Imi pare rau!

Text: Matei 5:21-26

Dacă… fratele tău are ceva împotriva ta, … împacă-te cu fratele tău;…” Matei 5:23, 24

In cartea sa: „Realitatea”, Stanley Voke povesteşte despre un copil de 6 ani a cărui dimineaţă a început cum nu se putea mai rău. S-a plans de hainele pe care trebuia să le îmbrace. A bombănit cu privire la micul dejun pe care l-a pregătit mămica şi l-a refuzat. Apoi a început să le supere pe surioarele lui. Curand s-a găsit implicat în aşa mare necaz că parcă toată lumea se năruia în jurul lui. În final, a sosit tatăl care a spus: „Ei, ascultă tinere; toată dimineaţa n-am avut nimic altceva decat necaz. Ce ai de gand să faci?” Copilul n-a spus nimic pentru moment. Apoi lacrimi mari au început să-i curgă din ochi în timp ce suspina: „îmi pare rău, tăticule!” Voke a comentat: „Să vezi şi să nu crezi, în două minute lumea era alta. Familia găsise împăcare, lacrimile au fost şterse, şi tot ce fusese neobişnuit trecuse de parcă nici n-a existat”.


Uneori spunem sau facem anumite lucruri care-i rănesc şi-i jignesc pe alţii. Un zid se interpune între noi. Se iscă supărarea. Pentru ca relaţiile să fie restabilite, trebuie să existe un „îmi pare rău” din partea celui ce-a comis ofensa. Totuşi de cele mai multe ori refuzăm să ne cerem scuze. Mandria ne stă în cale. Nu vrem să fim vulnerabili. Nu ne place să ne umilim pană acolo încat să facem o astfel de declaraţie. Dar cand o facem, răsplata este mare, deoarece ascultăm de Domnul.
Dacă am ofensat pe alţii prin cuvinte dure sau prin acte lipsite de amabilitate, să ne învingem mandria şi să le cerem iertare. Trebuie să le spunem: „îmi pare rău”, şi să fie aşa!            – R.W.D.

Ai jignit un prieten sau un frate?
Du-te azi în grabă de repară ce ai făcut.
Cere-i să te ierte de păcate!
Ce plăcere are Domnul de acest cuvant! ”    – D.J.D.

Un bun test pentru caracterul cuiva este comportarea lui după ce a greşit

Painea zilnica

Totul e-n zadar fārā Tine

Totul e-n zadar fārā Tine
Totul se nāruie în lut
Ai pus în noi tot ce-i bine
E har cā Te-am cunoscut.

Ești Suveran peste toate
Te recunoaștem; ești bun
Ne ești și prieten și frate
Oștirile Ți se supun.

Ce-am face fārā Lumina
Trimisā zilnic de Sus?
Ne-ar teroriza vina
Ar fi totul distrus.

Ne-ar cuceri nepāsarea
De n-ar fi dorul ceresc
Ar birui încercarea,
Am trāi ceva grotesc.

O, ce sublimā e starea
În care în duh ne-nchinām
Dar de-i uscatā lucrarea
Doar pleavā noi adunām.

Cum de-am putut câteodatā
Sā stām departe de-altar?
Atunci am vāzut cum se-aratā
Cel mai nemernic coșmar.

Fārā divina prezențā
Ne ducem în jos, în neant
De aceea vrem existențā
Cu zel pentru ce-i important.

Nu ne lāsa fārā Tine
Cel ce din noapte ne- ai scos
Cā-n cele mai grele suspine
Simțit-am suflu-Ți duios.

George Cornici

Isus Hristos e viu!

Isus Hristos e viu!
El vine în curând,
Să-și ia de pe pământ
Poporul Lui cel sfânt!

Isus Hristos e viu!
O spune tot pământul,
Prin tot ce se întâmplă…
El va veni… Preasfantul!

Isus Hristos e viu!
Puterea Lui e mare,
Și-n vreme de prigoană,
Și-n vremi de-nviorare!

Isus Hristos e viu!
El schimbă generatii,
El da putere astăzi
În inimi, ca de gheață.

Isus Hristos e viu!
El Medic este-n veci!
El vindecă și astăzi
Lucrează-n inimi… seci…

Isus Hristos e viu!
A fost, Este și Fi-va!
În inima oricui
Își recunoaște vina!

Isus Hristos e viu!
El iartă păcătoșii
Ce se smeresc la cruce
Și-și recunosc… chiar greșul.

