El ți-a aranjat decorul,
Lasă-n grija Lui tot oful,
Fii viteaz, trăiește-ți crezul!

Horja Robert 

Incurajare

De esti lovit si crucea te apasa
Nu renunta. Priveste la Isus.
El a promis ca nu te lasa
Isus e Cel ce-ti vine-n ajutor.

De cei din jur cu ura te privesc
Si chiar de fratii tai te-au parasit
Sa nu te clatini. Domnul e cu tine.
Increde-te in El pan’la sfarsit.

E minunat cand esti pe munte
Si-L simti pe El aproape orisicand
Dar sunt si zile cand ajungi in vale
Iar biruinta vei avea rabdand.

Georgiana0711 

Priveşte-n ochii…

Priveşte-n ochii blânzi, senini ai noului născut,
A cărui lume toată o cuprinde într-un zâmbet.
Priveşte-n acei ochi naivi, pe care scrie Început
Şi numai dragoste şi pace va fi în al tău suflet.

Priveşte-n acei ochi vioi, ce iscodesc întrebători
Cum de pot merge drept pe o planetă asa rotundă.
Priveşte-n ochii -dornici să cunoască- de exploratori
Şi viaţa ta atunci de nou şi prospeţime abundă.

Priveşte-n ochii plini de visuri şi tainice dorinţe,
Mult prea timizi să spună ce gândesc adesea,
Priveşte-i cu înţelegere-n eşec şi laudă-i în biruinţe.
Aşa vei învăţa din nou ce-nseamnă încrederea.

Priveşte-n ochii tineri ce-şi caută neîncetat iubirea
De-a cărei frumuseţe neliniştiţi se miră şi se-ntreabă.
Priveşte-n ochii doritori să înţeleagă ce e fericirea,
Plină de sens, bogată şi senină-ţi va fi viaţa-ntreagă.

Priveşte-n ochii de părinţi ce-au obosit de-atâta grijă
În veghea lor la căpătâiul micului bolnav ce plânge,
Priveşte-n ochii îndureraţi ce le zâmbesc şi-i sprijină
Şi ai să simţi o dragoste sublimă ce-n inimă se strânge.

Priveşte-n ochii cei îmbătrâniţi de-atâta dor şi vreme,
Ce-au învăţat să plângă în tristeţe dar şi în bucurii.
Priveşte-n ochii lor cei blânzi şi vei găsi înţelepciune,
Frumos viaţa să-ţi trăieşti, alături de nepoţi, copii.

Mădălina Romanoiu 

Mai plângi

Mai plângi şi azi suflet lovit de soartă,
Mai plângi în grea durere apăsat,
Dar nu te-opri, păşeşte înspre poartă
Unde Isus te-aşteaptă ne-ncetat!

Mai plângi adesea-nvins de întristare
Căutând în jurul tău un ajutor,
Dar nu găseşti, şi inima te doare
Şi te cuprinde parc-un greu fior,

Cărarea ți-e doar spini, doar mărăcine
Şi-orice suflare-i un adânc suspin
Când vezi că toți s-au depărtat de tine
Lăsându-te în drum ca pe-un străin…

Nu-i nimeni să-ți cunoască dorul,
Doar tu ce-l ştii, şi Tatăl cel Ceresc
Şi-atât de greu te apasă cântarul
Când orice pas cu ură-ți urmăresc.

Şi arcuri oțelite se încoardă,
Săgețile lovesc tot mai turbat…
Dar nu te-opri, păşeşte înspre poartă
Unde Isus domneşte ca-Mpărat!

Te simți răpus, puterea îți slăbeşte,
Nu vezi decât durere si necaz,
Furtuna grea parcă se întețeşte
Scăldând în lacrime al tău obraz.

Te uiți în jur cum totul se dărâmă,
Stâncile crapă înnecate-n val
Şi tu, eşti doar o mână de țărână
Tânjind de dor ca să ajungi la mal.

Te miri privind cum totu-n jos se-apleacă
Cum doar ruini rămân în urma ta,
Doar tu singur încă pluteşti pe barcă,
Doar tu rămâi ca stânca-n vreme rea…

El te-a ținut de mână-n orice vreme,
Te-a ridicat deasupra, să priveşti
Cum făra Domnul toate-s ca un vierme
Şi doar cu Domnul poți să biruieşti!

Tu luptă-te acuma, deci, fii tare
Aleargă înspre zări cu pas grăvit,
Priveşte spre Cetatea-n sărbătoare,
Spre poarta Slavei, locul mult dorit!

Acolo, sub nămete de lumină,
Învăluit în soare auriu,
Cu chipul blând, cu fața Lui senină
Te-aşteaptă Fiul Tatălui cel Viu!

Deci nu te-opri când valul se înalță,
Nu da ‘napoi când arşița e grea,
Rămâi statornic cât eşti pe balanță
Căci Dumnezeu este la dreapta ta.

Chiar dacă spui că-i grea înaintarea
Când sângerează inima în piept,
Nu da ‘napoi, căci iată, sărbătoarea
Curând va-ncepe, deci fii înțelept!

Acolo te aşteaptă heruvimii,
Splendori cereşti te vor înconjura
Şi vei cânta-mpreună cu Bătrânii
Oseana pentru înălțarea Sa!

Să vezi cum Dumnezeul Tău te cheamă
Sub aripile Lui să te ascunzi
Şi cu iubire dulce, ca de mamă
Să ştearg-obrajii tăi de lacrimi uzi.

Să vezi cum se aşterne mângâierea
Peste ființa ta rănită greu…
O, nu te-opri, mai luptă, căci durerea
Se va sfârşi odată-n raiul Său!

