27 Noiembrie

Marele preot Iosua stând în picioare înaintea îngerului Domnului.” Zaharia 3:1

În Iosua, marele preot, vedem o înfăţişare a fiecărui copil al lui Dumnezeu care a fost „apropiat prin sângele lui Christos” (Efeseni 2:13) şi a fost învăţat să se îngrijească de lucrurile sfinte şi să intre în ceea ce este acoperit de perdea. Isus ne-a făcut „împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu” (Apocalipsa 1:6), şi chiar şi aici pe pământ, exercităm preoţia unei vieţi consacrate şi a unei slujbe sfinte. Dar despre acest mare preot se spune că stătea „în picioare înaintea îngerului Domnului”, adică stătea să slujească. Aceasta ar trebui să fie poziţia permanentă a oricărui credincios adevărat. Fiecare loc este acum templul lui Dumnezeu, şi poporul Său poate să-I slujească în slujba lor zilnică ca în casa Lui.

Ei trebuie să fie întotdeauna gata de slujire, oferind jertfe spirituale de rugăciune şi laudă şi prezentându-se pe ei înşişi ca „o jertfă vie” (Romani 12:1). Dar observaţi unde stă să slujească Iosua: Înaintea îngerului lui Iehova. Numai printr-un mijlocitor pot cei săraci şi mânjiţi să devină preoţi pentru Dumnezeu. Eu prezint ce am în faţa mesagerului, îngerul legământului, Domnul Isus. Prin El, rugăciunile mele sunt primite; ele devin plăcute fiindcă sunt legate cu mănunchiuri de mirt, aloe şi casia din grădina lui Christos. Dacă nu îi pot aduce decât lacrimi, El le va pune în burduful Său, împreună cu propriile Sale lacrimi, fiindcă şi El a plâns odinioară.

Dacă nu îi pot aduce decât gemete şi vaiuri, le va accepta ca pe o jertfă primită, fiindcă şi El a fost zdrobit odinioară, şi a gemut adânc în suflet. Eu însumi, stând în faţa Lui, sunt „primit în Prea Iubitul” (Efeseni 1:6), şi lucrările mele murdare, deşi sunt nişte obiecte de groază, pentru Dumnezeu prin ele însele, sunt primite ca o jertfă de bun miros. El este mulţumit, şi eu sunt binecuvântat. Iată, deci, poziţia creştinului – un „preot… stând în picioare înaintea îngerului Domnului”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

15 Noiembrie

Partea Domnul este poporul Lui.” Deuteronom 32:9

Cum sunt ai Lui? Prin alegerea Sa suverană. El i-a ales şi le-a dăruit dragostea Sa. El a făcut acest lucru fără să vadă nimic bun în ei atunci, şi fără să aştepte nimic bun în schimb. El s-a îndurat de cei care a trebuit să se îndure, şi i-a rânduit pentru viaţa veşnică; de aceea, ei sunt ai Lui prin alegere liberă. Ei nu sunt ai Săi numai prin alegere, ci şi prin cumpărare. El i-a cumpărat şi a plătit pentru ei până la ultimul bănuţ, de aceea nimeni nu-I poate disputa titlul. Partea Domnului a fost plătită din plin „nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur…ci cu sângele scump al lui Christos” (1 Petru 1:18-19). Nu există nici un chezaş fals în averea Sa; reclamanţii nu pot ridica nici o plângere. Preţul a fost plătit înaintea curţii, şi biserica este proprietatea Domnului pentru totdeauna.

Priveşte urmele de sânge de pe cei aleşi, invizibile pentru ochii omeneşti, dar cunoscute de Christos, fiindcă „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui” (2 Timotei 2:19). El nu uită nici unul din cei pe care i-a răscumpărat dintre oameni. El numără oile pentru care Şi-a dat viaţa, şi ţine minte biserica pentru care s-a dat pe Sine. Ei sunt ai Lui prin cucerire. Ce bătălie a dus în noi înainte de a ne cuceri! Cât timp a asediat inimile noastre! Cât de des ne-a pus termeni de capitulare, dar noi ne-am închis porţile şi ne-am întărit zidurile în faţa Lui.

