Dorul meu de primăvară!

Flori de aur parfumate
Primăvara va aduce
De Tine sunt Doamne date
Se simte al lor miros dulce

Iarna a plecat, s-a dus
Și totul este schimbat
Gerul este la apus
Iar cerul, e minunat

Duh de viață stăpânește
Totul este înverzit
Căci natura se trezește
Ca să spună bun venit

Primăverii cea frumoasă
Pe care toți o dorim
Căci s-a dus iarna furioasă
Și după soare tânjim

Duh de viață se trezește
În făpturile înghețate
Domnul totul rânduiește
Ne dă zile minunate

Sloiul rece s-a topit
Inima se înveselește
Prin toate am biruit
Cu Acel ce ne iubește

Adă Doamne zi senină
Și căldură minunată
Iarna din inimi alină
Să renaștem încă o dată

Credința să ne conducă
Și dorul de mântuire
Pe căi drepte să ne ducă
Să fim plini de fericire

Cu Acel ce-i iubitor
Și binele ne dorește
Cel de viață dătător
Care ne călăuzește

Au trecut vremi și vor trece
Primăveri pline de soare
Cu Isus ne vom petrece
În a Cerului splendoare!

Florența Sărmășan 

În mireasmă de floare

Parfum din înmiresmate flori,
Din minunate și mii culori,
Dau în adiere ușoară,
Miros vibrant de primăvară!
Ne-mbrățișează raza caldă
În bucurie și mireasmă,
Toți alergăm ca o albină,
Întineriți și-n voie bună.
Într-un zumzet ca de stupine,
Ne bucurăm de tot ce vine,
Ca un copil cu suflet curat,
Sus la cer privin îndatorați!
Să privim la Primăvară, Sus
Unde ne cheamă Fiul Isus!
În mireasma de floare vie,
Lângă Isus o veșnicie!

Maria Șopț

Toamna

Toamnă, toamnă ruginie,
Cât de nemiloasă ești,
Ne lași inima pustie,
Sufletele ne răcești.

Mii de păsări fug de tine,
Zboară peste țări și mări,
Ne-amintești că iarna vine,
C-aici suntem călători.

Numai ciorile și corbii
Mai rămân aici cu noi,
Bruma ta dezbracă pomii,
Ne trezim, în suflet, goi.

Frunzele îngălbenite
Cad cu foșnet la pământ,
Al lor freamăt îmi șoptește:
“Totu-i goană după vânt.”

Toate trec cum trec și anii
Pe pământu-mbătrânit:
Dupa iarnă, primăvara,
Știm că vine negreșit.

* * * * * * * * *

Toamna sufletelor noastre
Ne-a răcit și suntem goi,
A venit ca tăvălugul,
Fără veste peste noi,

Tot mai singuri, zi de zi,
Ca și frunzele ce cad
‘Nainte de-a putrezi
La tulpină, lângă fag,

Tot mai reci, tot mai posaci,
Fiecare-n drumul lui,
Am uitat că suntem frați
Răscumpărați prin jertfa Lui.

Am uitat ce e iubirea,
Am uitat ce e jertfirea,
Ai uitat să fii milos
Cum te-a învățat Hristos.

Dacă s-a răcit iubirea
L-adieri de vânt ușoare,
Oare cum va fi atuncea
Când veni-va gerul mare?

Când va bate vijelia
Cu putere pe pământ,
Ce voi face, ce vei face,
Dacă nu ești pregătit?

Dacă-n noi nu clocotește
Dragostea, credința vie,
Tot ce-am spus, dar n-am trăit
Ne va fi de mărturie.

Haideți, frați, în vremea asta
Să trăim în unitate,
Nu e mult și vine Domnul,
Ziua-ceea nu-i departe.

E aprope primăvara,
Pașii lui Isus se-aud,
Dați de știre-n toată țara
Dați de veste-n nord și-n sud,

În credință, în unire
Ne găseasc-a Lui venire,
Dragostea, iubirea vie
Ardă-n noi ca o făclie,

Până vine primăvara
Cu al ei parfum de flori,
Să-ți răsune în memorie:
Pe pământ sunt călător.