Isus Hristos e viu!
Al Lui sânge ne spală
De orișice trecut
Și viață… ne dă iară!

Isus Hristos e viu!
El ne păzește într-una,
Poporul Lui iubit
Să nu-și piardă cununa! !

Isus Hristos Ești viu!
Și în a mea viață,
Cu Tine pot mereu
Să biruiesc în viață!

Isus Hristos Ești viu!
Rămâi pe todeauna
Prietenul meu Bun
Și Salvator… Mesia! !

Mariana Blaga 

Timpul

Scumpul meu prieten, timpul
Te am de cînd m-am născut
Și te am mereu alături
De cînd încă m-am știut.

Tu ai fost la a mea naștere
Cînd a fost ca să apar
Și să vin în lumea asta
De frumos și de amar.

Tu ai fost la grădiniță
Timpul cel mai timpuriu
Cînd doar învățam ce-i lumea
Ce-i elementar să știu.

Tu ai mers la a mea școală
Chiar din prima clasă-ai fost
Să invăț abecedarul
Să le dau la toate rost.

Cînd m-am dus la adunare
Tot cu mine tu ai fost
În timpul de cercetare
Mi-am dat viața lui Hristos.

Ai venit la cununie
Cînd dragostea m-a chemat
Să mă leg în căsătorie
Și cămin nou am creat.

Erai la conceperea vieții
La naștere de copii
Și în zorii dimineții
Și în nopțile tîrzii.

Tu ai fost la despărțire
Cînd plecau acei ce-s dragi
Fără pic de zăbovire
Nu doreai să ni-i mai lași.

Tu ai fost de-a lungul vieții
Și la orice eveniment
Chiar și-n zile monotone
Treceai fugind permanent.

Timpulei, te dai prieten
Dar mereu tu te grabești
Și eu parca alerg cu tine
Dar tu tot-nainte ești.

Mereu îmi aduci aminte
Că ești prețios și scurt
Și în orice zi și clipă
Mai am multe de făcut.

Cum o să le fac pe toate
Ca nicicînd să-mi pară rău?
Că te-am irosit in viață
Cînd m-a-ntreba Dumnezeu.

Timpulei de ești prieten
De ce ești mereu secret
Nu-mi spui cît mai ești cu mine
După tin’ cît o să-alerg?

Tu-mi pari o clipită scurtă
Timpul vieții, abur ești
Vreau înțelepciune multă
Să te cîștig, nu irosesc.

Să te apreciez mai bine
Clipele să le trăiesc
Facînd numai ce e bine
Și pe toți să îi iubesc.

Să mă uit mereu în sus
Totdeauna-n așteptare
Ca cînd v-a veni Isus
Să fiu gata de plecare.

Dina Roata 

Cel mai bun prieten, Isus!

Motto: „”Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El și
Legământul făcut cu El le dă Învățătură.”” Amin! Ps. 25:14.

Când oricare dintre noi cu Isus ne întâlnim
Nu mai suntem niciodată neștiutul anonim,
Că întâlnirea cu Isus ne va schimba efectiv
Devenind mai cunoscuți, negativ sau pozitiv.

Putem să fim un vas de-ocară ca Iuda sau Anania
Sau să fim un vas de cinste precum Petru sau Maria –
Vas de cinste și sfințit Stăpânului de folos
În lucrarea de vestire a Evangheliei lui Hristos.

Și Dumnezeu ne poruncește ca în lume cât trăim –
În sfințenie și cinste vasul să ni-l stăpânim…
Că lui Dumnezeu nu-i place omul care e stricat,
Însă-i prieten de nădejde celor ce fug de păcat.

Peste cei ce cred în Domnul și trăiesc în ascultare
Domnul varsă binefaceri și lasă binecuvântare.
Avraam a crezut pe Domnul și L-a ascultat mereu
Și Însuși Domnul l-a numit „Avraam, prietenul Meu.”

Pentru neprihănirea lui, Domnul Și-a împlinit cuvântul
Și prin sămânța lui Avraam, astăzi s-a umplut pământul.
Domnul care-i credincios, și când ceva făgăduiește,
Domnul zice și se face, Domnul toate le împlinește.

Un prieten sfătuia pe Iov văzând chinu-n care zace:
„Împrietenește-te cu Domnul și vei avea în viață pace.”
Domnul îi numește prieteni pe oamenii neprihăniți
Și pentru ascultarea lor vor fi pe veci răsplătiți.

