O viață

O viață in dar iti este dată,
Cum o trăiești, alegerea ti-e toată.
O sa platesti in final,
Daca ti-ai batut joc de acest dar.

Atunci cand esti mic,
Faci ce-ai tai parinti iti zic.
Tu nu esti cu nimic vinovat,
Daca ce ei au zis, ai ascultat.

Cand cresti un pic mai mare,
Incepi sa faci ce bine ti se pare.
Incepi lucrurile sa le separi,
Binele cu rau sa il compari.

Cand esti adolescent,
Începi sa nu mai fii atent.
De cei din jur esti influentat,
Faci ce de la ei ai invatat.

In viata de adult apoi pornești,
Cu grijuri si nevoi nu te mai opresti.
Ai uitat de unde viata ti-a fost data,
Si sfarsesti cand ea inapoi iti este luata.

Dar Dumnezeu nu uita cate vieti a dat,
La fiecare bate, poate nu e incuiat.
Dar atat de ocupat e omul,
Gandul nu ii mai sta la Domnul.

Insa cei care poarta I -au deschis,
Viata li s-a transformat in paradis.
Biruințe in incercari,
Viată plina de binecuvantari.

Cand esti pe calea lui Isus,
Mereu ridici privirea-n sus.
Neincetat la Dumnezeu te gandesti,
Din a face voia Lui nu poti sa te opresti.

Daca il ai pe Dumnezeu in legamant,
Si viata ti s-a sfârșit pe Pamant,
Pleci in al Domnului Rai,
Pleci pe al sfinților plai.

Asa ca nu-ti bate joc de viață,
Traieste dupa a Domnului povata.
Priveste mereu la Isus,
Si-ai s-ajungi acolo sus.

Si chiar daca uneori va fi greu,
Adu-ti aminte mereu,
Ca si Isus a fost batjocorit,
Dar in final, a fost cu cerul rasplatit.

Muntean Olivia

Reclame

Straine

Straine care mergi pe cale
Ce greu strabati pustiul dum
Cu spini si lacrimi pe carare
Te pleci mereu in rugaciuni

Te prind fiorii deznadejdii
Ca nu vei rezista pe drum
Si plangi puterea ta slabeste
In jurul tau e numai scrum

Ai vrea sa simti o alinare
Dar cei pe care ii iubesti
Cu loviturile amare
Mereu pe tine te zdrobesc

Ai vrea gandirea ta ciudata
Ca sa ti-o schimbi cum e a lor
Sa-mpaci pe toti cu-a ta traire
Dar El te vrea biruitor.

Si-apoi cand singur pe carare
Tu ai ramas amicul meu
Sa stii ca prietenul pe cale
Ramane vesnic Dumnezeu

Si in nevoi, si-n suferinta
Cand esti bolnav si apasat
Cand nimeni nu-ti mai leaga rana
Isus vegheaza ne-ncetat.

Cand lipsa duci de bani si paine
Te-ncrede-n Domnul Dumnezeu
Caci El pe-ai Lui, nu-i lasa singuri
Isus vegheaza tot mereu.

Cand esti lovit cu vorbe grele
Si suferi pentru pocainta
Nu trambita si povesti
Ci stai mereu in umilinta

Caci daca mangaiat vei vrea
Pe-acest manant cu dulci Cuvinte
Rasplata-n cer nu vrei avea
Ci rabda, taci si mergi-nainte.

Cand ai gresit te recunoaste
Si plangi si roaga. te cu jar
Marturisindu-ti a ta vina
Isus te iarta-n al sau har

Caci lut iti e a ta faptura
Si lutu-i prelucrat in foc
Si iar cu apa modelarea
Pana Isus in vas ia loc.

Nu te gandi ca-ta tarie
Te va tinea in val viteaz
Vegheaza azi cu bucurie
Caci nu stii clipa de necaz

Si-atunci vei intelege toate
Cand te-ai vazut biuitor
Pe fratii care-au mers pe coate
Dispretuindu-i barfitor

Vei intelege de ce altii
Cu lacrimi drumul l-au brazdat
Ca sora lor a fost necazul
Suspinul ce azi l-au uitat

Caci Domnul Sfant cu-a Lui iubire
Dreptate sfintilor va face
Si lacrima din ochi va sterge
Acelor ce-au stiut a tace.

