La poarta timpului

La poarta timpului a bătut
Un ceas necunoscut defel.
Sǎ cǎutǎm pentru început
Cu pace sǎ intrǎm în el.

Sǎ dǎm mândria la o parte
Şi nepǎsarea, gândul rǎu,
Cǎ dincolo de-acestea toate
Rǎmânem singuri doar cu… ‚eu’ .

Sǎ facem bine tuturora;
Nicicând rǎsplatǎ s-aşteptǎm
Iar când se-arată aurora
Spre cer în stoluri sǎ zburǎm.

Sǎ nu ne ţinǎ lanţuri grele
De-acest pǎmânt ce-i trecǎtor,
Cǎ nu aici, ci printre stele
Avem locaş moştenitor.

Dar pân-atuncea fiecare
Cu fapte bune, rugǎciuni,
Cu ochii aţintiţi spre Soare,
Sǎ cǎutǎm sǎ fim mai buni.

Şi sǎ stǎm veghetori la posturi
Cu untdelemn scump cumpǎrat,
Sǎ fim strǎjerii de pe ziduri
Care-l aşteaptǎ pe-mpǎrat.

Sǎ ne-nrolǎm în oastea sfântǎ
Şi pentru Domnul sǎ lucrǎm.
Sǎ fie lupta cât de cruntǎ –
’Napoi nicicând sǎ nu ne dǎm.

Pe cap cu coiful mântuirii,
Cuvântul sabie s-avem
Iar platoşa neprihǎnirii
Sǎ ne-nsoţeascǎ când luptǎm.

Sǎ nu uitǎm de-ncǎlţǎminte,
De râvna Evangheliei
Ce-aduce pace şi dreptate
Printre acei ce-s ai Sǎi miei.

Sǎ ne încingem cu-adevǎrul,
Scutul credinţei sǎ avem.
Sǎ ridicǎm mai sus drapelul
Şi-aşa în vânt sǎ îl ţinem…

Aşa sǎ-ntâmpinǎm pe Domnul
Când reveni-va pe Pǎmânt
C-atunci ni se va stinge dorul
Cǎci am lucrat pentru Cel Sfânt.

Şi vom serba pentru vecie
Serbarea celor mântuiţi,
Şi vom cânta cântări o mie
Cu-acei ce n-au fost biruiţi.

, Cristina Magdalena Francu

6 Ianuarie

Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.” 1 Petru 5:7

Este uşor să ne alinăm durerile când ştim că El se îngrijeşte de noi. Creştine, nu-ţi dezonora credinţa printr-o înfăţişare veşnic îngrijorată. Vino şi aruncă-ţi povara asupra Domnului. Te clatini sub o greutate pe care Tatăl nu o simte. Ceea ce ţi se pare o povară zdrobitoare, este un fir de nisip pentru El. Nu există o mângâiere mai mare decât aceea de a sta liniştit în mâinile Domnului, cunoscând numai voia Lui. O, copil al suferinţei, fii răbdător. Dumnezeu nu te-a uitat în grija Lui iubitoare. Cel care are grijă de vrăbii îţi va împlini toate nevoile. Nu te lăsa pradă disperării. Speră, speră mereu. Ridică braţele credinţei peste marea necazurilor, şi luptă cu nefericirea.

Există Cineva care se îngrijeşte de tine. Ochiul Său este aţintit asupra ta, inima Sa bate pentru durerile tale, şi mâna Sa atotputernică te va ajuta în nevoie. Cel mai întunecat nor se va risipi sub lumina îndurării Lui. Cea mai întunecoasă noapte va lăsa locul dimineţii. Dacă faci parte din familia Sa, El îţi va lega rănile şi îţi va vindeca inima rănită. Nu te îndoi de harul Său din cauza necazurilor tale, ci crede că El te iubeşte în vremurile de tulburare, ca şi în timpurile fericite.

Ce viaţă liniştită şi senină ai avea dacă L-ai lăsa pe Dumnezeu să-ţi poarte de grijă! Cu puţin ulei în ulcior, şi o mână de făină în ladă, Elisei a supravieţuit foametei, şi tu vei face la fel. Dacă Dumnezeu se îngrijeşte de tine, de ce te mai îngrijorezi? Poţi să te încrezi în El în privinţa trupului, dar nu şi în privinţa sufletului? El nu a refuzat niciodată să-ţi poarte poverile; El nu s-a clătinat niciodată sub greutatea ta. Vino, deci, suflete; leapădă-te de griji, şi lasă-ţi toate poverile în mâna bunului Dumnezeu.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Calea ingusta

Text: Matei 7:1-14

„… stramtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă…” Matei 7:14

Întotdeauna am urmărit cu uimire trecerea vapoarelor prin ecluzele care leagă Lacul Superior de Lacul Huron în Peninsula de sus a Statului Michigan. Pentru mine, este o adevărată minune a pilotajului marin să văd cum căpitanul unui vas de peste 300 de metri lungime îl conduce centimetru cu centimetru prin ecluza Poe sau Davis. Nivelul apei din ecluză se poate coborî la nivelul Lacului Huron sau se poate ridica pentru ca vapoarele să intre în Lacul Superior. Căpitanul strecoară vasul prin poarta îngustă a ecluzei cu o viteză abia perceptibilă, deoarece ecluza este mai largă decat vasul doar cu caţiva metri. Procesul durează, dar, în final, vasul ajunge cu bine dincolo. Ar fi mult mai uşor pentru căpitan s-o ia prin gura de vărsare a raului St. Mary, care curge pe langă ecluze şi care uneşte cele două lacuri. Dar adancimea lui e mică, curenţii lui sunt rapizi, şi este plin de stanci uriaşe şi vaduri înspumate. Un vapor care s-ar încumeta să ia această rută ar fi condamnat Ia distrugere. Dacă ai fi tu căpitanul vasului, care cale ai alege? Cu siguranţă că vei alege calea cea îngustă. Este singura cale sigură.


In citatul de azi, Isus a spus că singura cale spre viaţă este prin poarta cea stramtă. „Viaţa” despre care vorbeşte El este viaţa veşnică, pe care o putem avea numai prin credinţa în El. Calea largă duce la pieire. Toţi oamenii sunt confruntaţi cu alegerea destinului lor etern. Calea largă este calea acestei lumi şi a tentaţiilor ei, dar ea se termină în ruina veşnică. Calea cea îngustă, calea credinţei în Cristos, conduce la cer şi la viaţa veşnică. încrede-te azi în Isus. Porneşte pe calea îngustă!   – D.C.E.

Alege calea mantuirii,
Primeşte acum Cuvantul viu!
Vino azi cand Isus te cheamă!
Maine poate fi-va prea tarziu!”  – Haines

Cărarea bătătorită nu este neapărat şi cea bună

Painea zilnica

Ce-mi creează bucurie

Mă bucur că Ceru-și deschide
Poarta, să trimită har
Ca și-n stările toride
Să putem, liniștiți, decide
Cum să slujim exemplar.

Mă bucur văzând slujitorii
Atașați la crezul etern
Așteptând și alte victorii
Pe frontul îngust al valorii
S-alunge atacul extern.

Mă bucur că-n Țara promisă
E loc pentru toți cei predați,
Că soarta lor nu-i decisă
De legea din gheenă trimisă
Ci sunt pentru Slavă păstrați.

Mă bucur că vin revelații
Să-mbrace ființa cu zel,
Că primim de Sus inspirații
Să putem menține relații
Cu cei ce se duc la Betel.

Mă bucur de cei care-ntruna
Apără credința lor
Ei pot înfrunta furtuna
Și își vor primi cununa
Lângă al lor Mântuitor.

Ce-mi Creează bucurie?
Ascultați și-o să aflați:
Ascultând o mărturie
Prezentată cu tărie
Despre toți cei vindecați.

Mă bucur să văd programe
Transmise cu zel divin
Nu-nvăluite-n reclame
Ci gata, oricând, să proclame
Tot ce e “Da” și “Amin”

DAR… marea exaltare va fi
Când ochii-L vor vedea pe Mire
Nimic nu va putea umbri
Ce vom simți și vom gândi
Într-o eternă moștenire.

George Cornici

Fii tu creștinul iubitor…

Dacă-n fereastra casei tale, bate în noapte un străin,
Rupe din pâinea de pe masă și dă-i și lui din ea puțin,
Nu-l întreba unde se duce, chiar dacă merge nicăieri,
Întinde-i mâna, ia-l în casă și-n schimb, nimica să nu ceri.

Cu vorba dulce-armonioasă, mângâie-i sufletu-obosit
Și ochii lui vor străluci, va fi o clipă fericit!
Te va privi plin de mirare, gândind că a ajuns în rai,
Dar tu fii bun în continuare și iar cu el de vorbă stai.