Să ne amintim de ucenici și cum vorbea Isus cu ei…
În Evanghelii ni se spune că-i numea „prietenii Mei”;
Pentru ei spunea Isus – și pentru toți care-L iubesc: –
„Veți fi prietenii Mei dacă faceți ce vă poruncesc.”

Nu este treaptă a vieții mai înaltă și mai sus
Decât cea pe care șade cel ce-i prieten cu Isus;
Este cea mai mare cinste și cel mai râvnit trofeu
La care poate s-ajungă făptura lui Dumnezeu.

Nici o comoară din lume prietenia n-o doboară,
Comoara nu e un prieten, dar prietenul e o comoară
Că prietenul mereu te-ajută când te afli-n neputință,
Și-acolo unde-i prietenie – acolo este biruință.

Ce mare har i s-a făcut credinciosului supus,
Prin credință să devină pe veci prieten cu Isus!
Dar cine vrea să-i fie prieten întâi de toate se cuvine
Să-și ia crucea să-L urmeze lepădându-se de sine;

Să-L urmăm pe-aceeași cale făr’a mai privi înapoi,
Și El ne-ajută să scăpăm de eul păcătos din noi.
S-avem felul Lui de-a fi, depărtându-ne de rău,
Să trăim în ascultare împlinind Cuvântul Său.

S-avem în inimi adevărul și sfințenia Lui mereu –
Și dreptatea, mila… Toate, care țin de Dumnezeu.
Să alergăm cu stăruință pe calea care duce sus,
Ochii să privească țintă la Cel mai bun prieten, Isus,

Ca să putem primi lumină, înțelepciune și tărie
Că Domnul nostru vrea să fim prietenii Lui pe vecie…
Și într-o zi, care-i aproape, vom vedea că Domnul vine
Pe nori de slavă și lumină și ne va lua cu Sine. Amin!

Ioan Vasiu 

Secretul Domnului

“Prietenia (secretul – KJV) Domnului este pentru cei ce se tem de El.” Psalmul 25:14

Care este semnul că cineva îţi este prieten? Faptul că îţi spune întristările lui secrete? Nu, ci acela care-ţi spune bucuriile lui secrete. Mulţi îţi vor împărtăşi întristările lor secrete, dar semnul decisiv al intimităţii este împărtăşirea bucuriilor secrete. L-am lăsat vreodată pe Dumnezeu să ne spună vreuna dintre bucuriile Lui sau noi îi spunem mereu despre secretele noastre, astfel încât nu-I lăsăm şi Lui loc să ne vorbească? L-a începutul vieţii noastre creştine suntem plini de cereri către Dumnezeu; apoi descoperim că El vrea să stabilească o relaţie între noi şi El însuşi, să ne ajute să cunoaştem planurile Lui.

Suntem noi atât de prinşi de ideea Lui Isus Cristos despre rugăciune –”..Facă-Se voia Ta” (Matei 6:10) – încât înţelegem secretele lui Dumnezeu? Lucrurile care fac ca Dumnezeu să ne fie atât de drag nu sunt în primul rând marile Lui binecuvântări, ci lucrurile mici, deoarece ele arată intimitatea Lui uimitoare cu noi; El cunoaşte fiecare detaliu al vieţii noastre personale. “… Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă” (Psalmul 25:12).

La început vrem să fim conştienţi că Dumnezeu ne conduce: apoi, pe măsură ce înaintăm pe cale, trăim atât de mult cu conştiinţa prezenţei Lui, încât nu mai avem nevoie să-L întrebăm care este voia Lui, deoarece nu ne trece niciodată prin gând să alegem o altă cale. Dacă suntem mântuiţi şi sfinţiţi, Dumnezeu ne călăuzeşte prin alegerile noastre obişnuite; iar dacă vom alege ceva ce El nu vrea, Dumnezeu va interveni, dându-ne un sentiment de îndoială sau reţinere, la care noi trebuie să fim atenţi. Când apare îndoiala, opreşte-te imediat. Nu sta niciodată pe gânduri spunând: “Mă întreb de ce nu pot…?” Dumnezeu ne învaţă ce să alegem, adică El ne călăuzeşte judecata sănătoasă şi atunci noi nu mai stăm în calea Duhului Său întrebând mereu: “Acum, Doamne, care este voia Ta?”

