Control dumnezeiesc

Necunoscutul în mâinile Tale îl ții
În cele mai grele situații ne susții
Tot ce se-ntâmplă cunoști și coordonezi
Peste Univers legile Tale le-așezi.

Trecut, prezent și viitor Ți se supun
Cel ce Ți se-mpotrivește este nebun
Al Tău Popor gustă binecuvântarea
Și știe că răspunzi când pune-ntrebarea.

Al Tău control e singurul folositor
Controlul lumii, vai, e nimicitor
Conduci destinul Universului întreg
Cei înțelepți doar pe Tine Te-aleg.

Pe toți vrei să-i călăuzești spre Lumină
Cine Te-acceptă va sta cu Fiul la Cină
Deciziile Tale sunt bine gândite
Aducând odihnă ființelor trudite.

Rostești un cuvânt și, pe loc, se-mplinește
Natura, toată, despre Tine vorbește
Ești la cârma navei spre edenicul Plai
Cea mai înaltă perspectivă o ai.

Dincolo de infinit tot Tu domnești
Și ești cu noi la necaz; nu ne-ocolești
Planete ascultă de Tine și-au mersul lor
Căci de aceea ești unicul Creator.

Ne-ajuți să-nțelegem prezența divină
Nicicând bunătatea Ta nu se termină
Trimiți mană pentru ființa flămândă
(Pentru acei ce nu vor sufletul să-și vândă)

Stăm în fața Ta cu adâncă reverență
Niciunde nu găsim așa competență
Al Tău control e protecție din Slavă
De-aceea suntem în har, nu în epavă.

George Cornici

Trecutul

Dumnezeul lui Israel va fi ariergarda voastră.

Isaia 52:12. KJV

Siguranţă cu privire la trecut. „Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut” (Eclesiastul 3:15). La sfârşitul anului ne îndreptăm plini de dorinţă spre tot ce a pregătit Dumnezeu pentru noi în viitor, totuşi, întristarea îşi poate ivi capul la amintirea zilelor ce au trecut. Bucuria prezentă a harului lui Dumnezeu poate fi umbrită de amintirea păca­telor şi a greşelilor de ieri. Dar Dumnezeu este şi Dumnezeul zilelor noastre trecute şi El îngăduie amintirea lor cu scopul de a transforma trecutul într-un mijloc de creştere spirituală din viitor. Dumnezeu ne aminteşte trecutul pentru a ne scăpa de o siguranţă falsă în prezent.

Siguranţă cu privire la viitor. „Căci Domnul va merge înaintea voastră!” Aceasta este o revelaţie a harului: Dumnezeu va sta de pază acolo unde noi am căzut. El va veghea să nu fim prinşi din nou în aceleaşi greşeli, aşa cum am face, cu siguranţă, dacă nu ar fi El ariergarda noastră. Mâna lui Dumnezeu se întinde spre trecutul nostru şi ne curăţă conştiinţa.

Siguranţa cu privire la prezent. ..Nu ieşiţi cu grabă.”Acum, când ne îndreptăm spre un an nou, să nu o facem cu graba bucuriei impe­tuoase şi pline de uitare, nici în fuga unei nechibzuinţe impulsive, ci cu puterea răbdătoare a cunoaşteri faptului că Dumnezeul lui Israel va merge înaintea noastră. Zilele de ieri ne aduc în faţă lucruri ireparabile; este adevărat că am pierdut ocazii care nu se vor mai întoarce niciodată, dar Dumnezeu poate transforma această întristare distructivă într-o atenţie constructivă pentru viitor. 

Lasă trecutul să adoarmă, dar lasă-l să doarmă la pieptul lui Cristos.

Lasă trecutul ireparabil în mâinile Lui şi păşeşte în viitorul irezisti­bil împreună cu El!

Oswald Chambers

La timpul prezent

Când IERI s-a îmbarcat,
cu gând să nu mai vină,
a luat tot ce-a putut
și n-a lăsat decât
doar lucruri din trecut
și-o carte scrisă, plină
de amintiri cu noi,
cu alții și atât.

Pe MÂINE-l așteptăm,
dar nu știm dacă vine,
e prea departe țara
de unde va pleca,
e mult riscantă cursa,
de aceea e mai bine
să îl lăsăm pe el
să vină când o vrea.

