14 Mai

„Impreună moştenitori cu Christos.” Romani 8:17

Împărăţia nesfârşită a universului Tatălui Său este a lui Christos prin drept divin. Ca „moştenitor al tuturor lucrurilor”. (Evrei 1:2), El este singurul proprietar al vastei creaţii a lui Dumnezeu. El ne-a îngăduit să împărţim cu El această proprietate, prin virtutea moştenirii ratificate de Dumnezeu cu poporul ales. Străzile de aur ale paradisului, porţile de mărgărit, râul vieţii, binecuvântările veşnice şi slava nesfârşită sunt, prin binecuvântatul nostru Domn, ale noastre prin posesie veşnică. El împarte tot ce are cu poporul Său. El şi-a aşezat coroana regală pe fruntea bisericii, numind-o împărăţie, iar fiilor ei le-a spus că sunt „o preoţie împărătească” (1 Petru 2:9), o generaţie de împăraţi şi preoţi” (Apocalipsa 1:6). El s-a lipsit de coroană pentru ca noi să putem avea cununi de slavă.

El nu doreşte să se aşeze pe tron până nu pregăteşte un loc tuturor oamenilor răscumpăraţi prin sângele Său. Atunci când fruntea este încununată, întregul trup străluceşte de onoare. Iată răsplata fiecărui creştin biruitor! Tronul lui Christos, coroana, sceptrul, palatul, comorile, hainele şi moştenirea sunt ale tale. De departe superior geloziei, egoismului şi lăcomiei — care nu aduc nici un avantaj celor ce le practică – Christos îşi împarte fericirea cu poporul .Său. „Eu le-am dat slava pe care mi-ai dat-o Tu” (Ioan 17:22) „V- spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, și bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15:11).

Zâmbetul Tatălui este mai plăcut, fiindcă este împărtăşit de poporul Său. Onorurile împărăţiei sunt mai demne de dorit, fiindcă poporul Său domneşte cu El în slavă. Biruinţa Sa este mai valoroasă, fiindcă prin ea poporul Său este învingător. El se bucură de tronul Său, fiindcă are loc acolo şi pentru ei. El se bucură de haina sa regală, fiindcă şi ei sunt îmbrăcaţi în veşminte împărăteşti. El se bucură de bucuria Lui, fiindcă îi cheamă să intre şi ei în ea.

Meditaţii C. H. Spurgeon

22 Aprilie

„Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui.” Faptele Apostolilor 5:31

Isus, Domnul nostru, cel răstignit, mort şi îngropat, şade acum pe tronul slavei. Cel mai înalt loc din cer îi este rezervat Lui. E bine să ne amintim că înălţarea Sa este una Reprezentativă. A fost înălţat la dreapta Tatălui şi, deşi ca Dumnezeu are dreptul la onoruri la care muritorii nu pot aunge, ca Mijlocitor are parte de slava care este moştenirea sfinţilor. Este minunat să observi cât este de strânsă legătura dintre Christos şi biserica sa. Suntem una cu El. Suntem mădulare ale trupului Său, şi înălţarea Sa este şi a noastră.

El are o cunună, şi ne va da şi nouă cununi. Ne va da locuri de onoare, asemeni locului Său de la tronul Tatălui, locul învingătorului. El nu este mulţumit cu un tron numai pentru El. La dreapta Sa trebuie să stea regina, înveşmântată „în aur din Ofir” (Psalmi 45:9). El nu poate fi slăvit fără mireasa Sa. Priveşte spre Isus, credinciosule, chiar acum. Priveşte-I cununile de pe frunte cu ochii credinţei. Aminteşte-ţi că într-o zi vei fi ca El, şi II vei vedea cum este. Nu vei fi la fel de măreţ ca El; nu vei fi divin, dar vei împărţi, într-o oarecare măsură, onorurile şi demnitatea împreună cu El.

Mulţumeşte-te să trăieşti acum în anonimat, şi urmează-ţi cu răbdare drumul printre colinele sărăciei şi munţii necazurilor. În curând vei domni cu Isus, fiindcă El „a făcut din noi o împărăţie si preoţi pentru Dumnezeu” (Apocalipsa 1:6), şi noi vom domni cu El în veşnicie. O, ce gând minunat pentru copiii lui Dumnezeu! Acum îl avem pe Christos ca reprezentant la curtea cerului, şi în curând El va veni să ne ia cu El pentru totdeauna, să-I privim gloria şi să-I împărtăşim bucuria.