Când nu mai poți să îți înalți privirea
De-atâta apăsare si poveri,
Gândeşte-te că vine izbăvirea,
El a promis că din grele dureri

Cu mâna Lui va ridica ocara,
Cu brațul Său te va răscumpăra,
Şi-ți va aduce-n suflet primăvara
Şi binecuvântare îți va da!

Statornic deci rămâi pe sfânta cale,
Iubirea s-o păstrezi necontenit,
Chiar dacă treci prin a suspinelor vale,
Căci doar aşa vei fi de neclintit!

Te cheamă Domnul să îți dea odihnă
O, suflete trudit si-mpovărat,
Vino să îți facă viața senină
Când cerul tău mereu e înnorat!

Te cheamă azi c-o voce-nduioşată
Dorind să-ți lege rănile ce dor,
La pieptu-I să te strângă ca un Tată
Să-I simți din nou al dragostei fior!

Te-aşteaptă-n prag cu mâinile întinse
Mereu tot lăcrimând de dorul tău,
Să vii sa îi vezi palmele străpunse
Ce poartă-n ele chinul tău cel greu.

În mâna Sa te ține şi pe tine,
Să fii cu El pe veci biruitor,
Să poti ajunge-n Slavile Divine
Când cu putere va veni pe nori

Fii tare-acum, priveşte înainte,
Nădejdea ta să fie sfântul Miel,
Căci Dumnezeu îți este bun Părinte,
Fii tare deci, fii tare pentru El!

Valentin Ilisoi

Priveşte din nou şi consacră-te

Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp…, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi?”Matei 6:30

O afirmaţie simplă rostită de Isus este întotdeauna o enigmă pentru noi dacă nu suntem şi noi simpli. Cum să fim la fel de simpli ca Isus? Primind Duhul Lui, recunoscându-L şi încrezându-ne în El, ascultând de El atunci când ne aduce Cuvântul lui Dumnezeu, viaţa ne va deveni uimitor de simplă. „Gândiţi-vă” – spune Isus – „cu cât mai mult vă va îmbrăca pe voi Tatăl vostru, care îmbracă iarba de pe câmp. dacă păstraţi o relaţie corectă cu El.” De fiecare dată când părtăşia noastră spirituală a slăbit, acest lucru a fost posibil din cauză că am avut obrăznicia de a crede că știm mai bine decât Isus Cristos.

Am lăsat grijile lumii să pătrundă în viaţa noastră şi am uitat acel ..cu mult mai mult” al Tatălui ceresc. „Uitaţi-vă la păsările cerului” – singurul lor scop este să asculte de principiul vieţii care esle în ele, iar Dumnezeu are grijă de ele. Isus spune că, dacă tu eşti într-o relaţie bună cu El şi asculţi de Duhul Său care este în tine, Dumnezeu va avea grijă şi de „penele” tale.„Gândiţi-vă la crinii de pe câmp” – ei cresc acolo unde sunt puşi. Mulţi dintre noi refuzăm să creştem acolo unde suntem puşi de Dumnezeu şi de aceea nu prindem rădăcini nicăieri. Isus spune că dacă ascultăm de viaţa pe care Dumnezeu a pus-o în noi. El va avea grijă de toaie celelalte lucruri.

A minţit cumva Isus Cristos? Dacă nu experimentăm acel „cu mult mai mult”, aceasta este din cauză că nu ascultam de viaţa pe care El ne-a dat-o, ne pierdem în tot felul de speculaţii confuze. Cât de mull timp am irosit necăjindu-L pe Dumnezeu cu întrebările noastre, când noi ar fi trebuit să fim absolut liberi să ne concentrăm asupra lucrării Lui? Consacrarea înseamnă a mă pune pe mine însumi necurmat deoparte pentru un singur lucru. Nu ne putem consacra o dată pentru totdeauna. Mă pun eu necurmat deoparte pentru a ţine cont de Dumnezeu în fiecare zi din viaţa mea?

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

La ce privesc eu?

Priviți la Mine si fiți mântuiți. Isaia 45:22, KJV

Aşteptăm ca Dumnezeu să vină la noi cu binecuvântările Lui şi să ne mântuiască? El spune: Priviţi la Mine şi fiți mântuiţi”. Cea mai mare dificultate spirituală este să ne concentrăm atenţia asupra lui Dumnezeu, şi ceea ce face acest lucru atât de dificil sunt binecuvântările Lui. Necazurile ne fac aproape întotdeauna să privim la Dumnezeu; binecuvântările Lui ne pot face să privim în altă parte, învăţătura Predicii de pe munte este, în esenţă, următoarea: restrânge-ţi toate interesele până când atitudinea minţii, a inimii şi a trupului tău este una de concentrare asupra lui Isus Cristos.

Mulţi dintre noi avem o imagine teoretică despre ceea ce ar trebui să fie un creştin, iar privirea la vieţile sfinţilor devine o piedică în calea concentrării atenţiei noastre asupra lui Dumnezeu. Nu în felul acesta se ajunge la mântuire, această modalitate nu este suficient de simplă. „Priviţi la Mine” şi – nu „veţi fi mântuiţi”, ci sunteţi mântuiţi”. Dacă ne concentrăm atenţia asupra Lui, vom găsi exact lucrul pe care îl căutăm.

Noi suntem preocupaţi cu alte lucruri, ajungem să fim supăraţi pe Dumnezeu, în timp ce El nu încetează să ne spună: „Priviţi la Mine şi fiţi mântuiţi”. Dificultăţile şi problemele, încercările şi grijile zilei de mâine, toate dispar atunci când privim la Dumnezeu.Ridică-te şi priveşte la Dumnezeu! Pune-ţi nădejdea în El! Nu contează câte probleme par să te preseze, îndepărtează-le cu hotărâre pe toate şi priveşte la El! „Priviţi la Mine…” Tu eşti mântuit chiar în momentul în care priveşti.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS