Forma potrivita

Text: Psalmul 71:14-21

„De aceea, noi nu cădem, de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru din afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.” 2 Cor. 4:16

Un evanghelist ne-a relatat o întîmplare într-una din campaniile sale evanghelistice. El a spus: „Am un prieten care în timpul depresiunii economice, şi-a pierdut slujba, averea, soţia, casa, dar s-a ţinut cu tenacitate de credinţa sa – singurul lucru care-i mai rămăsese. Într-o zi s-a oprit să se uite la nişte oameni care construiau o biserică de piatră. Unul dintre ei făţuia o piatră de formă triunghiulară. „Ce faci cu piatra aceasta?” a întrebat prietenul meu. Muncitorul i-a răspuns: „Vezi deschizătura aceea acolo sus lîngă vîrf? Ei bine, o şlefuiesc aici jos ca să se potrivească acolo sus”. Lacrimile i-au umplut ochii prietenului meu în timp ce se depărta. Dumnezeu îi vorbise prin muncitorul acela, explicîndu-i motivul suferinţelor prin care trecuse”.

Poate, recent, ai suferit o mare pierdere. Sau poate ai dureri fizice sau psihice. Omul din afară se pare că „se trece”. Cu toate acestea, dacă îl cunoşti pe Domnul ca Mîntuitor al tău, nu trebuie să fii descurajat. Toate aceste lucruri sînt în mîna iubitoare a Tatălui nostru ceresc, şi El le foloseşte pentru pregătirea ta pentru cer.
Trupurile noastre sunt corturi de lut care se vor reîntoarce în ţarană. Este o binecuvîntare să ştii că în timp ce Dumnezeu lucrează la lutul fiinţei noastre umane fragile, El întăreşte „omul dinlăuntru” ca el să fie reînnoit din zi în zi, astfel că întristările noastre uşoare şi „de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă” (2 Cor. 4:16, 17). Presiunea mainii Sale poate că provoacă dureri, dar nu uitaţi, El ne aduce aici la forma potrivită acolo sus! – H.G.B

„Să fie-aceasta scopul sufletului meu:
Alegerea solemnă, fără ezitare,
Să mă predau controlului divin
Si să mă bucur în orice încercare.”      – Anonim.

„Ceea ce noi numim adversitate,
Dumnezeu numeşte oportunitate.„

Painea zilnica

Întristarea după voia lui Dumnezeu

 Text: Genesa 23

„Avraam a venit s-o jelească pe Sara şi s-o plîngă.“ Geneza. 23:2 / „Mângâiaţi-vă unii pe alţii…“ 1 Tesaloniceni 4:18

Poate că citind titlul meditaţiei de astăzi, ne vom întreba dacă există într-adevăr aşa ceva. Răspunsul este afirmativ. Intristarea este sănătoasă şi este un răspuns normal la moartea celor dragi sau la alte pierderi şi dezamăgiri teribile. Experienţa lui Avraam este un exemplu de întristare după voia lui Dumnezeu. Cînd a murit Sara, a jelit-o ca pe fiinţa iubită pe care a pierdut-o. Apoi, printr-un act al credinţei în promisiunea lui Dumnezeu, a cumpărat un loc de înmormîntare în Hebron în loc să ducă corpul neînsufleţit al Sarei în ţara lui de baştină. După ce-a înmormîntat-o, s-a întors la responsabilităţile sale. Din moment ce întristarea este naturală şi sănătoasă, nu trebuie să ne simţim vinovaţi în urma ei. Oamenii binevoitori poate ne spun în aceste momente: „ Nu te întrista. Cel iubit al tău este într-un loc mai bun, în cer”. Ori: „încearcă să vezi şi partea luminoasă a lucrurilor. Situaţia ta nu este mai rea ca a altora”.

Toate acestea pot fi adevărate, dar vom simţi în continuare foarte acut pierderea noastră. Si trebuie să ne întristăm. Totuşi, în calitate de copil al lui Dumnezeu, trebuie să ne păstrăm întristările sub control, spunînd Domnului ceea ce simţim, cerîndu-I ajutorul, concentrîndu-ne asupra nevoilor vieţii, reluîndu-ne responsabilităţile. Amintirile dureroase se vor reîntoarce din cînd în cînd, şi poate ne vor îndemna să ne retragem de la cerinţele vieţii. In vremuri ca acestea ar trebui să ne aducem aminte că Dumnezeu ne-a lăsat aici cu un scop: să ne închinăm Lui, să-I servim, şi să-I ajutăm pe alţii. Cu ajutorul lui Dumnezeu, întristările noastre pot deveni întristări după voia lui Dumnezeu. H.V.L.

„întristarea se schimbă-n bucurie deplină.
Văd printre lacrimi mereu tot mai clar
Cum rana-i amară puţin o să ţină.
Cu Isus trăi-voi eternitatea de har. „D.J.D.

Sufletul n-ar avea curcubeul
dacă ochii n-ar avea lacrimi.

Painea zilnica