Nici un regret

31 decembrie

Text: 2Timotei4:l-8

Oricine pune mana pe plug si se uita inapoi nu este destoinic pentru imparatia lui Dumnezeu.'”

Luca 9:62

In 1904, William Borden, mostenitor al proprietatii Borden
Dairy, a absolvit un liceu din Chicago. Parintii i-au facut cadou
o calatorie in jurul lumii. Calatorind prin Asia, Orientul Mijlociu
si, Europa si vazand atatia necajiti, Borden a simtit o povara pe
inima. Scriind acasa a spus: „Ma voi pregati si imi voi consacra
viata pentru campul de misiune”.

Cand a luat aceasta hotarare, a scris la finele Bibliei sale doua
cuvinte: Fara rezerve. Dupa ce a refuzat niste posturi foarte bine
platite, dupa ce a absolvit Universitatea Yale, el a mai inscris inca
doua cuvinte in Biblia lui: Fara retractari.

Completandu-si studiile la Seminarul Princeton, Borden a
plecat in China ca misionar, dar s-a oprit in Egipt pentru a face
niste pregatiri. Acolo, a contractat o meningita cerebrala si a murit
in mai putin de o luna. Si-a irosit viata, spui tu! Nu insa in ochii
lui Dumnezeu. In Biblia lui, dedesubtul cuvintelor Fara rezerve si
Fara retractari, el a scris cuvintele: Fara regrete.

Cuvintele lui Isus care ne spun sa nu privim inapoi sunt
valabile pentru orice varsta, indiferent ce fel de lucru prestam.
Intreaba-te: Pentru ce traiesc? Care este pasiunea care ocupa cel
dintai loc in inima mea? Doresc eu ca restul vietii mele sa ma
incadrez in planul lui Dumnezeu si sa spun lumii pierdute de
dragostea Lui?

Intrand in acest an nou, haideti sa luam hotararea de a-L
asculta pe Cristos, fara rezerve, fara retractari. Apoi, indiferent
daca vom avea suferinte sau succese, vom fi si noi in stare sa
spunem, atunci cand ne va chema Dumnezeu acasa: „Fara regrete”.

– D.J.D.
Traieste-ti viata inaintea Domnului,
Nu conteaza ce fac altii! Tu, intr-una
Fa ce faci, ca pentru slava Lui,
Cantarul Sau e drept intotdeauna.” 
– Rae

Nu conteaza cat de mult traiesti,
ci cat de bine traiesti.

Painea zilnica

Nu priviti in urma

Text: Luca 9:57-62

Oricine pune mainile pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru împărăţia lui Dumnezeu.” Luca 9:62

Cand eram copil la fermă, tata mi-a spus: „Nu poţi trage o brazdă dreaptă dacă te uiţi înapoi”. Şi este adevărat. Pentru a încerca, priviţi numai 30 de secunde înapoi, în timp ce umblaţi prin zăpadă sau pe nisipul plajei. Apoi analizaţi urmele paşilor. Nu vor fi în linie dreaptă.
Un fermier bun nu se va uita niciodată înapoi atunci cand a pus mainile pe coarnele plugului. Isus a folosit această analogie pentru a ne învăţa că dacă vrem să fim ucenicii Lui, trebuie să rupem orice altă loialitate care ar putea stanjeni relaţiile noastre cu El. Credinţa noastră totală faţă de Dumnezeu este un principiu care are rădăcini adanci în Vechiul Testament. Israeliţii, după ce au fost eliberaţi din robia egipteană şi au început să fie hrăniţi în mod miraculos cu mană, s-au uitat înapoi cu dor la zilele cand se bucurau în Egipt hrănindu-se cu peşte, castraveţi, pepeni, praz, ceapă şi usturoi. Dumnezeu a fost foarte supărat şi a judecat cu asprime pe poporul Său pentru acest fapt. Privirea lor în urmă indica lipsa unei consacrări totale lui Dumnezeu.


