Parfum de fericire

1. Parfum de crin, parfum curat,
Parfum de fericire
Din floarea care te-a lăsat
Să-mparţi parfumul minunat
Tu ai adus iubire.
2. Eşti dulce-n răsărit de zi
Şi dulce-n umbra serii
Nicicând nu te vei ofili
Că-n tine se va oglindi
Culoarea primăverii.
3. Te-nalţi mereu cu dor de cer
Săltând de bucurie
Aroma ta e un mister
C-o simt şi-n ploaie şi prin ger
E-un dar din veşnicie.
4. Eşti însuşi floarea ce-a lăsat
Parfum pe trepti de aur
Eşti vrednică de-apreciat
Căci porţi în chipu’ţi minunat
Cel mai frumos tezaur.
5. Tu eşti un dar cu tot ce ai
O, floare minunată
Parfumul ce cu drag îl dai
Îţi face viata un colţ de rai
Şi inima curată.
6. Tu ai miros venit de sus
Din ţara veşniciei
Să dai parfum pentru Isus
Căci El în lume ţi-a adus
Parfumul bucuriei.
7. Parfum curat, parfum de crin,
Parfum plin de iubire
Rămâi se malul cel mai lin
Unde izvorul cristalin
Te scaldă-n fericire.

Samuel Ghiran 

Reclame

Desprinși de lumea efemeră

Total desprinși de lumea efemeră
Cu-avânt călătorim spre-o altă emisferă
Dăm la o parte piedici plantate pe cărare
De slujitori ce vin din densa-ntunecare.

Călăuziți de Raza cea sfânta a-nvierii
Știm că ajungem în Țara Primăverii
Alături de drumeții ce poartă-n suflet dorul
Să mai asculte-odată ce spune Ziditorul.

Talazurile-s mari și vin ca să distrugă
Un gând înmiresmat și-ndemnul pentru rugă
Dar melodia dragă printre dureri compusă
Calmează frământarea peste ființă pusă.

În zilele toride văpăile sunt stinse
De ploile curate din Paradis desprinse
Durerea survenită în luptele acerbe
E transferată-n spațiul minunilor superbe,

Și-atunci pătrund în noi astrale revelații
S-avem spre tot ce-i sfânt divine aspirații
Și iar ne copleșește vreun fapt descris în Carte
Și știm că de Mesia, nicicând, nu ne-om desparte.

Desprinși de greutatea născută-n nepăsare
Simțim cum Duhul Sfânt aduce ușurare
Se-așează-n noi, duios, o tainică simțire
Ce-o vom păstra, mereu, ca hrană și-amintire.

Uniți fiind cu Cerul străbatem labirintul
Păstrăm încredințarea, păstrăm curat veșmântul
Trăim în mediu-n care Lumina e sfidată
Dar la final de drum ne-așteaptă o răsplată.

George Cornici

Primăvara

O, Doamne, cine oare se-aseamănă cu Tine,
Când pui în stropi de rouă sclipiri diamantine,
Și când trezești la viață din scorburi cenușii
Atâția muguri veseli în codru și câmpii?

O, Doamne, cine altul ar mai putea să ceară
Naturii să se-mbrace în strai de primăvară?
Ce arhitect de faimă s-ar duce în zăvoi
Să facă lăcrămioare din salbe de noroi?

Și cine altul, Doamne, ar pune în câmpie
Covor de viorele trezite de sub glie?
Brândușele frumoase să treacă prin polei,
Și prin zăpada rece să treacă ghiocei?

Doar Tu,Tu ai, Isuse, puterea învierii,
S-aduci în locul iernii fiorul primăverii
Iubirea să răsară ca florile de crini,
Din cioturile negre, din inimi de creștini!

Trezește azi poporul cu vânt de primăvară
Iubirea și cântarea, nădejdea să răsară!
Adu mireasma păcii, slăvite Creator
În inimile noastre cu har nemuritor!

Valentin Popovici

Dorim Isus

Dorim Isus, zorii primăverii,
Anii credințe-i, dragostea dintâi,
Nimic nu era mai important,
Ca pregătirea, pentru Cerul Înalt.
Ne adunam cu toții, frumoasă părtășie,
Cu mic și mare, tânăr și bătrânii,
Uniți în cuget, credință și iubire,
Altar spre cer, cântări și rugăciuni.

Tu!…Erai mereu în cercetare,,
Har de SUS!, Sfântă lucrare,
Trece-au așa repede clipele…
Iar noi, încă stăteam în adunare.
Nu se grăbea nimeni să plece,
Doream ca totul, să se mai repete,
În noi, sălășluia un  – DOR –
Spre Tine, să plecăm în zbor.

Așa frumos, era lângă Tine!
Și frații, erau mai uniți.
Surorile, tăcute și smerite,
Și-n viața noastră multe biruinți.
Ce dor avem, de acele vremurii…
În părtășie, sinceri fericiți,
În rugii cu lacrimii, Te chemam,
Unul pe altul, ne ajutam.

Cuvântul Tău!…Candelă vie!
Îl împlineam toții!…cu sfințire!
Eram supuși, ascultători,
Adunam, pentru cer,- comori.
Roadele!…izvoare de apă vie!
Totul se făcea, din iubire!
Nu îndrăzneam să supărăm,
Nici pe alții să judecăm.

Felinare de luminare…
Eram pentru Isus pe cărare…
Cuvântul!…Îndemnul cel bun,
Învățăturile primite, de la anvon.
Dar!.. totul sa schimbat!
Smerenia….cuvânt uitat!
Credința…pentru uni, o paradă;
Mândria e pe tron, – în fală –

Doamne, coboară cu îndurare,
Din dragoste, ridică-ne iară,
Nu ne lăsa în mare pierzare,
Încă mulții în rugii, Te chiamă.
Dă-ne Doamne!… biruințe!…
Vindecă!… inimile triste!,
Mulții bolnavii!…În suferință!
Noi puteri lasă, și credință,

Pune-n noii, duh de căință,
Râvnă pentru cer!…Marea dorință!
Și… în tot ce-i pământesc,
În totul!…. ce-i sufletesc,
Tu! o Doamne, să ne sfințești
Credința, să ne-o înviorezi!
Doamne!..Cât ne-a mai rămas…
Dorim. – Viața veșnică, ultimul pas.

Toma Coca