O muzica buna

1 octombrie

Text: Psalmul 119:49-56

Oranduielile Tale stnt prilejul cantarilor mele, in casa
pribegiei mele.” psalmul 119:54

Sa canti bine nu inseamna numai sa lovesti notele corect si la
timpul potrivit. H.V. Morton a descoperit acest lucru in catedrala

engleza Winchester. impreuna cu un grup de turisti, a urcat
in turn ca sa vada clopotele. Ghidul le-a spus sa ia fiecare cate una
din franghiile clopotelor si sa traga de ele atunci cand el va face un
semn. Facand astfel, fiecare la randul lui, s-a produs melodia can-
tarii: „Fii cu mine”. Ei au fost uimiti, dar atat a fost totul. Ei au
recunoscut melodia, dar nu se putea zice ca au produs o muzica
melodioasa.

Viata crestina trebuie sa produca muzica. Dar ea nu va reusi
numai prin respectarea in mod mecanic a unor anumite reguli.
Stim cu totii ca este bine sa mergem la biserica, sa dam bani, sa ne
ferim de ucidere, adulter, furt, minciuna, pentru ca este mult mai
bine decat sa le facem. Trebuie sa ascultam de Dumnezeu, chiar si
atunci cand nu am vrea s-o facem. Dar atunci cand crestem in
aprecierea pentru intelepciunea standardelor lui Dumnezeu si in
dragoste pentru Mantuitorul nostru, vom descoperi tot mai mult ca
respectarea legilor Lui aduce bucurie, pace, si un sentiment de
mare inaltare.

Putem avea acelasi sentiment pe care il are un bun instrumentist
intr-o orchestra buna atunci cand canta o simfonie de Beethoven.
Placerea noastra devine implinirea voii lui Dumnezeu. Cand se
intampla acest lucru, putem spune impreuna cu psalmistul: „Oran-
duielile Tale sunt prilejul cantarilor mele, in casa pribegiei mele”.
Vietile noastre vor face o muzica minunata. – H.V.L.

S-ascult de Domnul, la-nceput e greu,

Pana-oi ajunge ca sa am lumina;

Ca tot ce cere-i spre binele meu,

Sa-mi faca viata libera, senina.” – D.J.D-

Nu poate exista o armonie a inimii
fara notele vesele ale ascultarii.

Painea zilnica

Drumul pribegiei

Ştim bine unde se sfârşeşte
Acest traseu îngust, spinos
Bine-nţeles că se-mplineşte
Scriptura care ne vorbeşte
De-un trai etern, nedureros
Pe care sufletu-l doreşte.

Din ceasu-n care-am fost chemaţi
Să ne-mbarcăm spre veşnicie
Am fost huliţi, ameninţaţi
De cei ce nu-s ai noştrii fraţi.
Dar arde-n noi acea făclie
Cu care fost-am înzestraţi.

Călătorim nu spre genune
Cum ar dori mulţi oponenţi
Ci-avem pe Terra misiune
Şi-o împlinim cu pasiune
Căci nu vrem să fim corigenţi
La trai ornat cu rugăciune.

Pe cale-s gropi şi mărăcini
Dar nu ne-mpiedică umblarea
Ştim că în Plaiul cu mulţi crini
Vor fi explozii de lumini
Să însoţească desfătarea,
Să fim de bucurie plini.

Ştim bine care e finalul
Acestui drum îngust, pietros
Ne îndreptăm către Limanul
Unde, nicicând, nu va fi clanul
Ce-L ponegreşte pe Hristos
Şi-ar vrea să-I nimicească Planul.

George Cornici