Așa că, în final,
să ne-nsușim doar țelul
de-a nu trăi în urmă,
ci numai la prezent,
să fim ce nu am fost,
să ne-adaptăm cu felul
de-a fim mai buni, mai pașnici,
doar AZI, și-i suficient.

Lucian Cazacu  

Trecutul

Dumnezeul lui Israel va fi ariergarda voastră.

Isaia 52:12. KJV

Siguranţă cu privire la trecut. „Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut” (Eclesiastul 3:15). La sfârşitul anului ne îndreptăm plini de dorinţă spre tot ce a pregătit Dumnezeu pentru noi în viitor, totuşi, întristarea îşi poate ivi capul la amintirea zilelor ce au trecut. Bucuria prezentă a harului lui Dumnezeu poate fi umbrită de amintirea păca­telor şi a greşelilor de ieri. Dar Dumnezeu este şi Dumnezeul zilelor noastre trecute şi El îngăduie amintirea lor cu scopul de a transforma trecutul într-un mijloc de creştere spirituală din viitor. Dumnezeu ne aminteşte trecutul pentru a ne scăpa de o siguranţă falsă în prezent.

Siguranţă cu privire la viitor. „Căci Domnul va merge înaintea voastră!” Aceasta este o revelaţie a harului: Dumnezeu va sta de pază acolo unde noi am căzut. El va veghea să nu fim prinşi din nou în aceleaşi greşeli, aşa cum am face, cu siguranţă, dacă nu ar fi El ariergarda noastră. Mâna lui Dumnezeu se întinde spre trecutul nostru şi ne curăţă conştiinţa.

Siguranţa cu privire la prezent. ..Nu ieşiţi cu grabă.”Acum, când ne îndreptăm spre un an nou, să nu o facem cu graba bucuriei impe­tuoase şi pline dc uitare, nici în fuga unei nechibzuinţe impulsive, ci cu puterea răbdătoare a cunoaşteri faptului că Dumnezeul lui Israel va merge înaintea noastră. Zilele de ieri ne aduc în faţă lucruri ireparabile; este adevărat că am pierdut ocazii care nu se vor mai întoarce niciodată, dar Dumnezeu poate transforma această întristare distructivă într-o atenţie constructivă pentru viitor. 

Lasă trecutul să adoarmă, dar lasă-l să doarmă la pieptul lui Cristos.

Lasă trecutul ireparabil în mâinile Lui şi păşeşte în viitorul irezisti­bil împreună cu El!

Oswald Chambers

Ce vezi în mijlocul norilor tăi?

„Iată, El vine pe nori!” Apocalipsa 1:7

În Biblie norii au întotdeauna legătură cu Dumnezeu. Norii sunt acele stări sau suferinţe sau situaţii providenţiale dinăuntrul sau din afara vieţii noastre personale care par să contrazică suveranitatea lui Dumnezeu. Dar tocmai prin acei nori Duhul lui Dumnezeu ne învaţă cum să umblăm prin credinţă. Dacă n-ar exista niciodată nori în viaţa noastră, n-am avea credinţă. “Norii sunt praful picioarelor Lui” (Naum 1:3). Norii sunt un semn că El e prezent. Ce revelaţie este să ştii că întristarea, lipsa şi suferinţa sunt norii care vin împreună cu Dumnezeu! Dumnezeu nu Se poate apropia de noi fără nori. El nu vine când cerul e senin şi strălucitor. Nu este corect să spunem că Dumnezeu vrea să ne înveţe ceva prin încercările pe care le avem; prin fiecare nor pe care îl aduce. El vrea să ne dezveţe de ceva. Scopul pentru care Dumnezeu foloseşte norii este să ne simplifice credinţa, până când relaţia noastră cu El este exact aceea a unui copil – o relaţie doar între Dumnezeu şi suflelul nostru, în care ceilalţi oameni sunt doar nişte umbre pentru noi. Până când ceilalţi oameni nu devin doar nişte umbre pentru mine, norii şi întunericul vor continua să vină în viaţa mea. Devine relaţia mea cu Dumnezeu mai simplă decât a fost vreodată?