Iany Laurenciuc  

Marea dimineață

Când treci prin valea rece a umbrei morții,
Și împotriva ta îți sunt sorții.
Când umbre reci se lasă și e seară
Iar tu pornești acum spre o altă țară.

Aș vrea să-ți spun, că acolo suferințe nu-s,
Că toate câte au fost, toate s-au dus.
Și legăturile și lanțurile nu-s
În stare să reziste la cuvântul lui Isus.

Acolo sus e o altă țară,
Nu-i iarnă, ci e veșnic primăvară,
Și acolo florile au toate un miros frumos,
Căci răspândesc mireasma lui Hristos.

Da, nu mă va ținea nici glia nici mormântul,
Când din înaltul cerului strigav-a iar Preasfântul,
M-oi ridica atunci la o nouă viață,
Când trâmbița a suna în marea dimineață.

Îl voi vedea pe El și toți vom fi acasă,
Cu glasul Lui chemanev-a pe toți la masă,
Se va încinge apoi Să ne servească,
Și vom serba, acolo în patria cerească.

Dar până atunci, voi sta dormind sub glie,
Voi aștepta pe Domnul meu ca să revie,
M-oi odihni de zbuciumul și frământările din viață,
Până într-o zi, când va fi marea dimineață.

Vasile Les  

În lumea rece şi amară

În lumea rece şi amară,
Răsare  „Soarele dreptății”
Să risipească umbra morții,
Să fie veşnic primăvară!

În valea morții-ntunecată,
Coboară Harul și Lumina,
Să dea trudiților odihna,
Viața binecuvântată!

În lumea asta subjugată,
De patimi și nimicitorul
Luptă și azi Izbăvitorul,
Să fie veșnic dezlegată!

În valea de păcat pustie,
Condusă azi prin teroare…
Din Stâncă încă curg izvoare:
Iertare, pace, bucurie!

În lumea plină de durere,
Sub jugul rău și mincinos,
Nădejdea noastră-i în Hristos,
În jertfa Lui și-n înviere!

În leatu-acesta zbuciumat,
Târât prin patimi spre urgie,
Salvarea pentru veșnicie,
E doar Isus, cu-adevărat!

Din peșterile lumii reci,
Te chem prieten drag să vii,
Urmaș al Domnului să fii,
Să ai viața cea de veci!

Teodor Groza

Sloganul Învierii

S-a rupt din soare, astăzi,
Un strop de primăvară
Şi-un fir de iarbă vesel
A lunecat pe şes,
E-atâta bucurie
Şi freamăt, şi năvală…
‘Ncât lacrima cea rece
Aproape că s-a şters.

Vorbesc cu grijă muguri
Crezându-se în floare,
Copiii se frământă
Şi ei cu ale lor…
Dar undeva în mine
Se iscă o-ntrebare,
Se frânge o idee
În trupu-mi muritor.

Şi se rotesc ca-n junglă
Ideile-ntre ele,
Vibrează-n rotocoale
Vocalele sonor…
Şi-aceeaşi întrebare
Îmi sună lung în tâmple:
„Ce-nseamnă învierea
În omul muritor”?

Seminţele-s seminţe,
Se umflă-n umezeală
Şi le desface coaja
Un colte-nvingător,
Dar cum învie omul?
Cine-i desface coaja
Să iasă la lumină
Un suflet roditor?

Iar strunele-n ecouri
Au repetat aceeaşi,
Cu voce neschimbată,
Cu sunet luminos;
Că dintre-atâtea lanţuri
De moarte şi ocară
Pe om îl înviază
Iubirea lui Christos!

Din ziua săptămânii
Întâia de-nviere,
În omul din lăuntru
Schimbare s-a făcut,
Iar firul de speranţă
Tot încolţeşte-n inimi,
În sufletele care
Iubirea au crezut.