Dacă din nou în geam se-aude, alt om, cerându-ți să-l primești,
Tu du-te iară și deschide și tot la fel să îi vorbești,
Fii bun și spune-i, haide frate, tu intră-n casa mea puțin,
Gustă din pâine și din sare și bucură-te că trăim.

Dacă după un ceas sau două, când oaspeții tăi dorm profund,
La geamul casei vin, alți oameni, și bat ca să-i auzi strigând,
Tu du-te și deschide ușa, fii bun și blând și primitor,
Dă-le tot ce-a rămas pe masă, cu vorbă caldă, tuturor.

Întinde-le câte-o cojoacă, pe pat, pe scaun, pe podea,
Închide ușa după tine, să doarmă toți de s-o putea,
Și du-te, mergi din poartă-n poartă și roagă oamenii din sat
Să te primească-n casa lor, să dormi și tu întins pe-un pat.

Dacă la gard te-or lătra câini, tu spune-le că-i știi pe toți,
Chiar dacă-ai lor stăpâni i-asmut, păzindu-se cu ei de hoți,
Tu strigă, strigă, strigă, strigă, la toți pe cei ce îi cunoști,
Să-ți dea o pătură și ție, măcar cu ea să te-nvelești.

Și dacă nu primești răspuns, nu te mira în miez de noapte
Întoarce-te-napoi pe drum, săltând o sfântă rugă-n șoapte,
Acolo sus e Domnul slavei, El sigur te va auzi
Prin Fiul său Isus Cristos și-atunci, de rău te va păzi.

Dacă ți-o fi și ție foame și n-ai nimic în buzunar,
Mai strigă-L înc-o dată, Doamne, Tu dă-mi Cuvântul Tău în dar!
Cu el să mă hrănesc o viață, cu el să cresc ai mei copii
Și-n orice zi de dimineață de Tine să le pot vorbi.

Și-oriunde ajung în lumea asta, Tu ține-mă mereu sătul
Că sărăcia și năpasta, m-au prins, strângându-mă destul,
Învață-mă să dau din hrana, pe care Tu mi-o dăruiești
Acelora ce cred că Tu, ești cel care îi chinuiești.

Și oameni răi de-ți ies în cale, nu îi lăsa cum i-ai găsit
Dă-le din hrana casei tale și iartă-i dacă ți-au greșit,
Nu judeca, fii iertător, fii bun, în beznă fii lumină,
Fii bun creștin pân’ la sfârșit, chiar dacă inima suspină.

Dacă ești bun, fii bun mereu, oricând în timpul ce ți-e dat
Și roagă-te lui Dumnezeu, să schimbe oamenii din sat,
Căci dacă vântul bate-n lume, tu n-ai putere să-l oprești,
Dar fii creștinul iubitor, cât pe pământ ai să trăiești.

Tu fii încrezător în toate, dar nesfârșit în Dumnezeu,
Chiar și atunci când neputința, întinde jugul și ți-e greu,
Răsplata nu-ți va fi aproape, oricât ai vrea s-o strângi la piept,
Ea e averea strânsă-n ceruri, dacă ești iubitor și drept.

Manuela Cerasela Jerlăianu 

Dacă ai îndrăzni…

Dacă ai îndrăzni să bați
La Poarta Cerului măcar o dată,
De dincolo de prag ți s-ar spune:
„Da, intră!” și chiar al tău nume
Ar fi strigat de însuși DUMNEZEU!

Dacă ai îndrăzni să bați
La ușa MILEI măcar o dată,
„De mult te-aștept” Încă mai e HAR
Ți-ar spune însuși ISUS, DOMNUL
În timp ce-o mână îți întinde!

Dacă ai îndrăzni să bați
La ușa iertării de păcate,
Chiar DOMNUL ISUS ți-ar răspunde:
Păcatele îți sunt iertate
De-acum încol’ du-te și nu mai face!

Dacă ai îndrăzni să bați
La ușa binecuvântării,
Ai putea să guști din mierea cerului
Să vezi mâna DOMNULUI la lucru
Și cum te poartă în carul Său de biruință!

Dacă ai îndrăzni să bați
Măcar o dată la poarta vindecării,
De boli trupești și sufletești (pacate)
Ai fi vindecat, restaurat, eliberat
De însuși DOMNUL căci EL e medicul suprem!

Ohhh! Dacă ai îndrăzni să bați
La ușa ADEVĂRULUI,
Ochii ți-ar fi unși cu alifie ca să vezi
În dar ți s-ar da aur curățit prin foc
Și în haine albe ai fi îmbrăcat!

Gina Stefania Stef

Poarta împărăţiei

“Ferice de cei săraci în duh.” Matei 5:3

Fereşte-te să-L consideri pe Domnul doar un învăţător. Dacă Isus Hristos este doar un învăţător, atunci tot ce-ar putea El face este să mă chinuie impunându-mi un standard pe care nu-l pot atinge. La ce bun să-mi prezinte un ideal atât de înalt de care nu mă pot apropia? Aş fi fericit dacă nu l-aş cunoaşte. La ce bun să-mi spună să fiu ceea ce nu pot fi niciodată – să am o inimă curată, să fac mai mult decât sunt dator sau să-I fiu cu totul devotat lui Dumnezeu? Trebuie să-L cunosc pe Isus Cristos ca Mântuitor înainte ca învăţătura Lui să aibă pentru mine un alt înţeles decât acela al unui ideal înalt, care duce doar la disperare. Dar, când sunt născut din nou prin Duhul lui Dumnezeu, ştiu că Isus Cristos n-a venit doar să mă înveţe;El a venit să facă din mine ceea ce mă învaţă că trebuie să fiu.Răscumpărarea înseamnă că Isus Hristos poate pune în fiecare om atitudinea care I-a condus propria Sa viaţă; toate standardele pe care le dă Dumnezeu se bazează pe această atitudine.

Învăţătura Predicii de pe munte produce disperare în omul natural – exact ceea ce a vrut Isus să se întâmple. Cât timp suntem plini de noi înşine şi înfumuraţi, gândindu-ne că putem împlini învăţătura Domnului nostru, Dumnezeu ne va permite să mergem înainte până când ne vom zdrobi ignoranţa aceasta de vreun obstacol. Atunci vom fi gata să venim la El ca nişte săraci şi să primim de la El. “Ferice de cei săraci în duh” acesta este primul principiu în împărăţia lui Dumnezeu. In împărăţia lui Isus Cristos, piatra de temelie este sărăcia, nu averea; nu deciziile întru Isus Cristos, ci sentimentul unei inutilităţi absolute – “Nu pot nici măcar începe să fac asta”. Atunci Isus spune: “Ferice de tine”.

Aceasta este poarta şi ne trebuie mult timp până să credem că suntem cu adevărat săraci! Cunoaşterea propriei noastre sărăcii ne aduce la hotarul moral de unde Isus Cristos Îşi începe lucrarea.

Oswald CHAMBERS

Toate lucrurile nobile sunt dificile

“Intră pe poarta cea strâmtă… căci strâmtă este poarta, îngustă este calea.” Matei 7:13-14

Dacă vrem să trăim ca ucenici ai lui Isus, trebuie să ne amintim că toate lucrurile nobile sunt dificile. Viaţa creştină este într-un mod glorios dificilă, dar dificultatea ei nu ne face să cădem şi să batem în retragere, ci ne stimulează să învingem. Apreciem noi într-atâta uimitoarea mântuire a lui Isus Cristos, încât să trăim din plin pentru gloria Lui?

Dumnezeu mântuieşte oamenii prin harul Lui suveran, prin ispăşirea lui Isus; El, după buna Lui plăcere, lucrează în noi a voi şi a înfăptui. Dar noi trebuie să transpunem în trăirea practică această mântuire. Dacă începem, de pe baza Răscumpărării Sale, să facem » ce ne porunceşte El, vom descoperi că putem face aceasta. Dacă nu reuşim, este deoarece n-am pus în practică ceea ce Dumnezeu a aşezat în noi. Criza va arăta dacă am practicat sau nu, dacă ascultăm de Duhul lui Dumnezeu şi aplicăm în viaţa noastră,dacă ceea ce a pus Dumnezeu în noi prin Duhul Său, atunci, când va veni criza, vom descoperi că atât propria noastră natură, cât şi harul lui Dumnezeu vor fi alături de noi.