Iubind sa mergem drept pe cale
Si-n fapte noi sa Il urmam
Dispretuiti, loviti pe cale
Asa cu El ne-asemanam

Dar va veni o zi cand cerul
Cu –a lui puteri va fi zdrobit
Pamantul, focu-l va cuprinde
Si vom zbura in infinit.

Doar cei ce n-au glumit in viata
Cu pocainta din scripturi
Traind prin Duhul Sfant povata
Si straruind in rugaciuni.

Anonim 

Binecuvântare la nou-născut

A venit printre oameni
în numele Tău, Doamne,
Rebeca Andreea
Binecuvântează azi, să fie cu Tine,
Dă-i viaţă şi povaţă,
Fă să-i fie
zilele senine
şi pline,
fără răul din lume.
Dă-i Cuvânt să îndrume,
şi alege-i Calea, Adevărul
şi Viaţa, c-aceasta-i ISUS,
Cel  căruia-ţi doresc nespus
să-ţi fie sufletul supus
în orice ceas al vieţii ce se-avântă.
Binecuvântează, Doamne, Binecuvântă,
Raza de soare, alintă-o  mereu.
Flori din întregul rozar-curcubeu.
Cântece line şi-n vis, paradis,
şi fără prihană, cu suflet deschis
păşească în viaţă, ocrotită de Tine
ISUSE…
Te roagă părinţi, Te roagă bunici,
Te roagă şi cei ce azi nu-s aici,
Te roagă şi cei mari, şi cei mici.
înălţăm rugăciuni pentru mica făptură
ca s-o  creşti în credinţă şi-nvăţătură!
Binecuvântează părinte Divin
şi umple-ne ruga cu-nţeleptul AMIN!

Mircea Hortensiu Tomus

Când n-ai speranță ești învins

Sunt flăcări mari ce par să nu mai treacă,
Oricât aștepți, privind spre răsărit,
Și pieptul tău se stinge, se înneacă,
Vezi cerul tot o masă de granit.

Credința ta se sfarmă ca nisipul,
Speranța ta se pierde fără sens…
Simți, ceas de ceas, dușman în tine timpul,
Iar visul tău din minte ți s-a șters.

Credeai cândva în cinste, în dreptate,
În roada lor găsită pe Pământ,
Dar azi le lași de hoți să fie luate,
De hoți ce sting luminile pe rând…

Credeai în cer și-a binelui răsplată
Și-n visul tău priveai spre Creator.
Dar astazi uiți de ce credeai odată,
Te-oprești învins pe drum de-nvingător.

Cât timp mai lupți spre visul tău în viață,
Cât ai un scop, nu poți să fii învins.
Dar vezi, atunci când nu mai ai speranță,
Victoria ta și șansa ta ai stins.

Când nu mai vrei să lupți, să faci ce-i bine,
Când cinstea ta valoarea și-a pierdut,
Atunci s-a stins respectul tău de sine,
Iar visul tău rămâne în trecut.

Nu poți să ai un drum de două feluri.
Nu poți fi rob și fiu de Împărat.
Căci fie-ți legi de cer a tale țeluri,
Sau lupți în vânt cu cugetul pătat!

Atâți vorbesc de drumul prin Golgota,
Dar pașii lor se văd trecând prin văi…
Deasupra lor e azi albastră bolta,
Dar fi-vor dați să moară cu cei răi!

Nu-ți pierde dar speranța, trist, în lume!
Destinul tău nu-i drumul de învins!
Când nu mai poți de nori să mergi spre culme,
Isus e viu! Cuvântul este scris!

Și nori și vânt și pacea și speranța,
De glasul Său ascultă ne-ncetat!
Să-L chemi pe El! Din mâna Lui ai viața!
Să nu te pierzi crezând că te-a uitat!

El fiii Săi nu-Și uită niciodată!
Să nu asculți de glasul celui rău
Ce vrea să-ți dea o inimă de piatră
Și-n veci uitat să fie visul tău!

Dreptatea-n veci e vie și domnește,
Iar cinstea-i rod ce nu se pierde-n veac!
Isus e drept, iar cinstea Lui te crește!
Rămâi curat căci nu vei fi sărac!

