Răspuns potrivit planului divin

La vremea potrivită
Primim al Tău răspuns
Prezența Ta dorită
E-aici, nu Te-ai ascuns.

Ne porți de grijă, Tată
Nicicând nu ești târziu
Ne pregătești răsplată
Că-n veci de veci ești viu.

La cereri înălțate
Indiferent nu ești
Trimiți și sănătate
Și daruri sufletești.

Răspunzi conform nevoii
Și sfântului Tău plan
Din noi, Tu, faci eroii
Ce merg spre Canaan.

Nicicând nu ne-ai uitat,
Nicicând nu uiți de noi
Noi știm cum ne-ai scăpat
Din cel mai dens șuvoi.

Ești făr-asemănare,
Părinte drag, ești bun
Trimiți o ușurare
La timpul oportun.

Tăcerea-Ți e activă
Lucrezi spre-a ne trata
E-o stare pozitivă,
Putem înainta.

Când se ivesc urgențe
Căzuți Tu nu ne lași
Sunt mii de evidențe:
Păzești ai noștrii pași.

Atâtea intervenții
Și-atâtea vindecări!
Și-acestea nu-s invenții
Ci binecuvântări.
*********************
Supuși, deci, s-așteptăm:
Răspunsul va sosi
Să nu ne întristăm,
Nu ne va părăsi.

La ceasul potrivit
Se vor ivi minuni
Vom ști că am primit
Răspuns la rugăciuni.

Vom înălța spre Rai
Recunoștințe, mii
Și fapte, gând și grai
Răsplată vor primi.

George Cornici

În drama de la cruce

În drama de la cruce
Ce putem vedea?
Stăpânul cum conduce
Soarta ta și-a mea.

Vedem iubire sfântă
Cum nu s-a mai văzut
Iubire ce ne-ncântă
Acum ca la-nceput.

Vedem nu doar o dramă
Ci și un plan divin
Să nu ne fie teamă
De valuri care vin.

Vedem o împlinire
A unui dor nestins
Și-a noastră moștenire
Dincol’ de Necuprins.

Pe lemnul de ocară
‘Nălțat să fie-n chin
Fiul ne-mbrățișară
S-avem cu El destin.

Întinse brațe-nseamnă
“Veniți la Mine-acum
Durerea mea vă-ndeamnă
Să fiți pe-ngustul drum.”

O, ce lucrare sfântă
Ce rezultat sublim!
Răscumpărații cântă:
“E viu, e viu, o știm”

Demult s-a întâmplat
Pe cruce drama- n care
Acei prinși de păcat
Află descătușare.

George Cornici

Ce-mi doresc în noul an….

Ce-mi doresc în noul an?
E normală întrebare
Să aplic cerescul plan,
Să slujesc mai cu elan,
Cu mai multă-ncredințare.

De-i nevoie de schimbări
Pregătit sunt de-acțiune
Vreau frumoase întâmplări
Ce-aduc binecuvântări
Și progres în misiune.

Fără ajutor de Sus
Doar eșec va fi lucrarea
Dar de fac ce-a zis Isus
Știu că nu voi fi exclus
De la tot ce dă Salvarea.

Îmi doresc tot ce El vrea
(Domnul gloriei divine)
Când mustrare vrea să- mi dea
Să o port, da, voi putea
Știu că haru-i mă susține.

Dorul ce mă arde-acum
Când un nou an se arată
Nu-i dorință de consum
Ci mă-ntreb O, Tată cum
S-am trăirea consacrată?

Când El spune “Mergi!”, să merg
Oriunde ar fi să fie
Iar de trebuie s-alerg
Lacrimi pe obraz să șterg
Să mă duc cu bucurie.

Ce-mi mai doresc doriți și voi
Strânse legături cu Cerul
Nicicând să nu dăm înapoi
Ci să-nfruntăm orice șuvoi,
Să fie tare caracterul.

Să fie hărnicie-n lan
Cum n-a fost niciodată
Să-nvingem zbuciumul uman
Și sentimentul inuman
Și firea toată… toată.

Nu, nu e vis ci-i dor aprins:
Iubirea să sporească
Să știm că zilnic ne-a cuprins
Cu glasu-i dulce și distins
Din Patria cerească.

Și câte doruri ar mă fi
În rugă împletite!
Spre Tatăl Slavei s-or sui
Și El le va învrednici
Să fie împlinite.

George Cornici

În afara planului divin

În afara planului divin,
Am fi ca frunze zburătoare
Purtate de un vânt meschin
Spre zone pline cu teroare…

Și-am fi purtați în spații reci
(Fārā cālduri din veșnicie)
Ne-ar ataca mereu berbeci,
De urā și nevrednicie.

Neimplicându-l în lucrāri,
De fapt, ar fi o nebunie,
Ar fi în faliment intrāri,
Ar fi numai ceremonie.

În afara planului ceresc
E rāzvrātire și sfidare
La tot ce e dumnezeiesc:
E cea mai joasā degradare.

“Și noi putem sā reușim
În faptele cotidiene”
Așa spun mulți cu glas sublim
Cuprinși în patimi și în lene.

O, dac-ar ști ce împliniri
Gāsesc în faptul aplicārii!
Ar semāna neprihāniri
Pe-ogorul sfânt al închinārii.

Și dac-ar ști cā pot trăi
Înalte stāri de satisfacții
Imediat s-ar pocăi
Și ar avea spre Rai atracții.

Zece porunci; doar zece sunt
Și n-au mai vrut sā le-afișeze
Iar rezultatul este ciunt
Având și cârje, și proteze.

De ce planeta s-a aprins
De largul foc al rāzvrātirii?
E cā, în muritori s-a stins
Un sacru dor al nemuririi.

L-au scos pe Dumnezeu din școli
Înlocuindu-L cu mamona
Și e invazie de soli
Ce și-au expus mai sus icoana.

Cā-s înțelepți ei se fālesc
Dar ce le spune sfânta Carte?
Nebunii-n țarā se-nmulțesc
Și vor avea de flācāri parte.

Ne întrebām de ce-s nebuni?
De ce pācatul nu îi doare?
De ce nu vor cerești cununi?
Ei vor plācerea trecātoare.

Nimic nu vor din Paradis
Din viața lor, exclus e Cerul
Că n-au crezut în ce e scris
Și-au deformat și caracterul.

Noian și munți de-mpotrivire
E opera ce-o construiesc
Dar cum va fi a lor privire
Văzând cum demoni îi muncesc?

Nicicând sā nu ne-aventurām
În spații fārā de Luminā
Ci pe Hristos sā-L onorām
Și-n veci sā stām cu El la Cinā.

Nici prin gând să nu ne treacă
Să pășim în alt hotar
Credincioșia să ne crească
Că-i cel mai scump mărgăritar.

Doar împlinind ce El ne-a spus
Cu pasiune și ardoare
Vom fi în viața fār-apus
La o eternă sărbătoare.

George Cornici

Ce limpede văd azi

Ce limpede văd azi Isuse,
de ce-am venit eu pe pămînt,
ce preț ai pus vieții mele,
ce rost Dumnezeiesc și sfînt.

Acum văd limpede ce mare
e datora care-o am,
în slujba cauzei Tale sfinte
și-n mijlocul acestui neam.

Acuma văd de ce-a fost lipsă
să ard în cel mai greu cuptor,
și totuși, prin atîtea flăcări
de ce n-a trebuit să mor.

Acuma văd de ce atîtea
săgeți cumplite m-au străpuns,
– căci altfel cum se da pe față
vrăjmașul duh viclean ascuns?

Abia acum văd ce plan tainic
aveai de cînd eram la oi…
De ce m-ai alungat de-acasă
s-ajung pe unde-am fost apoi…

… Și-acum cînd străbătînd pustia
eu mor pe Muntele Tău Sfînt,
o, Dumnezeul meu Te laud
de rostul meu pe-acest pămînt!

Traian Dorz