Există o legătură între situaţiile providenţiale ciudate pe care Dumnezeu le îngăduie şi ceea ce ştim despre El; trebuie să învăţăm să interpretăm tainele vieţii în lumina cunoaşterii lui Dumnezeu. Nu-L cunoaştem încă pe Dumnezeu până când nu putem privi drept în faţă cel mai întunecos şi negru fapt al vieţii fără a distruge prin aceasta concepţia noastră despre caracterul lui Dumnezeu.

“Ucenicii s-au înspăimântat, când L-au văzut intrând în nor..(Luca 9:34). Mai este cineva în norul tău, în afară de Isus? Dacă da, se va face şi mai întuneric; trebuie să ajungi în punctul în care nu mai există nimeni decât Isus singur”.

Oswald CHAMBERS

Vino-n adunare!

Mă-ntreb nedumerită adesea: de ce oare?
Sunt multe locuri goale la noi în adunare.
Demult nu erau bănci, balcon nu era sus,
Mulţimea se îmbulzea să-l vadă pe Isus!

Cale de zile-ntregi din alte părţi veneau
Şi pot să vă asigur maşină nu aveau,
Dar ei ştiau un lucru: din orice parte eşti
Când Domnul e prezent n-ai voie să lipseşti.

Ba îmi aduc aminte  aşa de mulţi erau
Încât stăteau afară, căci nu mai încăpeau.
Dar câţiva doreau nespus să-ajungă la Isus
Au spart acoperişul şi au intrat pe sus!

Noi? Avem chiar două uşi, dar oare ce folos
Prea puţini le trec pragul să-L vadă pe Hristos.
Dacă ţi se pare greu să treci pragul Domnului,
Cum crezi că vei încăpea, sus, pe uşa raiului?

Poate alţii zic că-i mult prea dimineaţă,
Să vii la Cel care ţi-a pus în trup viaţă,
L-aţi auzit pe Petru zicând nemulţumit,
„Cum de mă trimiţi, căci de-abia m-am trezit!”

Când stai duminica acasă crezi că te odihneşti,
Amarnic te înşeli , căci  din greu munceşti ,
De fiecare data când stai nepăsător
Mai faci o cărămidă pentru faraon!

Găsim scuze uşor şi credem  c-am scăpat
Dar Domnul sus notează: Absent nemotivat!
Isus este aproape şi noi nu ştim când vine
Cum te-ai simţi de-n ceruri ar merge fără tine?

Demult creştini-L aşteptau cu ramuri de finic
Dar tu ce stai acasă nu ii oferi nimic
Chiar  crezi că trei ore e mult  aici a sta ,
Când pentru tine Domnul şi-a dat viaţa Sa?

E trist să vezi cum unii ratează întâlnirea
Cu cel ce pe o cruce le-a dat lor mântuirea.
Poate clepsidra vieţii puţin nisip mai are,
Trezeşte-te creştine şi vino-n adunare!

Mirela Olteanu

Tu ştii…

Tu şti lacrima-ncuiată,
Ştii suspinul negrăit,
Ştii şi inima încercată,
Chiar şi duhul obosit.

Tu ştii glasul fără vlagă,
Ştii şi plânsul cel tăcut,
Ştii durerea necurmată,
Ştii viitor, prezent, trecut…

Tu ştii dorul care arde,
Ştii şi pieptul greu rănit,
Ştii credinţa neclintită,
Ştii şi cântul aurit.

Tu ştii mâinile sleite,
Ştii piciorul încercat,
Ştii iubirea înfocată,
Ştii şi gândul cel curat.

Tu ştii lutul ce te cheamă,
Ştii şi taina-ascunsă-n El,
Ştii orice simţire adâncă,
Tu ştii tot Emanuel!

Deaceaa vin la Tine
Neavând vreo strălucire,
Ştiind că Tu le ştii pe toate…
Te rog doar să-mi dai iubire.

Timotei Lucus

Odihnă în toate umbletele tale

“… Voi merge Eu însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” (Exodul 33.14)

Ce cuvânt de preţ este acesta! Doamne, ajută-mă să-l iau pentru mine personal.