El n-a uitat poporul Lui vre-odată!
Dorința ta o are-n gând mereu.
Dar tu să crezi că voia Lui e dreaptă,
Căci El în veci e Domnul Dumnezeu!

Cum poți să crezi că ști-vei tu mai bine,
Când tu abea vezi pasul mic ce-l faci?
Dar ochiul Său privește din `nălțime!
Să nu vorbești când El ar vrea să taci!

Să nu-ndrăznești să pleci când El nu pleacă!
Vezi voia Lui în toate s-o-mplinești!
Și pot atunci în jurul tău să treacă
Furtuni și mări, căci tu prin El trăiești!

Sunt flăcări mari ce-ți spulberă credința,
Dureri se strâng, iar pasul ți-l oprești.
De ce n-aduci la cruce neputința?
Nu vrei și tu în pace să trăiești?

Doar nu vei vrea prin forța ta, în luptă,
Să-nvingi pe cel ce morții va fi dat?
Isus Hristos e gata! Te ajută
De-L rogi, de-L strigi, de-L chemi ca Împărat!

Se pierd în timp speranțe mari și vise
Și toate trec uitării, fără sens…
De ce înduri cu maini mereu învinse?
De ce rămâi sub cerul vieții șters?

De ce încerci să-nveți s-accepți amarul?
De ce-l privești ca stil de viață scris?
Prin sânge sfânt pășește azi hotarul!
Renunță azi la viața de învins!

Tu om! Tu fiu! A cerului creație!
De ce ești rob dușmanului învins?
Isus a scris pe lemnul crucii: „grație”!
Aprinde azi, iar, focul ce s-a stins!

Trăiește iar cu pace și iubire!
Trăiește viu! Ridică-te de jos!
Pe drumul tău alege înnoire!
Trăiește-ți spun! Trăiește în Hristos!

Privește drept valorile din tină:
Te lasă gol și, iată, te-au legat!
Îți scriu plăceri ce-s false și rutină.
Același pas de când l-ai repetat?

De când tot speri cândva să fie bine,
Dar drumul tău mereu e mai abrupt?
Aceiași pași îți scriu aceleași file,
Oricât începi din nou de la-nceput!

Deci nu-ți mai fii dușman în propria viață.
Fii liber azi. Dezleagă-te de rău!
Primește azi a cerului povață.
Trăiește, azi și-n veci, prin harul Său!

Emanuel Adrian Vlaicu 

În Legea Ta…

În Legea Ta găsim plăcere
Ne poartă gândul nostru-n Rai
Din ea cunoaștem ce se cere
Să Îți predăm terestrul trai…

Din ea cunoaștem cum Mesia
S-a coborât s-aducă har
Să se-mplinească profeția
Pân’ la edenicul hotar.

În Legea Ta găsim odihnă
Căci lumea nu o poate da
Ne-ndrumă, zilnic, spre Lumină,
Ne-ajută jugul a-l purta.

Din Legea Ta răsar povețe,
Repere în pelerinaj
Să nu vrem lut, ci frumusețe,
Realitate, nu miraj.

Că Legea Ta-i dumnezeiască
E-un adevăr atât de clar
E-n stare să ne-nveselească
Atunci când traiul e amar.

Neacceptând o alianță
Cu stări sterile, pământești
Deschide căi spre cutezanță,
Spre bucurii duhovnicești.

Au îndrăgit-o și profeții
Și toți acei ce s-au predat
Și-au fost puternici când nămeții
Spre spațiul lor s-au îndreptat.

În Legea Ta găsim soluții
La orice-n viață s-ar ivi
Să stăm în sferele virtuții
Spre Tine să putem privi.

O, dătător al Legii sfinte
Vrem să păstrăm ce ne-ai adus
Ești cel mai minunat părinte
A Ta prezență n-are-apus.

George Cornici

Găsesc la Tine, pacea

Găsesc la Tine,pacea dulce
Pe care nimeni nu o poate da.
Și calea ce la ceruri duce
Doamne în Împărăția Ta.

La Tine…setea îmi astâmpăr
Îmbrac veșmântul ușurat.
Primesc iubirea ca un nufăr
Prin Jertfa care ma salvat!