Cu ea se mişcă lumea
Şi capătă culoare,
Precum un fir de iarbă
Răsare din pământ,
Şi doar Iubirea-n oameni
Produce o schimbare
Spre-a vieţii primăvară
În noul Legământ!

Mihai Ghidora

Psalm

Sunt gura ce mă umple de rușine
Și un năvod, prea strâmt a prinde pești,
Sunt, Doamne… o livadă înfrunzită,
Ce cu-o suflare, toamna o desfrunzești.
Deschid un ochi, să sting cu el pădurea
Ce arde într-un răsărit de soare,
Sunt, Doamne… destinatul fără adresă,
Ce încă mai așteaptă o scrisoare.
N-am nici un drept, să port pe cap și lauri
Când sufletul, îmi este un biet meschin,
Sunt, Doamne… un orgoliu fără vlagă…
Ce strigă către tine cu-n, , Amin ’’!
Sunt trecătorul, ce-a uitat să mai întrebe,
Unde se stinge ziua în amurg?
Sunt, Doamne… un artist de mâna a treia,
Ce-ar vrea să-i fii pe veci un Dramaturg.
De-acolo, dintre norii Tăi de zahăr,
Rostește în tăcere un cuvânt,
Să mai respir și-n primăvara asta,
Miros de brad și-o brazdă de pământ.

Viorel Balcan Valentin

Cum înfloresc toți ghioceii-n primăvară

Cum înfloresc toți ghioceii-n primăvară,
Spunându-i iernii reci că-i vremea de plecare,
Așa în orice suflet iubirea să răsară,
Prin nașterea din nou o sfântă transformare!

Cum înfloresc grăbite zambile înmiresmate,
Narcise, toporași și mii de lăcrămioare,
Așa să înflorească în noi trăiri curate,
Cu rădăcini înfipte în sfintele izvoare!

Cum înfloresc pe deal brândușele albastre,
În cânt de păsărele și zumzet de albine,
Așa să se deschidă și sufletele noastre,
Să răspândim mireasma cântărilor divine!

Cum înfloresc la vreme gingașii năsturași,
Caisul și cireșii, toți pomii din grădină,
Așa să înflorească mulțimea de urmași,
Ai Domnului Hristos, pe calea de lumină!

Cum înflorește-n primăvară păpădia,
Parcă-i un strop de soare în marea de verdeață,
Așa să înflorească în oameni bucuria,
Trăirea prin credință și veșnica speranță!

Teodor Groza

Radiografie de primăvară

Gândesc în culori,
visez deseori.
Eu nu sunt obtuz, 
ci-adesea confuz
că lumea-i prea mică,
dar ,,răul” o strică.
De ,,bine” nu-i loc,
noblețe şi joc.
Nu-i vreme de ,,timp”
în orice-anotimp,
ci trecem prin viață
lipsiți de speranță.
Nu ştim să iubim
şi prea mult tânjim
să fim acceptați
şi nu ignorați.
Deşi lumea-i mică,
atâția o strică
cu fiece clipă
pierdută-n risipă…
Fă tu diferența:
propagă esența
de ,,bine”, ,,frumos”!
Fii drept, credincios!
Fii tu omul bun –
atâta îți spun!

Primăvara

Vine primăvara mult dorită,
Frumosul anotimp al florilor,
Trezeşte viaťa-n fiecare por
Şi freamătă natura-nverzită!

Umbre jucăuşe valsează-n zori,
Sunt păsărele-ramuri ascunse,
Un cântec îngeresc se aude,
Parcă a coborât raiul la noi!

Adie vântu-n miresme fine,
Parfum de mai, îmbietor, suav,
Zbârnâie-n zbor albinele şirag
S-adune de zor mierea-n stupine.

Curcubeu de flori e-ntreaga viaţă!
Dragostea Domnului e-n noi pusă,
În cer, Isus ne-a deschis o Uşă
Şi-n Primăvara de Sus ne-aşteaptă!

Maria Șopț