Sunt

Sunt o piesă dintr-un plan,
Și nu praf de galaxii,
Nu un chip de porțelan
Colectat doar pentru „a fi”.

Sunt o ființă, nu mister,
Și-n al vieții metronom,
Chiar și-n spațiul efemer
Nu sunt animal, ci OM.

Sunt un fir țesut cu scop
În mătasea timpului,
Sunt o lacrimă, un strop
Din izvorul vieții Lui.

Sunt cu inimă și gând,
Sunt cu vorbă și cu sfat,
Călător comunicând,
Sunt real, nu vis ciudat.

Sunt aici, și voi mai fi,
Dar știu bine, voi pleca
Spre un alt tărâm de zi,
Unde nu voi mai visa.

Sunt ce sunt, și știu acum:
Sunt chemat, ales, iubit!
Sunt cu El și sunt pe drum.
Nu sunt trist, ci fericit!

Lucian Cazacu 

Din fir de praf Tu m-ai făcut

Din fir de praf Tu m-ai făcut,
Din lacrimi și din suferință,
Prin jertfa Mielului Preasfânt,
Ai insuflat in min’ credință.

Mi-ai spus ca sunt Copilul Tau
Și chiar talanți ai pus în mine,
Să te slujesc mereu, mereu,
Să te ascult, să fac doar bine.

Mi-ai dat harul de-a fi supus,
Mi-ai spus să fiu pildă-n vorbire,
Ai spus că ținta-i s-ajung sus,
Și m-ai umplut cu-a Ta iubire.

Mi-ai șoptit dulce și duios:
„În încercări voi fi cu tine!
Să rămâi tare, credincios,
Căci ești al meu, iubit creștine!”

Tu nu mi-ai spus că va fi-ușor
Dar ai promis că ești cu mine,
Pe drum voi merge încetișor,
Pân’ mă voi întâlni cu Tine.

Mihăluț Miriam 

Izbăvire de praf şi pleavă

“Căci iată, voi porunci şi voi vântura casa lui Israel între toate neamurile, cum se vântură cu ciurul, fără să cadă un singur bob la pământ.” (Amos 9.9)

Această vânturare durează şi în vremea noastră. Oriunde mergem, noi trebuie să fim vânturaţi şi trecuţi prin ciur. În toate ţările, poporul lui Dumnezeu este cernut ca grâul în ciur. Adeseori Satana ţine unealta în care el ne hărţuieşte în toate felurile cu furie, în dorinţa lui de a ne doborî şi a ne înlătura de pe cale. Necredinţa ştie şi ea cum să ne tulbure inimile şi duhul nostru prin temeri necurmate. Câteodată lumea îi vine în ajutor necredinţei în această lucrare a sa şi ne împinge când la dreapta, când la stânga, cu furie. Pe deasupra şi Biserica lumească ia parte în mare măsură cu puterile sale la această lucrare a necredinţei ca să facă aceste zguduiri şi mai violente. Bine, bine! Faceţi aşa! În felul acesta grâul va fi despărţit de paie, de praf şi de pleava nefolositoare. Ce siguranţă plină de tărie şi întăritoare dă însă această făgăduinţă: “Nu va cădea nici un bob la pământ”, adică nici unul nu se va pierde. Tot ce este bun, adevărat şi de preţ va fi păstrat. Nici unul din cei mai slabi credincioşi nu va fi pierdut şi nici unul nu va avea vreo pagubă care să poată fi socotită ca o adevărată pierdere. Noi vom fi păziţi aşa de bine tot timpul cât va ţine cernerea, aşa încât această cernere va fi pentru noi un câştig în Domnul Isus Cristos.

Charles Spurgeon

Din praf și trai umilitor

Din praf și trai umilitor
Imploră printr-o mână întinsă,
O lume atât de necuprinsă
În ochii lui de cerșetor…

Și totuși lumea cade învinsă
Căci el e binevoitor
Cu egoistul gând al lor
Grijind moneda-n suflet prinsă…

Batjocură-i a tuturor
Dar fața lui atât de plânsă
Nu se întunecă învinsă
De lipsa unui ajutor…

În praf de drum, cu barba ninsă,
E mărturia în viitor
Probând un scop distrugător
Sădit în lumea compromisă…

Și ce spui tu, lume creștină,
De ți se pare atât de greu
Să-L mai arați pe Dumnezeu
Tinzându-i omului o mână…?!

Strângi un amărât de leu
După care el suspină
Și nu-l dai să fii lumină,
Te căznești ca un ateu…

O, ei ne stau la îndemână
Dar noi facem banul zeu
Și ne fofilăm mereu
Prinși în forfota păgână…

Ce va face Dumnezeu
Cu o astfel de doctrină
Ce-a pierdut starea divină
Și iubirea de semenul său?!

Dacă nu vezi asta bine,
Lucru-acesta-i tare rău
Și de nu te schimbi, creștine,
E vai de sufletul tău!!

Ioan Hapca