Gata de plecare

Text: 2 Timotei 4:1-8

…clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea…” 2 Timotei 4:6, 7

Apostolul Pavel putea să stea faţă în faţă cu clipa plecării din această viaţă cu încredere, deoarece era gata să se întalnească cu Domnul.
Un alt om, cu numele Pavel, un prieten de-al meu de mulţi ani de zile, care este acum acasă la Domnul, a avut aceeaşi încredere, Într-o scrisoare pe care mi-a scris-o soţia lui, Ethel, ea spunea: „Cand Pavel şi cu mine ne-am mutat în această localitate, ni s-a recomandat un doctor foarte bun. Prima dată cand am mers la el, Pavel i-a spus: Domnule doctor, ne-aţi pus multe întrebări azi. Eu aş vrea să vă pun numai una singură. Sunteţi sigur că sunteţi mantuit? După ce a încercat să ocolească răspunsul, doctorul a admis că nu era. Astfel că Pavel l-a întrebat: „Ce ar fi să-mi daţi voie să vă arăt din Biblie cum puteţi avea această siguranţă? Doctorul i-a răspuns voi gandi la aceasta’. Am părăsit cabinetul doctorului, dar de fiecare dată cand mergeam la el, Pavel vorbea cu el despre mantuire. După doi ani, doctorul i-a spus, în sfarşit: ‘Bine, arată-mi cum pot să ştiu că voi merge în cer*. Era acum serios. Ultima data cand l-am văzut pe doctor, mi-a spus: Pavel este singurul om interesat de sufletul meu”.


Nu este de mirare că atunci cand iubitul soţ al lui Ethel a murit, acelaşi doctor a scris pe certificatul său de deces cuvintele: „Gata de plecare”. Prietenul meu, Pavel, şi-a pus întreaga încredere în Domnul nostru Isus Cristos. A fost un slujitor credincios lui Dumnezeu – lucru care i-a dat siguranţa intrării în gloria cerească. Da, el a fost gata de plecare. Dar tu?  – R.W.D.

Nu ştim cat ne-a mai rămas
Din firul scurt, al vieţii ghem.
Să trăim precum ăst ceas
Este singurul ce-l mai avem.”   – D.J.D.

Nu aştepta pană la ceasul al 12-lea pentru a-ti pune casa-n rânduială – poţi muri la 10:30

Painea zilnica

Mersul acasa

Text: Filipeni 1:19-26

Sunt strans din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Cristos, căci ar fi cu mult mai bine… ” Filipeni 1:23

Meditaţia asupra experienţei morţii, în special în urma unei suferinţe, nu este una din cele plăcute. Chiar şi aşa, pentru creştini, moartea înseamnă a merge Acasă. înseamnă a fi condus în prezenţa Mantuitorului, înseamnă a pleca din lumea aceasta, din mijlocul încercărilor şi durerilor ei, spre bucuria şi binecuvântările cerului. Pavel a vorbit despre dorinţa de a „se muta şi să fie cu Cristos”, ceea ce este „cu mult mai bine” decat a rămane aici jos pe pămant (Filipeni 1:23).
In excelenta sa carte: „Cand cei dragi sunt luaţi de moarte” Lehman Strauss a făcut unele comentarii interesante asupra cuvântului din greacă, tradus prin „a se muta”. El scrie: „Folosirea lui este metaforică în modul cum este utilizat în nautică atunci cand o corabie îşi ridică ancora din dana portului pentru a pleca în larg, sau în militărie, atunci cand oastea îşi strange corturile pentru a porni în marş.

In lumea antică grecească termenul era folosit şi atunci cand cineva era eliberat din lanţuri precum şi pentru a scoate un anumit produs din războiul de ţesut. Aşa este descrisă moartea în Biblie. Aici suntem ancoraţi în greutăţile şi suferinţele vieţii. Prin moarte, puntea se ridică şi ancora se adună pe tambur şi vom pluti spre ţărmul de aur. În moarte, ne adunăm corturile taberei şi pornim spre cer”. Strauss continuă să descrie ce încantare vom experimenta cu toţii atunci cand, după ani mulţi de despărţire de cei dragi, va veni în sfarşit ziua cand ne vom îndrepta spre casă. Astfel este moartea pentru cel credincios – o plecare Acasă pentru a fi cu Domnul! – R.W.D.