Nu ne amintim momentul în care ne-a cucerit inimile prin furtună? Când şi-a sprijinit crucea de ziduri şi a urcat pe întărituri, punând pe fortăreaţa noastră steagul însângerat al îndurării Sale atotputernice? Da, suntem, într-adevăr, prizonierii cuceriţi de iubirea Sa atotputernică. Fiind aleşi, cumpăraţi şi supuşi, drepturile Posesorului nostru divin. Ne bucurăm că nu suntem ai noştri, şi dorim ca, zi de zi, să facem voia Sa şi să arătăm slava Sa.

Meditaţii C. H. Spurgeon

5 Septembrie

Vai de mine că locuiesc la Meşec, că locuiesc în corturile Chedarului.” Psalmi 120:5

În calitate de creştin, trebuie să locuieşti într-o lume rea, şi nu te ajută prea mult că strigi „vai de mine”. Isus nu s-a rugat să fii luat din lume, şi nu trebuie să-ţi doreşti nici tu un lucru pentru care El nu s-a rugat Este mult mai bine să înfrunţi greutăţile prin puterea Domnului, şi să-L slăveşti prin acest lucru. Duşmanul este întotdeauna gata să detecteze falsitatea din purtarea ta; de aceea, fii sfânt. Aminteşte-ţi că ochii tuturor sunt asupra ta, şi că de la tine se aşteaptă mai mult decât de la ceilalţi. Luptă-te să nu dai nici o ocazie acuzaţiilor. Lasă ca bunătatea să fie singura greşeală pe care ei o descoperă în tine. Ca şi Daniel, sileşte-i să spună despre tine: „Nu vom găsi nici un cuvânt deplângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în legea Dumnezeului lui” (Daniel 6:5).

Caută să fii folositor şi consecvent Poate că îţi spui: „dacă aş fi într-o poziţie mai favorabilă, aş putea sluji mai bine cauza Domnului; de aici de unde sunt eu, nu pot face nici un bine”. Dar, cu cât mai rău este poporul din jurul tău, cu atât mai multă nevoie are de un exemplu bun. Dacă sunt , cocoşaţi, au nevoie de tine ca să-i îndrepţi. Dacă sunt perverşi, au nevoie să le întorci inimile mândre spre adevăr.

Unde poate să fie medicul, dacă nu în mijlocul bolnavilor? Unde îşi câştigă soldatul onoarea, dacă nu în focul luptei? Şi când oboseşti in lupta cu păcatul, aminteşte-ţi că toţi sfinţii au îndurat aceleaşi încercări. Ei nu au fost purtaţi la cer pe pat de flori, şi tu nu trebuie să te aştepţi să călătoreşti mai comod. Ei au trebuit să-şi primejduiască vietile până la moarte în locurile cele mai grele ale luptei, şi tu nu vei primi cununa până nu vei îndura totul, „ca un bun ostaş al lui Christos” (2 Timotei 2:3). De aceea, „vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă” (1 Corinteni 16:13).

Meditaţii C. H. Spurgeon

23 Iulie

Şi tu erai atunci ca unul din ei. ” Obadia 1:11

Edom era obligat să trateze Israelul cu bunătate frăţească în timp de nevoie, dar oamenii lui Esau şi-au unit forţele cu Esau vrăjmaşii lui Israel. Accentul special se pune în propoziţie pe cuvântul „tu”, ca atunci când Cezar i-a strigat lui Brutus „şi tu Brutus”. O acţiune rea poate să devină şi mai rea din cauza persoanei care a comis-o. Atunci când noi, aleşii favoriţi ai cerului, păcătuim, aducem o ofensă strigătoare, fiindcă suntem atât de favorizaţi. Dacă un înger ar pune mâna pe noi când facem răul, nu ar avea nevoie de altă mustrare decât să ne întrebe „cum, tu? Ce faci tu aici?” Mult iertaţi, mult izbăviţi, mult instruiţi, mult îmbogăţiţi, mult binecuvântaţi – vom îndrăzni noi să întindem mâna spre rău? Doamne fereşte! câteva minute de mărturisire ar fi benefice pentru tine în dimineaţa aceasta, dragă cititorule.

Nu ai fost niciodată atât de rău? La o petrecere de seară unii râdeau la auzul unor glume deşănţate, şi lucrul acesta nu era supărător pentru urechile tale; erai atunci ca unul din ei”. Când se spuneau lucruri grele despre calea Domnului ai păstrat tăcerea; pentru privitori, ai fost şi tu ca unul din ei. Când negustorii lumii vindeau în piaţă şi încheiau afaceri profitabile, nu erai şi tu ca unul din ei? Când urmăreau deşertăciunea, nu erai şi tu la fel de ahtiat de câştig ca şi ei? Există vreo diferenţă între tine şi ei? Vezi vreo diferenţă? iată că adevărul îţi bate la uşă.

Fii cinstit cu sufletul tău, şi asigură-te că eşti „o făptură nouă” (2 Corinteni 5:17) în Christos Isus. Chiar dacă credinţa ta este adevărată, fii atent la umblarea ta creştină, ca să nu se poată spune despre tine: „tu erai atunci ca unul din ei”. Nu vrei să împărtăşeşti pedeapsa lor finală, de ce să fii ca ei? Nu te alătura practicilor lor, ca să nu ai parte de ruina lor. Stai alături de poporul încercat al lui Dumnezeu, şi nu de lume.

Meditaţii C. H. Spurgeon

5 Iunie

„Intră în corabie, tu şi toată casa ta” (Genesa 7:1)

Noe a fost despărţit de lume de mâna iubirii divine. Uşa alegerii se închide între noi şi lume, în care există multă răutate. Noi „nu mai suntem din lume” (loan 17:11), după cum nici Isus nu era din lume. Noi nu putem intra în păcatul, veselia şi plăcerile mulţimii; nu putem juca pe străzile Bâlciului Deşertăciunilor alături de copiii întunericului, fiindcă Tatăl nostru Ceresc a închis uşa. Noe a fost închis de Dumnezeul său. „Intră în corabie, tu şi toată casa ta” (Genesa 7:1) a fost invitaţia Domnului, prin care El a arătat clar că intenţiona să locuiască şi El în arcă cu slujitorul Său şi familia lui. Deci toţi cei aleşi locuiesc în Dumnezeu şi Dumnezeu locuieşte în ei. Ferice de poporul închis în cercul care conţine Sfânta Treime: Tatăl, Fiul ţi Duhul Sfanţ.

Să nu fim niciodată nepăsători în faţa chemării divine – „vino, poporul Meu, intră în cămăruţa ta, închide uşa după tine, şi ascunde-te o clipă, până va trece vremea rea”. Noe a fost închis, pentru ca nici un rău să nu-l poată atinge. Potopul l-a înălţat spre ceruri, şi vânturile l-au condus pe drumul lui. Afară din arcă, totul era ruină, dar înăuntru era numai pace. Fără Christos pierim, dar în Christos Isus este perfectă siguranţă. Noe a fost închis în aşa fel încât să nu-şi dorească să iasă, şi cei care sunt în Christos Isus sunt închişi în El pentru totdeauna. Ei nu vor mai ieşi, fiindcă credincioşia veşnică i-a închis, şi răutatea diavolului nu-i poate trage afară.

Prinţul din casa lui David „închide, şi nimeni nu va deschide” (Apocalipsa 3:7). In zilele din urmă, când se va ridica şi va închide uşa ca Stăpân al casei, zadarnic vor bate proorocii falşi strigând „Doamne, deschide-ne”, fiindcă uşa care a fost închisă după fecioarele înţelepte nu se va deschide în faţa nebuniei. Doamne, închide-mă înăuntru, prin harul Tău.