Meditaţii C. H. Spurgeon

3 Martie

„Au luat deci pe Isus, si L-au dus.” Ioan 19:16

El fusese în agonie toată noaptea. După ce şi-a petrecut zorii în holul lui Caiafa, a fost dus de la Caiafa la Pilat, de la Pilat la Irod, şi de la Irod înapoi la Pilat. Din cauza aceasta, nu mai avea putere, pentru că nu-I fusese îngăduit să se odihnească. Erau însetaţi de sângele Lui, aşa că L-au lăsat să moară, purtând povara crucii. Ce procesiune sfâşietoare! Nu degeaba plângeau fiicele Sionului. Plângi şi tu, suflete. Ce învăţăm văzând cum ÎI duc pe Domnul nostru? Nu pricepem adevărul oglindit în ţapul Ispăşitor? Nu lua marele preot ţapul punându-şi mâinile pe capul lui, şi nu mărturisea păcatele întregului popor, pentru ca ele să treacă asupra ţapului? Apoi se alegea un om care să ducă ţapul In pustie, şi el ducea păcatele poporului într-un loc în care să nu poată fi găsite.

ÎI vedem pe Isus adus în faţa preoţilor şi conducătorilor, care ÎI declară vinovat. Dumnezeu însuşi transferă vina noastră asupra Lui: „Domnul a făcut să cadă asupra Luii nelegiuirea noastră a tuturor” (Isaia 53:6); „El l-a făcut păcat pentru noi” (2 Corinteni 5:21). Ca purtător al vinei noastre, ducându-ne păcatul — reprezentat de cruce — pe umeri, marele Ţap Ispăşitor a fost dus de soldaţi. Prea iubitule, crezi că El a purtat şi păcatul tău? In timp ce priveşti crucea, vezi în ea vina ta?

Există o singură cale prin care poţi să ştii dacă îţi purta sau nu păcatul. Ai pus mâna pe capul Lui, mărturisindu-ţi păcatul, şi ai crezut în El? Atunci păcatul nu mai apasă asupra ta; a fost transferat asupra lui Isus, şi El II duce pe umeri, o povară mai grea decât Crucea. Nu lăsa imaginea să se şteargă fără să te bucuri de eliberarea ta şi să-L iubeşti pe Răscumpărătorul care ţi-a purtat vina.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Isus în fața celor mari

Când pe Isus L-a întâlnit
Irod, chiar mult s-a bucurat.
De El multe a auzit,
Chiar la minuni s-a așteptat.

Și multe întrebări I-a pus,
Dar Domnul nu a mai vorbit.
Stătea smerit, tăcut, supus.
Lui Irod nu i-a convenit.

Preoți erau în jurul Lui,
Cu toții Îl priveau cu silă,
Și cărturari ai neamului.
Toți Îl pârau și n-aveau milă.

Și de Irod batjocorit
A fost Isus când a fost prins.
Cu răutate L-a privit,
Căci focul urii s-a  aprins.

Satan lucra, îi îndemna
Să-L nimicească, să-L distrugă.
Să Îl omoare-i îndemna
Și viața Lui să o răpună.

Apoi Irod le poruncește
Să-I dea haine strălucitoare.
Se vede că-L disprețuiește
Și are de gând să-L omoare.

Înspre Pilat iar la trimis,
Dar o minune s-a-ntâmplat.
Pilat și Irod iar s-au prins
Să fie prieteni ca altădat’.

Din nou preoți s-au adunat
Și cărturarii au venit.
Norodul i-a înconjurat
Sa vadă ce soartă a primit.

Pilat a spus în gura mare
Că pe Isus L-a cercetat
Și e convins că vină n-are.
Din partea lui, era scăpat.

A căutat să Îl salveze
Fiindcă de Paști se practica
Ca un închis să elibereze,
Să plece unde va vedea.

Și-ncepe să negocieze
Eliberarea lui Hristos.
Mulțimea-ncepe să turbeze,
Discursul său pică, e jos.

Și de Baraba pomenește,
Dar pe Isus el Îl susține.
Mulțimea pe hoț îl voiește
Și mai presus de Domnu-l pune.

Strigau cu toți să-L rastignească
Pe cel sfânt și nevinovat.
Liber Baraba să pășească
Spre casa lui căci e scăpat.

Chiar și Baraba a fost uimit
De zarva care s-a pornit.
Știa că-i nedrept, necinstit:
Isus era nevinovat.

Isus era fără păcat,
Deși cu  ură a fost primit.
La moarte a fost condamnat,
Cereau să fie răstignit.

De trei ori Pilat a vorbit
Și a cerut salvarea Lui.
Respins a fost căci n-au voit
Eliberarea Domnului.

Florenta Sarmasan

Să fii un îndrumător

“Dumnezeu te va face cap, nu coadă.” (Deuteronom 28.13)

Dacă ascultăm de Domnul, El îi va obliga pe vrăjmaşii noştri să vadă că binecuvântarea Lui este peste noi. Deşi aceasta este o făgăduinţă sub lege, ea e bună şi pentru copiii lui Dumnezeu; căci Domnul Isus a ridicat blestemul, înlocuindu-l cu binecuvântarea Sa.