Ziua-i scurtă – voi pleca în asfinţit
Ca să fiu cu Domnul care m-a iubit.
Văd în depărtare ţărmul însorit
Şi casa frumoasă ce mi-a pregătit.
” – Vandali

Pentru creştin cuvantul cer se pronunţă: A-C-AS-Â

Painea zilnica

Gata de plecare

Text: Psalmul 30

…seara vine plansul, iar dimineaţa veselia”. Psalmul 30:5

Viaţa din ceruri este cu mult mai bună decît orice poate oferi pămantul, şi cu toate acestea facem tot ce putem pentru a evita moartea. Dacă ne îmbolnăvim, ne rugăm pentru însănătoşire. Nici psalmistul n-a fost un om diferit de noi. Îşi începe psalmul 30 prin a-L lăuda pe Domnul, pentru că 1-a salvat de la moarte (versetele 1-4). Apoi, declară că suferinţa sa, care reflectă mania lui Dumnezeu, a fost numai temporară, pe cand îndurarea Domnului este veşnică (versetul 5). Ne spune, apoi, de ce s-a îmbolnăvit şi ce a învăţat din suferinţe. Devenise mandru şi Dumnezeu a lăsat boala ca să-1 umilească şi să-i dea o nouă perspectivă a vieţii. El vede mai clar ca oricand că binecuvantările veşnice sunt mult mai mari ca suferinţele prezentului. Încheindu-şi cantarea, se bucură de perspectiva pe care o are, de a-L lăuda pe Domnul veşnic. Dumnezeu 1-a pregătit, astfel că poate muri de-acum în pace.


Cand mama avea în jur de şaizeci de ani, doctorul i-a spus că va muri curand datorită unei boli de inimă. A fost deznădăjduită. Iubea viaţa şi nu voia să-şi lase familia. Ne-am rugat pentru însănătoşirea ei, şi Dumnezeu i-a răspuns cu bunătate, dandu-i încă 12 ani de viaţă. Cu puţin înainte de-a muri, am întrebat-o: „Mămică, încă ţi-e frică de moarte?” Cu un zîmbet mi-a spus: „Nu, sunt gata.”
Creştine, să nu te simţi vinovat dacă nu doreşti să mori. Dumnezeu te-a făcut astfel. Şi nu te îngrijora de moarte. Dumnezeu te va pregăti pentru ziua aceea. Continuă să umbli cu El, să faci voia Sa, să te încrezi în El pentru toate lipsurile tale. Cînd vei fi chemat acasă, Dumnezeu îţi va da harul Său şi vei fi gata de drum. – H.V.L.

Cum sigur vine noaptea, necazu-i aici
Şi sigur ca ziua se duce-n uitare.
Dar mai sigur ca toate va fi bucuria
în ceruri, sublimă şi fără hotare. ”    – D.J.D.

Moartea este ultimul capitol al viepi şi primul capital al eternităţii

Painea zilnica

Creştinii binecuvântează

De mă supără ceva,
Eu, după creștinul crez,
Nu vreau a mă răzbuna,
Eu – binecuvântez.

De-ți vorbește unu-n dodii,
Nu spui „taci!”, nu îl sfidezi;
Căutând să ți-l apropii,
Tu – binecuvântezi.

Obosit de mult prea multe,
Tata nu se enervează;
După ce stă să ne-asculte,
El – binecuvântează.

Când avem eșec în viață
Mama nu abandonează,
Cu povață din povață
Ea – binecuvântează.

Ne-adunăm spre închinare,
Despre Domnul învățăm;
La venire și plecare
Noi – binecuvântăm.

Ne mai prinde cate-o boală
Însă nu vă supărați,
Încercarea e normală;
Voi – binecuvântați.

Piere orice chef de ceartă
Când băieții acționează,
Căci prin felul cum se poartă
Ei – binecuvântează.

Nu au vorbe mari să-și spună
Și nici nu invidiază:
Fetele când se adună,
Ele – binecuvântează.

Și noi toți, copii salvați,
Suntem… binecuvântați.

Viorica Mariniuc 

Dumnezeul nostru care ne pazeste

Text: Psalmul 121

Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi pînă in veac. „Psalmul 121:8

Iată un psalm plin de promisiuni, pe care ne putem bizui cînd greutăţile vieţii devin greu de purtat şi cărările ei greu de urcat. Cînd greutatea poverilor ne clatină, avem nevoie de siguranţa că Dumnezeu nu ne va da mai mult decît putem purta şi că ne va păzi de cădere. Există o ilustraţie deosebit de frumoasă, dată de un calendar creştin, care ne îmbărbătează să începem orice zi cu deplină încredere în Tatăl nostru cel ceresc. Se spune: „Cămila îşi începe şi sfîrşeşte ziua în genunchi. La sfîrşitul zilei îngenunchează în faţa stăpînului ei şi i se ridică povara. Răsăritul soarelui o găseşte din nou îngenuncheată şi stăpînul ei îi aşează şi potriveşte povara de purtat în ziua aceea, pentru drumurile deşertului sau prin cîmpiile roditoare”.