Tot astfel, oamenii care aderă la vechile păcate, la siguranţe vremelnice, la plăcerile lumeşti de care s-au bucurat înainte de-a fi credincioşi nu pot fi ucenici loiali lui Isus Cristos. Cand ne pocăim şi credem în El, devenim cetăţeni în împărăţia Sa cea nouă. Trebuie s-o rupem cu păcatele trecutului. Ucenicie înseamnă să nu mai te uiţi în urmă.   – H.V.L.

M-am hotărat să-L urmez pe Isus,
M-am hotărat să-L urmez pe Isus,
M-am hotărat să-L urmez pe Isus,
Şi înapoi eu nu voi da. ”  – Anonim

în dicţionarul uceniciei adevărate, nu veţi găsi niciodată cuvantul „retragere”

Painea zilnica

Înţelegerea în lume

“…El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor, cosoare; nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa războiul.” (Isaia 2.4)

Oh! să poată aceste zile fericite să strălucească mai curând. Acum popoarele sunt bine înarmate şi descoperă arme noi din ce în ce mai distrugătoare, ca şi când cea mai mare slavă a omului ar fi să nimicească mii de semeni de-ai săi. Dar pacea va birui într-o zi în aşa măsură, încât armele de război vor fi din nou trecute prin foc şi schimbate pentru a putea fi întrebuinţate în scopuri paşnice.

Cum pare că se va face această minune? Prin comerţ, prin civilizaţie, prin instruire sau prin forţă? Nu, noi nu credem aceasta. Experienţele din trecut ne fac să nu avem nici o încredere în astfel de mijloace slabe. Nu, pacea nu va fi aşezată pe pământ decât prin domnia Prinţului păcii. El trebuie să cârmuiască poporul prin Duhul Său, să înnoiască inimile prin harul Său şi să domnească în ele prin puterea Sa dumnezeiască. Numai atunci fiinţele omeneşti vor înceta de a se război şi omorî. Omul este ca o fiară sălbatică atunci când i se tulbură sângele, şi numai Domnul Isus poate să facă din această fiară sălbatică un porumbel. Aceasta o face înnoind inima omului, căreia îi domoleşte patimile sângeroase. Facă Domnul ca cititorii acestei scrieri să se unească pentru ca să ceară ca stăpânirea păcii să se aşeze fără să mai întârzie, punând capăt urii şi oricărui rău al omenirii, iar înţelegerea şi iubirea să se răspândească asupra întregii lumi.

Charles Spurgeon

Al Lui

„Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine…” (Matei 10:37)

Îţi ştiu, îţi cunosc îndoiala:
Ai vrea şi n-ai vrea să faci şcoala.

Ţi-e inima, încă, acasă.
Plăcerile-n iureş, te-apasă,
Şi carnea-ţi robeşte fiinţa.
Vândut-ai, pe fleacuri, credinţa.
Nu vrei să te dărui în totul,
Să treci Veşnicia de-a-nnotul.
Eşti palid. Ţi-e sabia ruptă.
Doi oameni, în tine, se luptă.

Dar, spune, te-nlănţuie lutul?
Mai tare-i ca tine trecutul?
Mai tari sunt dorinţele?… Lasă
Trecutul, să geamă acasă!
Tu, vino! E şcoala Lui plină
De-o albă, cerească lumină!
Nu-ţi pierde nădejdea şi viaţa
Cu noaptea, cu lutul, cu ceaţa…
Tu, vino! Pe-a Dragostei treaptă
Isus te doreşte, te-aşteaptă,
Te cheamă… şi vrea să te ştie
Al Lui, doar al Lui, pe vecie!

Îţi ştiu, îţi cunosc îndoiala:
Ai vrea şi n-ai vrea să faci şcoala…
Tu, uită trecutul, că minte!
Cu mâna pe plug, înainte!

Simion Cubolta