Sfinţilor le este dat să îndrume mersul celorlalţi oameni printr-o influenţă sfântă; locul lor nu va fi la coadă; pentru a fi traşi într-o parte şi alta. Ei nu trebuie să se lase duşi de duhul lumii, ci să determine lumea să dea slavă Domnului Cristos. Dacă Domnul este cu noi, nu trebuie să cerşim toleranţă pentru Evanghelie ci trebuie, să căutăm s-o ridicăm pe tronul societăţii. Nu a făcut Domnul Isus preoţi pe toţi din poporul său? Ei trebuie să fie învăţători şi nu să înveţe ei din filozofia necredincioşilor. Nu suntem noi, în Cristos, făcuţi împăraţi? Atunci cum am putea să fim slujitori ai obiceiurilor păcătoase şi robi ai părerilor omeneşti?

Şi acum, vă întreb: v-aţi ocupat voi de adevărata poziţie faţa de Domnul Isus? Prea mulţi sunt aceia care tac, din teamă, sau din laşitate. Vom îngădui noi ca Numele Lui să fie dat uitării? Credinţa noastră va ajunge ea să fie la coadă? Nu, din contră, trebuie să fie în frunte spre a fi forţa conducătoare pentru noi şi pentru alţii.

Charles Spurgeon

Pus deoparte

“Vă veţi numi preoţi ai Domnului.” (Isaia 61.6)

Această făgăduinţă, făcută lui Israel, este şi pentru urmaşii săi duhovniceşti, adică pentru toţi credincioşii. Dacă vieţuim la înălţimea privilegiilor noastre, trebuie, să trăim o viaţa atât de clară înaintea lui Dumnezeu, încât oamenii să vadă că suntem puşi deoparte pentru o slujbă sfântă şi să ne numească preoţi ai Domnului. Am putea avea o meserie sau alta; dar singura noastră preocupare trebuie să fie de a aduce jertfa necurmată a rugăciunii, a laudei, a mărturiei şi a consacrării Dumnezeului Celui Viu prin Isus Cristos.

Aceasta fiind singura noastră ţintă, putem părăsi preocupările care ne distrag ale celor ce nu cunosc chemarea noastră cea mare. “Lasă morţii să-şi îngroape morţii”-

Este scris: “Străinii vor avea grijă şi vor paşte turmele voastre, şi copiii străinilor vor fi plugarii şi vierii voştri”. Ei se pot ocupa de politică, de probleme financiare, pot să discute despre artă sau ştiinţă; dar noi vom căuta să împlinim slujba acelora care, ca şi Domnul Isus Cristos, sunt chemaţi la o preoţie sfântă.

Ştiind că această făgăduinţă ne creează o datorie sfântă, să ne îmbrăcăm în haina sfântă şi să slujim înaintea Domnului în toate zilele noastre.

Charles Spurgeon

Să fii un îndrumător

“Dumnezeu te va face cap, nu coadă.” (Deuteronom 28.13)

Dacă ascultăm de Domnul, El îi va obliga pe vrăjmaşii noştri să vadă că binecuvântarea Lui este peste noi. Deşi aceasta este o făgăduinţă sub lege, ea e bună şi pentru copiii lui Dumnezeu; căci Domnul Isus a ridicat blestemul, înlocuindu-l cu binecuvântarea Sa.

Sfinţilor le este dat să îndrume mersul celorlalţi oameni printr-o influenţă sfântă; locul lor nu va fi la coadă; pentru a fi traşi într-o parte şi alta. Ei nu trebuie să se lase duşi de duhul lumii, ci să determine lumea să dea slavă Domnului Cristos. Dacă Domnul este cu noi, nu trebuie să cerşim toleranţă pentru Evanghelie ci trebuie, să căutăm s-o ridicăm pe tronul societăţii. Nu a făcut Domnul Isus preoţi pe toţi din poporul său? Ei trebuie să fie învăţători şi nu să înveţe ei din filozofia necredincioşilor. Nu suntem noi, în Cristos, făcuţi împăraţi? Atunci cum am putea să fim slujitori ai obiceiurilor păcătoase şi robi ai părerilor omeneşti?

Şi acum, vă întreb: v-aţi ocupat voi de adevărata poziţie faţa de Domnul Isus? Prea mulţi sunt aceia care tac, din teamă, sau din laşitate. Vom îngădui noi ca Numele Lui să fie dat uitării? Credinţa noastră va ajunge ea să fie la coadă? Nu, din contră, trebuie să fie în frunte spre a fi forţa conducătoare pentru noi şi pentru alţii.

Charles Spurgeon