Fiecare dintre noi purtăm o anumită povară (Galateni 6:5). Poate fi o legătură de griji ale datoriilor noastre zilnice, dar pentru unii cu o sensibilitate mai mare, ele pot constitui o sarcină insuportabilă de dus. Unii au povara sufletelor nemîntuite ale celor dragi sau ale celor ce nu trăiesc pentru Cristos. Apoi sînt acei ce se zbat sub poverile bolilor, a infirmităţilor, a slăbiciunilor sau a vreunui handicap. Asemenea poveri pot transforma simplele datorii gospodăreşti în sarcini grele şi în anumite zile i se pot prezenta ca un urcuş greu şi prăpăstios.
Oh, ce mîngîiere şi încurajare să ştim că Domnul ne „va păzi atît la plecare cît şi la venire” – toţi paşii de la răsăritul pînă la apusul soarelui. Ne va păzi piciorul de alunecare şi ne va proteja de-a lungul cărării vieţii.D.J.D.

Dumnezeu susţine pasul şovăielnic.
Pe slab îl face să stea neclătinat.
Ca să-i ridice sarcini şi durere,
întinde mîna celui împovărat.”- Psalter

Cu Dumnezeu alături si sprijinindu-te
pe braţul Lui, poţi înfrunta orice îţi stă în cale.

Painea zilnica

Bagajul

Este vremea de plecare
Timpul s-a apropiat
De călătoria mare
Ce v-oi face-o neașteptat.

Să-mi gătesc de-acum bagajul
Trebue să mă pregătesc
Să fiu gata-n orice clipă
Spre cer să călătoresc.

Să-mi fac ordine în lucruri
Și curat în viața mea
Ca să fiu în toate gata
Domnul cînd mă va lua.

Să-mi las grijile deșarte
Alergarea cea lumească
Faptele de răutate
Vorba cea necreștinească.

Să mă las de-ngrijorarea
După lucruri trecătoare
Și viața să mi-o gătesc
Pentru traiul cel ceresc.
Să dau roade tot mai bune
Zi de zi ca să citesc
Cum vrea Domnul de la mine
Să-l ascult, să mă sfințesc.

Să nu-mi iau la bagaj firea
Și lucrurile ce le vrea ea
Și să nu-mi opresc privirea
La ce îmi oferă lumea.

Zi de zi imi fac bagajul
Îmi ia timp să ma pregătesc
Ca sa fiu eu oricînd gata
Cu Domnul să mă întîlnesc.

Dar mai important de toate
Îmi trebuie document
Scris cu slovele divine
Pașaport cu testament.

Pașaport plătit cu sînge
De Isus, Domnul ceresc
Ce mi-a dat cetățenia
Cu un preț Dumnezeiesc.

Doar cu bagaj de calitate
Și cu Pașaportul Sfînt
Voi fi gata de răpire
Și să zbor de pe pămint.

Dina Roata

Ai pleca tu fara sa stii unde?

… a plecat fără să știe unde se duce.

Evrei 11:8

Ai plecat tu vreodată aşa? Când pleci astfel, nu poţi da nici un răspuns logic celor care te întreabă ce faci. Una dintre cele mai dificile întrebări în lucrarea creştină este: „Ce ai de gând să faci?

Tu nu ştii ce vei face; singurul lucru pc care-l ştii este că Dumnezeu ştie cc face. Verifică-ţi permanent atitudinea faţă de Dumnezeu ca să vezi dacă eşti desprins de toate şi te încrezi în întregime în Dumnezeu. Această atitudine este cea care te face să fii într-o stare de uimire continuă, pentru că nu ştii ce urmează să facă Dumnezeu.

Fiecare dimineaţă în care te trezeşti trebuie să fie o nouă „plecare“, ce-ţi va întări încrederea în Dumnezeu. „Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră… nici cu privire la trupul vostru” – cu alte cuvinte, nu te îngrijora cu privire la lucrurile care te frământau înainte de a …pleca.

Îl întrebi tu pe Dumnezeu ce are de gând să facă? Nu-ţi va spune niciodată. Dumnezeu nu-ţi spune ce va face, ci îţi descoperă cine este El. Crezi tu într-un Dumnezeu care face minuni?

Eşti tu gata „să pleci” în supunere totală faţă de El, până când nu te va mai surprinde absolut nimic din ceea ce face? Dacă Dumnezeu este acel Dumnezeu pe care-L cunoşti atunci când eşli aproape de El, ce impertinenţă este să te îngrijorezi!

Fă ca atitudinea vieţii tale să fie una de “plecare” continuă în dependenţă de Dumnezeu şi atunci viaţa ta va avea un farmec de nedescris, iar lsus îşi va găsi plăcerea în ea. Trebuie să înveţi să te desprinzi de convingerile, crezurile, experienţele tale, până când, în ceea ce priveşte credinţa ta, nu va mai exista nici o piedică între tine şi Dumnezeu.