Noi putem să fim chemaţi să părăsim locuinţa noastră, căci aici per pământ noi n-avem o cetate stabilă. Ni se întâmplă uneori să ne vedem siliţi deodată să părăsim locurile unde ni se pare nouă că ne-am aranjat mai bine. Şi într-o astfel de situaţie rea noi avem mângâierea prin cuvintele de mai sus. Domnul însuşi ne va însoţi. Prezenţa Sa, care cuprinde favoarea Sa, părtăşia, grija şi puterea Sa vor fi totdeauna cu noi, în orice loc al călătoriei noastre. Aceasta înseamnă mai mult decât se poate spune; căci, de fapt, înseamnă totul. Dacă îl avem pe Dumnezeu prezent cu noi, avem şi cerul şi pământul. Vino cu mine, Doamne, şi apoi condu-mă unde vei voi Tu. Dar nădejdea noastră este să găsim un loc de odihnă. Aşa făgăduieşte versetul de mai sus. Noi vom avea odihna pe care numai Domnul o dă, odihnă care porneşte de la El şi în care El ne păstrează. Starea Lui de faţă ne dă odihnă în timpul călătoriei noastre şi chiar şi în luptă. Omul muritor poate el să cunoască această odihnă? Da, căci iată aici făgăduinţa, şi prin credinţă, noi putem s-o cerem. Odihna ne vine de la Mângâietorul, de la Domnul Păcii şi de la Tatăl slavei, care a şaptea zi s-a odihnit de lucrările Sale. A fi cu Dumnezeu înseamnă a avea odihna în înţelesul cel mai larg.

Charles Spurgeon

O nunta ca in Cana

Ce minunata-i nunta cand e prezent Isus
Ai vrea pe cer sa fie un soare făr’ apus
Sa se opreasca timpul,sa tot ramai cu El
Sa-i simti dulceața vorbei,sa simti ca esti in cer;
Si cum spunea Maria:s-asculti Cuvantul Sau
Si plin de bucurie sa-l implinesti mereu
O nunta ca in Cana e darul minunat
Sa fie El la nunta,esti binecuvantat
Caci El te stie bine,de-l chemi El va putea
Ca apa-n vin sa schimbe,sa-i vezi puterea Sa.
Iar vinul cel de viata ce-i pentru multi mister
Sa iti deschida ochii pe calea catre cer.
Sa-ți vina El la nunta,ce har nemeritat
Si totusi la oricine El vine, de-i chemat!
Acolo unde-i Domnul,e sarbatoare,cânt
Și pace,bucurie si har prin Duhul Sfant.
De-acolo se-ntocmeste caminul de crestin
Pe baza ascultarii Cuvantului divin
Cand tot ce Domnul spune cei doi vor implini
Pan’ la sfârsit vor merge uniti spre vesnicii.
*
O nunta fara Domnul e-o casa pe nisip
Cand va veni furtuna,nu va lăsa nimic
Fara de El la nunta,fara Cuvantul Sau
O casa este tinta usoara-a celui rau
Caci casa nu-i cladita pe stanca de granit
Nimic neavand din Domnul,cladita-i pe nisip
Si chiar daca se-ncepe cu chiot,dans si joc
Cu clinchet de pahare,in toasturi de noroc
Cand trece ziua „mare” urmeaz-o alta zi
Ziua nesigurantei a tot ce va veni.
Iar cand vine furtuna,fara preget lovind
Din casa mai ramane un abur ratacind
Deasupra zilei care a fost ca un sfant dar
Dar refuzat cu sila,acum verdict de-amar.
Cum se destrama casa?,multe-ntrebari pot fi
Cand merg pana la capat atatea casnicii
Care nu-l au pe Domnul?nu vezi ca se iubesc
Si ca le merge bine fara sprijin ceresc?
Iar eu le spun Cuvantul care l-a spus Isus:
Vine o zi mareata si-un Soare far’apus
Iar casa fara Domnul cladita pe nisip
Se va desface toata,nu va mai fi nimic
Dar casa care-n Domnul pe stanca s-a cladit
Va fi parte cu Stanca,fiind de neclintit.
*
O suflet drag,asculta si cheama-l pe Isus
La nunta Ta sa fie,sa il asculti supus
O nunta ca in Cana sa fie nunta ta
Sa-L lasi sa iti vorbeasca,sa-Si faca voia Sa
Si plin de bucurie Cuvantu-i sa-mplinesti
Cladindu-ti astfel casa pe stancile ceresti
Ca-n ziua minunata sa fii si tu chemat
Cu toti cei dragi din casă,in cerul minunat

Emanuel Hasan