Binecuvântați, popoare!

Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de
bucurie, toţi locuitorii pământului!
Ps. 66:1.

Ref. Ps. 66:1-2; 66:4-9,20; 65:8(b).

Strigăte de bucurie,
Înălțați lui Dumnezeu!
În cântări de veselie,
Preamăriți Numele Său!

El stăpânește pe vecie,
Prin puterea Lui divină!
O, Nume plin de vrednicie,
Lauda-ți cânte-n dor senină

Imn măreț de slavă, cinste –
Închinarea-i frumusețe!
Atotputernic Domn, Părinte
Ce înfricoșat, dar ce tandrețe

Credincioșie, grijă mare,
Porți pentru răscumpărați!
Pe Cel Sfânt, Etern și Tare –
Mereu, mereu glorificați!

Binecuvântați popoare!
Să răsune laudă Lui!
Ce bunătate, ce îndurare,
Slavă, slavă Domnului!

Ție, ce umpli-n veselie
Un apus și un răsărit,
Ne închinăm cu bucurie –
Fii venerat, mereu cinstit!

Locuiești în glorii sfinte,
În măreție și-n splendori,
Dar te apleci spre noi Părinte
Purtând, pân’ vom zbura spre nori!

Lidia Cojocaru 

O strajă-n noapte

O strajă-n noapte, tu și eu
Un ”nimic”, dar ce ne spune
Să ascultăm, căci Dumnezeu
Va lucra și al Său Nume

Slăvit va fi la margini de pământ,
Slăvit și înălțat printre popoare,
Vestit, vestit va fi al Său Cuvânt
Până la Ziua cea promisă-n Sărbătoare!

O strajă-n noapte, praful cel cules
Și strâns la piept ca vii mărgăritare,
O strajă-n noapte – Iubire, neînțeles,
Un pas spre Cer, prin Jertfă și iertare.

O strajă-n noapte, vii lumini,
Steluțe, diamante-n strălucire,
Holdele sunt coapte, dar puțini
Sunt lucrătorii, ridicăm privire

Căci Domnul nostru vine și nu tace,
Va întreba: tu ce-ai făcut, ai înmulțit?
Puținul fiecărui, mult va face…
O strajă-n noapte, prin Fiul Său iubit!

Ridică tu, o, strajă-n noapte – vii altare,
Bob cu bob, perlă cu perlă în hambar
Și-n Ziua Secerișului cel Mare,
Vei sta-n picioare, în Isus, Mărețul Har!

Lidia Cojocaru 

A înviat și-mpărățește!

Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul! Să se spună
printre neamuri că Domnul împărăţeşte!   1 Cronici 16: 31.

A înviat și-mpărățește!

-”Voi, îngeri din ‘nălțimi, ca vântul,
Coborâți, căci Unsul, Sfântul
A înviat și-n veci domnește!
Cel Preasfânt – împărățește!

Piatra luați! Dați la o parte!
Scris a fost în Sfânta Carte:
Isus Cel Viu – a înviat!
În veci domnește ca-Mpărat!

E mai presus de-orice domnie,
Putere și dregătorie!
Stăpân pe veacuri și milenii,
Zile, clipe și decenii!

Stăpân pe neamuri și popoare,
Stăpân pe cei de viță-n floare!
Nu-I va trece-Mpărăția,
Și veșnică-I va fi Domnia!

Plecați-vă genunchi, Cel Sfânt,
A înviat! Nu e-n mormânt!
E mai presus de-orice putere!
Cuvântul profețit – nu piere!

Bucură-te, tu, „pământ”,
Răscumpărat de Mielul Sfânt!
Bucură-te cu tărie!
Fii parte din Împărăție!

‘Nalță-I onoare-n măreție,
Celui Viu, ce-I din vecie!
El ți-a adus viață-n dar!
Ce faci din ea? E viu altar?!?”

 

Lidia Cojocaru

Treziţi-vă fecioare!

E vremea de pe urmă,
E vremea de necaz.
Isus Cristos ,,Lumină,,
Împarte ceas de ceas.
Mai dă şi azi trezire
Mai lasă semne mari,
Că-I gata de venire
Pe nori s-apară iar.

Fiţi gata voi, fecioare!
Treziţi-vă din somn!
Se strigă: DEŞTEPTARE!
Soseşte-al nostru Domn!
Nu staţi în aţipire,
Veniţi să-L întâmpinaţi,
E vremea de răpire
Pe ,,MIRE” să-L urmaţi.

El nu mai zăboveşte
Mireasa să Şi-o ia.
Păcatul se-nmulţeşte,
Răpirea va urma.
Treziţi-vă popoare,
Pe Domnul să-L urmaţi!
Strigaţi azi ‘deşteptare!’,
Surori, şi iubiţi fraţi.

Venirea Ta-i aproape,
La uşa vieţii baţi.
De Tine, cerul ne desparte,
Copiii Tăi şi fraţi.
Aur curat ne vrei să fim
Şi gata de-ntâlnire,
Isuse drag, asta dorim
Pe Tine, iubit ,,MIRE”

Doina Ketterer 

A înviat și-mpărățește!

Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul! Să se spună
printre neamuri că Domnul împărăţeşte!   1 Cronici 16: 31.

A înviat și-mpărățește!

-”Voi îngeri din ‘nălțimi, ca vântul,
Coborâți, căci Unsul, Sfântul
A înviat și-n veci domnește!
Cel Preasfânt – împărățește!

Piatra luați! Dați la o parte!
Scris a fost în Sfânta Carte:
Isus Cel Viu – a înviat!
În veci domnește ca-Mpărat!

E mai presus de-orice domnie,
Putere și dregătorie!
Stăpân pe veacuri și milenii,
Zile, clipe și decenii!

Stăpân pe neamuri și popoare,
Stăpân pe cei de viță-n floare!
Nu-i va trece-Mpărăția,
Și veșnică-I va fi Domnia!

Plecați-vă genunchi, Cel Sfânt:
A înviat! Nu e-n mormânt!
E mai presus de-orice putere!
Cuvântul profețit – nu piere!

Bucură-te, tu, „pământ”,
Răscumpărat de Mielul Sfânt!
Bucură-te cu tărie!
Fii parte din Împărăție!

‘Nalță-I onoare-n măreție,
Celui Viu, ce-I din vecie!
El ți-a adus viață-n dar!
Ce faci din ea? E viu altar?!?”

Lidia Cojocaru

Se-aud din ceruri trâmbiţe sunând!

Treziţi-vă popoare…sunt semne ce vestesc
Că vine Împăratul cu-alaiul Său ceresc…
E timpul nepăsarea să fugă în pustie
Şi-n inimi să se-aprindă a dragostei făclie!

Trezeşte-te omenire…sunt vremuri de nevoi:
Curtemure şi boli şi zvonuri de război…
Acum e la putere doar banul şi mândria
Parcă-a uitat poporul ce-nseamnă bucuria!

Treziţi-vă …e timpul din somn să vă treziţi
Să învăţaţi iertarea…din nou să vă iubiţi…
Nu auziţi pământul cum din adânc suspină
Prea încărcat de ură şi totuşi fără vină?

Se-aud din ceruri glasuri de trâmbiţe sunând
Mai e puţin şi Domnul va reveni curând…
Trezeşte-te omenire…te scutură de rău
Căci sună deşteptarea de sus din cerul Său!

Maria Luca

Înţelegerea în lume

“…El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor, cosoare; nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa războiul.” (Isaia 2.4)

Oh! să poată aceste zile fericite să strălucească mai curând. Acum popoarele sunt bine înarmate şi descoperă arme noi din ce în ce mai distrugătoare, ca şi când cea mai mare slavă a omului ar fi să nimicească mii de semeni de-ai săi. Dar pacea va birui într-o zi în aşa măsură, încât armele de război vor fi din nou trecute prin foc şi schimbate pentru a putea fi întrebuinţate în scopuri paşnice.