Oswald Chambers

Trece ambulanța

Trece ambulanța, trece cu grăbire.
A ieșit în poartă Ghiță-al lui Prâsnel:
— Unde-o merge oare, nu aveți vreo știre,
Nu știi tu, Florico? Și nici tu, Ionel?
— Ehei, nene Ghiță, pe așa căldură
Și mai e și gripa asta blestemată!
Poate lelea Ana, aia rea de gură –
C-auzii că zace, neagră și umflată.
— Poate moș Dominte, că-i bătrân săracul
Și de-o vreme-o ține numai într-o criză,
Nici nu-i trece pieptul, că îl ia stomacul –
Să-l ia la „urgențe”, n-ar fi o surpriză.
Și așa nea Ghiță n-a aflat prea multe;
Floarea-și amintește că-i aluatul copt,
Iar Ionel pornește repede s-asculte
Știrile la radio, că-i trecut de opt.

***
Trece ambulanța, trece cu viteză,
Un bolnav așteaptă pe un colț de pat
Și spre cer întinde brațul și-o proteză,
Geme de durere, geme speriat.
— Lasă, măi tătuță, c-o să fie bine –
Spun ai lui cu milă, ca să îl mângâie;
Dar bolnavul nostru nu se poate-abține
Și abia șoptește: — Dacă n-o să fie?…
Nimeni nu-ndrăznește mai departe-a merge,
Întrebarea-i gravă și răsună greu;
Doar o bătrânică lacrimile-și șterge:
— Dacă nu te vindeci, pleci la Dumnezeu.
— Dumnezeu? Dar oare o să mă primească?
— Ei, tătuță, lasă, nu gândi așa,
Nu lăsa pe nimeni ca să te mâhnească,
Unde merge lumea, mergi și dumneata!

***
Trece ambulanța, nimeni nu se roagă –
Au cu toți probleme simple sau mai grele;
Când nu gemi în chinuri și ți-i lumea dragă,
De ce-ai rupe firul, să gândești la rele?
Întrebări, opinii despre altă lume,
Despre ce e omul – strică ambianța;
De se-aud știri rele, se mai iau cu glume,
De mai moare unul, a rămas speranța
Că ne priveghează vesel dintre nori.
Gânduri negative sunt acelea care
Ne mai cercetează, ne mai dau fiori…
Alungăm fiorii și păstrăm distanța
De-orice socoteală, de-orice cugetare
Ce-ar aduce-n minte gândul de plecare.
Ne petrecem viața ca din întâmplare…
Doar din vreme-n vreme trece ambulanța.

Viorica Mariniuc 

Ai pleca tu fără să ştii unde?

… a plecat fără să stie unde se duce. Evrei 11:8

Ai plecat tu vreodată aşa? Când pleci astfel, nu poţi da nici un răspuns logic celor care te întreabă ce faci. Una dintre cele mai dificile întrebări în lucrarea creştină este: „Ce ai de gând să faci?” Tu nu ştii ce vei face; singurul lucru pc care-l ştii este că Dumnezeu ştie cc face. Verifică-ţi permanent atitudinea faţă de Dumnezeu ca să vezi dacă eşti desprins de toate şi te încrezi în întregime în Dumnezeu. Această atitudine este cea care te face să fii într-o stare de uimire continuă, pentru că nu ştii ce urmează să facă Dumnezeu.

Fiecare dimineaţă în care te trezeşti trebuie să fie o nouă „plecare”, ce-ţi va întări încrederea în Dumnezeu. „Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră… nici cu privire la trupul vostru” – cu alte cuvinte, nu te îngrijora cu privire la lucrurile care te frământau înainte de a ..pleca.Îl întrebi tu pe Dumnezeu ce are de gând să facă? Nu-ţi va spune niciodată. Dumnezeu nu-ţi spune ce va face, ci îţi descoperă cine este El.

Crezi tu într-un Dumnezeu care face minuni? Eşti tu gata „să pleci” în supunere totală faţă de El, până când nu te va mai surprinde absolut nimic din ceea ce face? Dacă Dumnezeu este acel Dumnezeu pe care-L cunoşti atunci când eşli aproape de El, ce impertinenţă este să te îngrijorezi! Fă ca atitudinea vieţii tale să fie una de „plecare” continuă în dependenţă de Dumnezeu şi atunci viaţa ta va avea un farmec de nedescris, iar lsus îşi va găsi plăcerea în ea. Trebuie să înveţi să te desprinzi de convingerile, crezurile, experienţele tale, până când, în ceea ce priveşte credinţa ta, nu va mai exista nici o piedică între tine şi Dumnezeu.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS