Pierderea unei viziuni

26 noiembrie

Text: Judecatori 1:27-36

Manase n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Sean…
Judecatori 1:27

Intr-un articol publicat de catre Lynn Anderson in revista Leader-
ship, descrie ceea ce se petrece cand oamenii isi pierd viziunea.
Un grup de pelerini au coborat pe tarmul Americii cu aproximativ
350 de ani in urma. Cu o viziune mareata si cu mult curaj au venit
sa se aseze in noua tara. In primul an au pus bazele unui oras. In
al doilea an, au ales un consiliu orasenesc. In al treilea, guvernul
a propus construirea unui drum de vreo opt kilometri spre vest, in
desert. Dar in al patrulea an, oamenii au inceput sa condamne
consiliul orasenesc, deoarece li se parea ca a construi un drum prin
padure era numai o risipa a fondurilor publice. Intr-un fel sau
altul, acesti oameni vizionari isi pierdusera viziunea. Odata erau
in stare sa vada dincolo de ocean, dar acum nu mai vedeau nici
macar 8 kilometri in pustie.

Acest lucru imi reaminteste textul nostru de azi. Sub conducerea
inteleapta a lui Iosua, israelitii au traversat prin credinta Iordanul
si au inceput cucerirea Palestinei. Dar dupa cateva victorii ra-
sunatoare, hotararea lor a inceput treptat sa slabeasca si viziunea
li s-a sters. Au incetat sa se mai lupte si, in schimb, au facut tratate
de pace in schimb cu locuitorii tarii.

Aceeasi atitudine poate stanjeni vietile noastre spirituale. Fericiti
cu cateva succese initiale ca crestini, putem deveni automultumiti
si incetam sa mai inaintam. Refuzam sa ne mai confruntam cu
urmatorul dusman spiritual. Pentru a porni din nou, trebuie sa ne
rededicam urmaririi scopurilor pe care Dumnezeu le are pentru
vietile noastre. Trebuie sa-I cerem lui Dumnezeu sa ne reannoiasca
viziunea.- D.C.E.

„Cand viata imi devine o povara grea
Si calea urcatoare mai greu de mers pe ea,
In jugul vietii, ajuta-ma sa pot vedea
Viziunea ce o ai pentru viata mea.” – D.J.D.

„Pericolul nu este ca tinta ne este prea sus

Si-o vom gresi, ci ca este prea jos

si putem ajunge la ea.„

Painea zilnica

Temelia fricii de Dumnezeu

“Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov; nici vrăjitoria împotriva lui Israel; acum se poate spune despre Iacov şi Israel: Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!” (Numeri 23.23)

Iată cum distruge Dumnezeu de la rădăcină temerile copilăreşti şi superstiţiile! Chiar dacă ar fi cel mai mic adevăr în puterea vrăjitoriilor, poporul lui Dumnezeu nu poate fi atins de ele. Aceia pe care-i binecuvântează Dumnezeu, diavolul nu-i poate blestema.

Oamenii fără teamă de Dumnezeu pot – ca Balaam – să uneltească la pierderea poporului ales; dar ei nu reuşesc. Praful din puşca lor este umed şi tăişul săbiei lor nu este tăios. Ei se adună între ei, dar Domnul nu e cu ei, aşa că se sfătuiesc în zadar. Cât despre noi, rămânem liniştiţi în timp ce-şi pregătesc plasele lor, fiind siguri că nu vom fi prinşi. Ei pot să cheme pe Beelzebul în ajutor, cu şmecheriile lor drăceşti, prin descântecele lor se vor înşela pe ei înşişi. Cât despre inima noastră, câtă binecuvântare avem ştiind că Dumnezeu este cu noi! Să nu ne temem de şiretenia uneltitorilor, că ea nu are nici o putere împotriva acelora care au pe Dumnezeu ca sprijinitor, şi care pot zice: ”Cel Veşnic e lumina mea şi scăparea mea; de cine să mă tem? El e puterea vieţii mele; de cine să-mi fie frică?”

Charles Spurgeon