Mulţumim lui Dumnezeu că El ne dă de făcut lucruri dificile! Mântuirea Lui este un lucru îmbucurător, dar eroic şi sfânt în acelaşi timp. Ea testează întreaga noastră valoare. Isus îi duce pe “mulţi fii în slavă” şi Dumnezeu nu ne va scuti de îndatoririle unui fiu. Harul lui Dumnezeu formează nişte oameni care să semene puternic cu Isus Cristos, nu nişte papă-lapte. Se cere multă disciplină pentru a trăi o viaţă nobilă de ucenic al Iui Isus în lucrurile practice. Este întotdeauna nevoie să facem un efort pentru a fi nobili.

Oswald CHAMBERS

În ce îţi este trăinicia?

Ce limpezi ochii mei privesc
Lumina ce-n gând s-a arătat!
Spre cer luminând mă pornesc,
Să aflu pe-al vieţii Împărat.

La poarta veşniciei Sale
Nu mă aplec ca un călător
Străin şi istovit de cale,
Ci strig arzând şuierător:

Tu, Doamne, al vieţii Împărat,
În ce Îţi este trăinicia?
În ce puterea Ţi-ai aflat,
Şi-n ce-i zidită veşnicia?

Se pleacă ochii-Ţi agitaţi
Că un gând trist au întâlnit?
Ori se aprind, ca-n ceilalţi
Uimirea să se fi stârnit,

Că nu-n cuvinte de încântare
Viaţa Ta ascunsă a stat,
Ci-n inima ce-n adorare
Totu-a zidit şi a creat?

Mi-ascunzi în ochii-Ţi veşnicia?
Eu i-am văzut neîncetat
Când în lacrimi a curs simbria
Pe care-n viaţă ‘Ţi o-am dat.

Mă sperie acuma un gând?
Nici chiar un suflu n-am suflat
Ca să atest în vreun cuvânt
Că adevăru-am aşteptat

Şi la dreptate m-am gândit.
Sunt ele ţinta mea în viaţă
Şi un alt gând n-am zămislit
Pe care să Ţi-l spun în faţă.

Dar poarta veşniciei Tale
Nu s-a deschis în dreptul meu
Şi m-am trezit umblând pe cale
Singură, fără Dumnezeu,

Dar aşteptând necontenit
Doar adevărul şi dreptatea,
Căci altceva ce-aş fi dorit
Să-şi afle în viaţă însemnătatea?

Sunt ele obligaţia Ta!
Scuze n-ai ca să fi gândit
Că-n faţa Ta drept nu va sta
Chiar şi-un călător obosit,

Căci trebuie să le împlineşti!
Pe mulţi spre ceruri i-au purtat,
Dar singur responsabil eşti
Valoarea să le fi arătat.

Mihaela Maria Dindelegan 

Umbli tu necontenit cu Isus?

“Voi sunteți aceia care ați rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.” Luca 22:28

Este adevărat că Isus Cristos este cu noi în ispitele pe care le avem, dar suntem oare şi noi cu El în ispitirile Lui? Mulţi dintre noi încetăm să umblăm cu Isus din momentul în care ştim din experienţă ce poate face El. Fii atent când Dumnezeu îţi schimbă împrejurările și vezi dacă mergi cu Isus sau o iei pe partea lumii, a cărnii şi a diavolului Noi purtăm însemnul Lui. dar umblăm oare cu El? “De atunci mulţi dintre ucenicii Lui s-au întors şi nu mai umblau cu El.” Ispitirea lui Isus a continuat toată viaţa Lui pământeacscă şi ea va continua tot timpul cât viaţa Fiului lui Dumnezeu va fi în noi.

Umblăm noi cu Isus în viaţa pe care o trăim acum? Noi avem ideea că ar trebui să ne apărăm de unele lucruri pe care Dumnezeu le aduce în jurul nostru. Niciodată! Dumnezeu este Cel care pregăteşte împrejurările şi, oricare ar fi ele, trebuie să le facem faţă rămânând permanent cu El în ispitirile Lui. Ele sunt ispitirile Lui, nu ale noastre; sunt ispite la adresa vieţii Fiului lui Dumnezeu din noi.

În viaţa noastră trupească este în joc onoarea lui Isus Cristos. Îi rămâi tu credincios Fiului lui Dumnezeu în lucrurile care atacă viaţa Lui din tine? Umbli tu necontenit cu Isus? Drumul cu El trece prin Ghetsimani, prin poarta cetăţii, afară din tabără; este un drum singuratic şi mergi pe el până când nu mai ai in faţă nici o urmă de paşi, ci auzi numai o voce care-ţi spune: “Vino după Mine”.

Oswald CHAMBERS