Meditaţii C. H. Spurgeon

9 Martie

Toată fiinţa lui este plină de farmec.” Cântarea Cântărilor 5:16

Suprema frumuseţe a lui Isus are forţă de atracţie asupra tuturor. Iubirea pe care o stârneşte ea este mai puternică decât admiraţia. El este mai mult decât plăcut şi frumos; El este fermecător. Cu siguranţă că poporul lui Dumnezeu poate justifica folosirea acestui cuvânt, fiindcă El este obiectul iubirii lor înflăcărate, iubire întemeiată pe excelenţa intrinsecă a persoanei Sale şi pe perfecţiunea completă a desăvârşirilor Sale. (Ucenici ai lui Isus, uitaţi-vă la buzele Mântuitorului şi spuneţi dacă nu sunt ele cele mai dulci? Nu vi se aprinde inima când vorbiţi cu El pe cale? Închinători ai lui Emanuel, priviţi-i capul din aur de preţ şi spuneţi-mi dacă gândurile Sale nu vă sunt scumpe.

Nu este adoraţia voastră amestecată cu afecţiune în timp ce vă închinaţi în faţa Celui care este „ca Libanul, un tânăr ales ca cedrii” (Cânt. 5:15)?
Nu este farmec în fiecare trăsătură a Sa, şi împrăştie întreaga Lui persoană o mireasmă aleasă, astfel încât toate fecioarele să-L iubească? Există o parte a trupului Său slăvit care să nu fie desăvârşită, o însuşire a persoanei Sale care să nu fie ca un izvor răcoros pentru sufletele noastre, o îndatorire a Lui care să nu fie legată de inima ta? Dragostea noastră nu este un sigiliu care îi pecetluieşte doar inima. Ea se aşează şi pe braţele puterii Sale. Nu este nici o parte a fiinţei Sale pe care să nu o iubim.

Îi ungem întreaga fiinţă cu nardul preţios al iubirii noastre arzătoare. Vrem să-I imităm întreaga viaţă; Vrem să-I copiem întregul caracter. În orice altă fiinţă vedem un cusur. În El totul este perfect. Până şi cei mai buni dintre sfinţii Săi au o pată pe veşminte, o cută pe frunte. El nu are decât farmec. Toţi sorii pământeşti au petele lor. Cea mai frumoasă lume are pustiul ei. Nu putem să iubim toate lucrurile frumoase, dar Christos Isus este aurul fără amestec, lumina fără întuneric, gloria fără nori — „toată fiinţa lui este plină de farmec”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Rugăciune

Atât de multe rugi se înaltă
Poporul stă acum plecat
Cu lacrime curgând pe față
Cu sufletul îngenunchiat.

Atât de multe inimi frânte
Astăzi te cheamă să le alini
Să torni balsam, să le faci să cânte
Să le ridici de jos, să le sprijini.

Ascultă ruga noastră cea fierbinte
Ascultă-ne suspinul și strigarea
La cine să ne ducem noi, Părinte?
În nimeni altul nu e alinarea.

Tu ești speranța, ești nădejde
Ești peste toate, tu poți tot
La glasul Tău, chiar marea se oprește
O, Tată bun, Puternic Savaot.

Tu nu ne părăsești, Tu nu ne lași deoparte
Ci mergi cu noi la fiecare pas
Și dacă azi avem o greutate
Ascultă-ne strigarea, sau, suspinul ce a rămas

Căci din trecutul nostru întunecat
Ne-ai scos, și ne-ai chemat pe nume
Nu meritam nici eu sa fiu iertat
Nu meritam, atât pot spune…

Orice-ar veni și-n față va apare
Rămâi cu noi, doar Tu ne ești speranță
Orice s-ar întâmpla, ne ești scăpare
Când ești cu noi, suntem în siguranță.

Îți cerem îndurare-n astă seară
Vrem să îți întorci spre noi acum privirea
Să lași în suflete o nouă primăvară
Și-n inimi să-Ți purtăm iubirea.

 Viviana Muha

23 Ianuarie

Am ridicat din mijlocul poporului un tânăr.” Psalmi 89:19

De ce a fost Christos „ridicat din mijlocul poporului”? Vorbeşte, inimă, fiindcă gândurile inimii sunt cele mai bune. Nu cumva din cauză că a dorit să fie Fratele nostru prin binecuvântata legătură a sângelui vărsat? O, ce relaţie există între Christos şi credincios! Credinciosul poate spune „am un Frate în ceruri. Poate că sunt sărac, dar am un Frate care este Rege şi El este bogat. Va îngădui să fiu în nevoie şi va rămâne liniştit pe tron? O, nu! El mă iubeşte; este Fratele meu”.

Credinciosule, poartă aceste gânduri ca pe un colier preţios atârnat de gâtul memoriei tale. Ca pe un inel de aur, pune-le pe degetul amintirii şi foloseşte-le ca sigiliu al lui Dumnezeu, semnând cererile credinţei tale cu încrederea succesului. El este un ,frate… în nenorocire” (Proverbe 17:17); tratează-L ca atare. Christos a fost „ridicat din mijlocul poporului” ca să ne cunoască nevoile şi să ne poată înţelege. El a fost „ispitit în toate lucrurile ca şi noi, dar fără păcat” (Evrei 4:15). In toate durerile noastre, avem simpatia Lui. Ispite, dureri, dezamăgiri, slăbiciuni, oboseală, sărăcie — El le cunoaşte pe toate, fiindcă le-a simţit pe toate. Aminteşte-ţi asta, creştine, şi mângâie-te.

Oricât de greu şi de dureros ţi-ar fi drumul, mergi pe urmele Mântuitorului tău. Chiar în valea umbrei morţii sau în faţa apelor învolburate ale Iordanului, vei vedea urmele paşilor Săi. In orice loc am merge, El a fost înaintea noastră; fiecare povară pe care o purtăm a fost cândva pe umerii lui Emanuel.
Drumul Său a fost mult mai întunecos şi greu. Dacă Christos a suferit, cum aş putea să murmur eu? Fii curajos! Picioarele Regelui au lăsat urme însângerate care au sfinţit drumul pentru totdeauna.

Meditaţii C. H. Spurgeon

10 Ianuarie

De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii.” 2 Timotei 4:8

Şovăielnicilor, aţi spus adesea „mă tem că nu voi mai vedea niciodată cerul”. Nu vă temeţi! Întreg poporul lui Dumnezeu va intra acolo. Îmi place să-mi amintesc vorbele neobişnuite ale unui muribund, care a spus: „nu mă tem să merg acasă. Am trimis totul înainte. Mâna lui Dumnezeu este pe clanţa uşii, şi eu sunt gata ca El să intre”. „Dar”, a spus cineva, „nu te temi că îţi vei pierde moştenirea?” „Nu”, a spus el, „în cer există o coroană, pe care nici arhanghelul Gavril nu o poate purta; este făcută pe măsura capului meu. In cer se află şi un tron, pe care nici apostolul Pavel nu se poate aşeza; a fost pregătit pentru mine, şi al meu va fi. „

O, ce gând minunat! Creştine, partea ta este asigurată; „rămâne… o odihnă” (Evrei 4:9). Dar nu s-ar putea să o pierd? Nu, este scrisă pe numele tău. Dacă sunt copil al lui Dumnezeu, nu o pot pierde. Este a mea, şi pot să consider de pe acum că o am. Vino cu mine, credinciosule, lasă-ţi păcatele pe muntele Nebo şi priveşte spre minunata ţară a Canaanului. Vezi pârâiaşul acela care sclipeşte în soare? Vezi turnurile cetăţii de lumină? Vezi frumuseţea ţării şi fericirea locuitorilor? Află, deci, că dacă ai putea zbura pe deasupra, ai vedea că pe unul din lăcaşurile ei scrie „acesta este pentru unul ca tine. Este păstrat doar pentru el. El va veni aici şi va locui cu Dumnezeu pe vecie”.

Sărman şovăielnic, iată-ţi moştenirea, este a ta. Dacă crezi în Domnul Isus, dacă te căieşti de păcatul tău, dacă ţi-ai reînnoit inima, faci parte din poporul lui Dumnezeu şi ai un lăcaş rezervat, o coroană şi o harpă care te aşteaptă doar pe tine. Nimeni altcineva nu poate avea partea ta. Iţi este rezervată ţie, şi o vei avea în curând, fiindcă, atunci când cei aleşi se vor aduna în glorie, nu vor exista tronuri vacante.

Meditaţii C. H. Spurgeon