Privesc la mâna-Ți perforată
La crucea unde m-ai iertat.
La Sângele cea curs odată
Atunci când vina mi-ai luat.

Rostesc în dragoste pe cale
Cuvinte mici de-a mă ierta.
Cântându-Ți,Glorie Osanale
Mulțumiri de Jertfa Ta!

La fiecare ceas din viață
Vorbesc cu Tine-n gând.
Îți cer mereu a Ta povață
La drum prin Duhul Sfânt.

Deschid Cuvântul fericirii
Ce-mi dă puterea să alerg.
La Cortul dulce-al întâlnirii
Unde Mesia…eu Te-aștept!

Doina Ketterer

E dimineață, încă un răsărit

E dimineață, încă un răsărit,
O nouă zi îmi stă în față.
O, Tatăl meu iubit
Ce ești din veci în veci slăvit
Îti cer și azi a Ta povață.

E dimineață, încă un răsărit
Aș vrea ca duhul meu să urce
Spre casa Tatălui Slăvit.
Doar dacă lupta am biruit
Prin jertfa de la cruce.

E dimineață, încă un răsărit,
O zi cu încercări și luptă.
Dar Domnul nu îmi dă mai mult,
Decât aș putea eu să duc,
Iar când Îl strig, El mă ascultă.

Apoi un asfințit,
O seară, în care El așteaptă,
Ca eu, în duhul meu smerit,
Îngenunchiat și umilit,
Să vin cu ruga mea în soaptă:

„O, Tată bun și iubitor
Te rog, urechea Îți îndreaptă,
La glasul meu implorător,
Fă-mă copil ascultător,
Du-mă pe calea Ta cea dreaptă”

Ana Onofrei

Cuvantul Tau

Cuvântul Tău aducător de pace
e, pentru suflet, cea mai bună hrană,
El întristarea-n bucurii preface
şi-i ca balsamul aplicat pe rană.

Cuvântul Tău e-aducător de viaţă
oricărui om din groapa deznădejdii,
El e lumină sfântă şi povaţă
pe calea vieţii plină de primejdii.

Cuvântul Tău e sfânta mângâiere
în vremuri de cumplită încercare,
mai dulce ca un fagure de miere,
alungă plânsul frânt, de întristare.

Cuvântul tău e dragostea cea multă
ce-ai dovedit prin jertfa de pe cruce;
pe-acel ce-L crede ferm şi Te ascultă
spre slava viitoare îl conduce.

Cuvântul Tău e sfânta călăuză
pe calea vieţii-aşa primejdioasă,
cu El în suflet orice zi confuză
devine-o cale simplă, luminoasă.

Cuvântul Tău e slavă şi putere,
dărâmă munţii şi îndoaie fierul,
dar e şi blând, aduce mângâiere
şi ne aduce mai aproape cerul.

Sangeorzan Dorin

Tu, Doamne

Proverbe 8

Tu, Doamne, eşti nădejdea mea…
Tu îmi păzeşti piciorul de cădere,
Cuvântul Tău mi-aduce cunoştinţa
Şi mă învaţă ce e chibzuinţa,
Tu-mi dai deplină mângâiere.

Tu, Doamne, eşti nădejdea mea…
Mă cercetezi şi îmi aduci mustrare,
Atunci când calea mea este greşită
Şi mă fereşti, să nu cad în ispită,
Tu îmi eşti sfeşnic pe cărare.

Tu, Doamne, eşti nădejdea mea
Şi gura Ta vesteşte adevărul,
Învăţătura Ta-i mai scumpă ca argintul,
Tu-mi dai înţelepciune prin Cuvântul,
Ce-mi este zilnic ajutorul.

Tu, Doamne, eşti nădejdea mea
Şi când vorbeşti, aud de două ori,
Căci Te-am găsit şi vreau s-ascult povaţa,
Ce Tu îmi dai, mi-ai înnoit viaţa,
Cu veşnică iubire mă-nconjori.

Tu, Doamne, eşti nădejdea mea
Şi unica raţiune de-a trăi,
Revarsă Tu neprihănirea peste mine,
Ca să rodesc, să Te slăvesc pe Tine,
Să înţeleg minunea de “a fi”.

Luci Boltasu