Oswald Chambers

Tu ești cu mine neîncetat

În intristare Te-am strigat
Tu mi-ai răspuns necontenit
M-ai ridicat, m-ai ajutat
Nu m-ai lăsat să fiu trudit.

Prin brațul tău Atotputernic
M-ai izbăvit când eram jos
Și m-ai luat de mâna dreaptă
Nu m-ai lăsat jos în noroi.

Prin valurile vieții cu mine ai luptat
Prin încercări cărunte, cu mine ai umblat
Prin întristări și lupte alăturea mi-ai fost
O Salvator puternic, Izbăvitor mi-ai fost.

De nu mi-ai fi alături tot greul l-aș fi dus
Cum pot să car atâta, când sunt atât de mic
Când valurile vin, izbesc în viața mea
De nu mi-ai fi alături departe aș umbla.

De nu mi-ai fi tu mama, orfan eu m-aș chema
De nu mi-ai fi prieten, trudit eu aș umbla
De nu m-ai izbăvi, când valurile bat
În barca vieții mele, eu m-aș fi scufundat.

Eu pot să spun, o Doamne, pot să mărturisesc
Cum Tu mi-ai fost alături, și cum Tu, m-ai ales
Aș vrea să strig cu vocea și inima-mi să spună
Cum Tu mi-ai fost Părinte prin val si-amărăciune.

Maria Rank

La El, cu El, lângă El

Numai la El e fericire
Ce nu se uscă niciodat’
Mi-e și prieten și-mpărat
La prima noastră întâlnire
M-a cucerit a Lui privire
Și m-a pătruns a Lui iubire
Și pretutindeni L-am urmat.

Numai cu El pot înțelege
De ce-ncercările mai vin
Căci rănile ce produc chin
Duios, El știe să le lege
Să pot și-n viitor culege
Comorile din sfânta Lege
Și pasiunea s-o mențin.

Numai în El găsesc Lumină,
Răspuns la grele întrebări
Când îmi lipsesc înseninări
Cuvântu-I poate să susțină
Ființa-mi, care se închină
Să poată pacea s-o obțină
Și mii de binecuvântări.

Numai cu El, când vine valul,
Pot să vâslesc, să biruiesc,
Chiar când obstacole-ntâlnesc
Eu știu că voi atinge Malul,
Că împlini-voi idealul
De-a trece, prin credință dealul
De-aceea mult Îl prețuiesc.

Doar lângă El se ușurează
Poveri ce-apasă uneori
Și ce urmează? Sărbători
Și sufletul se-nviorează
Slăvind pe Cel care veghează
Pentru a Lui constantă pază,
Pentru eternele comori.

George Cornici

Teme-te numai de Dumnezeu

“Aşa că putem zice plini de încredere: “Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme; ce mi-ar putea face omul?”” (Evrei 13.6)

Pentru că Domnul nu ne va lăsa nici nu ne va părăsi, să fim mulţumiţi cu partea noastră. Domnul este pentru noi: totdeauna vom avea un prieten, o comoară, un adăpost. Cu o astfel de siguranţă, putem fi independenţi faţă de oameni. Sub această înaltă protecţie, nu vom fi niciodată ispitiţi să ne plecăm înaintea semenilor noştri. Dumnezeu este ocrotirea noastră, deci putem ţine capul sus.

Cine se teme de Dumnezeu, nu are de ce să se mai teamă. Să rămânem într-o sfântă teama înaintea Lui şi toate ameninţările prigonitorilor nu vor avea mai multă influenţă asupra noastră ca şuierăturile vântului. În zilele noastre, omul nu mai poate face împotriva noastră ceea ce făcea în timpul când apostolul scria acest verset. Eşafodurile şi roţile pe care erau chinuiţi creştinii, nu se mai folosesc azi, iar uriaşul Papă nu-i mai poate arde pe eretici. Dacă ucenicii învăţătorilor mincinoşi folosesc batjocurile şi dispreţul, sa nu ne mirăm, deoarece copiilor acestei lumi nu le place sămânţa cerească. Atunci ce este de făcut? Să suferim dispreţul lumii, căci el nu poate distruge nici un mădular. Dumnezeu ne ajută să nu ne temem de nimic. Dacă lumea se înfurie, s-o lăsăm să-şi facă plăcerea, dar sa nu ne temem de ea.

Charles Spurgeon