Cum pare că se va face această minune? Prin comerţ, prin civilizaţie, prin instruire sau prin forţă? Nu, noi nu credem aceasta. Experienţele din trecut ne fac să nu avem nici o încredere în astfel de mijloace slabe. Nu, pacea nu va fi aşezată pe pământ decât prin domnia Prinţului păcii. El trebuie să cârmuiască poporul prin Duhul Său, să înnoiască inimile prin harul Său şi să domnească în ele prin puterea Sa dumnezeiască. Numai atunci fiinţele omeneşti vor înceta de a se război şi omorî. Omul este ca o fiară sălbatică atunci când i se tulbură sângele, şi numai Domnul Isus poate să facă din această fiară sălbatică un porumbel. Aceasta o face înnoind inima omului, căreia îi domoleşte patimile sângeroase. Facă Domnul ca cititorii acestei scrieri să se unească pentru ca să ceară ca stăpânirea păcii să se aşeze fără să mai întârzie, punând capăt urii şi oricărui rău al omenirii, iar înţelegerea şi iubirea să se răspândească asupra întregii lumi.

Charles Spurgeon

Mărturia copiilor

Au văzut popoare, toate
Mărturii de nedescris
De la copiii ce astăzi,
Au rămas tari, neclintiți.

Ei sunt copiii – cei care,
Au gustat din Dumnezeu
Și nu și-au păstrat viața
Ca să-nveți și tu, și eu.

Ce frumos, ce-nvățătură
Au primit de la părinți
De-au rămas exemple-n lume
Pentru mari și pentru mici.

Și să știți voi, fiecare,
Mărturia lor e vie
N-o să poată omenirea
Șterge din a ei gândire.

Știm că astăzi ei sunt bine
Dar e rău astăzi de-acei
Care nu-nțeleg că viața
Nu atârnă azi de ei.

Va veni o zi în care
Socoteală ei vor da
Cum putut-au hotărârea,
Pentru alții a o lua?

Astăzi mai este speranță
De întoarcere din rău
Pentru cei care în viață
Vor privi la Dumnezeu.

Toți copiii, ei martirii
Ce aici au fost uciși
Vor sta veșnic mărturie
Pentru mari și pentru mici.

De aceea omenirea
Ce decide-a sta în rău
Au avut o mărturie
Ce înseamnă Dumnezeu.

Ghiță Pop

La dispoziţia lui Dumnezeu

“Rămăşiţa lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare, ca o rouă care vine de la Domnul, ca ploaia măruntă de iarnă, care nu se bizuiesc pe oameni şi nu atârnă de copiii oamenilor.” (Mica 5.7)

Dacă acest lucru este adevărat pentru poporul Israel, cu cât mai mult este adevărat pentru Israelul duhovnicesc, pentru poporul credincios al lui Dumnezeu. Când sfinţii sunt ceea ce trebuie să fie, ei sunt o binecuvântare nepreţuită printre cei ce-i înconjoară.

Ei sunt ca roua, căci într-un chip duios şi fără constrângere, ei îi răcoresc pe cei din jurul lor. În tăcere, în linişte, dar cu multă seriozitate, ei fac o slujbă în folosul lor şi ajută la bucuria lor, Ia viaţa lor şi la creşterea lor. Asemănători cu rouă care coboară proaspătă şi răcoroasă din cer şi străluceşte ca nişte diamante în bătaia soarelui, copiii harului îi înconjoară pe cei slabi şi pe cei mici până când fiecare fir de iarbă îşi primeşte picătura sa de rouă. Mici ca persoane, ei sunt de ajuns când sunt uniţi, pentru lucrările de iubire pe care Domnul le împlineşte prin ei. Micile picături de rouă, prin mulţimea lor, pot să ude câmpii întinse. Să fim şi noi ca această rouă! Copiii lui Dumnezeu sunt de asemenea ca o ploaie care vine la porunca Domnului, fără încuviinţarea şi fără autorizaţia omului. Ei lucrează totdeauna în vederea binelui pentru toţi, fie că oamenii doresc sau nu, şi nu le cer învoirea, aşa cum nici ploaia nu le cere; ei nu atârnă decât de Dumnezeu. Doamne, fă-mă şi pe mine, gata şi liber pentru slujba Ta, peste tot unde îmi stabileşti Tu locul.

Charles Spurgeon

Lacrimi Nu-s

Slavic Vulpe