Ai simţit durerea provocata de Domnul?

Isus i-a spus a treia oară: ,.Mă iubeşti?”

loan 21:17

 

Ai fost vreodată rănit de Domnul până in adâncul tău, până în străfundul celei mai sensibile părţi a fiinţei tale? Diavolul nu ne răneşte niciodată acolo, nici păcatul, nici afecţiunile umane nu ne pot răni atât de adânc. Nimic nu poate pătrunde până în acel loc al fiinţei noastre decât Cuvântul lui Dumnezeu. „Petru s-a întristat pentru că Isus i-a spus a treia oară…” A devenit conştient de faptul că, în străfundurile fiinţei lui, el Îi
era devotat lui Isus si a început să vadă ce Însemna această întrebare a lui Isus repetată cu răbdare.

Nu mai rămăsese în mintea lui Petru nici cea mai mică urmă de amăgire, el nu mai putea fi înşelat din nou. Nu mai era loc pentru declaraţii pasionale, explozii de bucurie sau efuziuni sentimentale. Pentru el a fost o revelaţie să vadă cât de mull îl iubea pe Domnul şi, cu uimire, i-a spus: „Doamne. Tu toate le ştii”. Petru a început să vadă cât de mult Îl iubea pe Isus; dar nu a spus: „Uită-Te la cutare sau la cutare lucru pentru a afla dovada dragostei mele”. A început să descopere în el însuşi cît de mult Îl iubea pe Domnul, să-şi dea seama că pentru el nu exista nimeni sus în cer sau jos pe pământ în afară de Isus Cristos. Dar el n-a ştiut aceasta până când n-a venit întrebarea de probă, întrebarea dureroasă din partea Domnului.

Întrebările Domnului îmi arată întotdeauna cum sunt eu. Cu câtă fermitate şi iscusinţă răbdătoare s-a purtat Isus Cristos cu Petru! Domnul nostru nu pune niciodată întrebări decat la momentul potrivit. Rareori, probabil o dată in viaţă, El ne prinde la strâmtoare, ranindu-ne cu întrebările Lui directe. Atunci vom descoperi că îl iubim mult mai profund decât am putea spune vreodată prin cuvinte.

Oswald CHAMBERS

În Grădina Ghetsimani

Pe ucenici I-a pregătit,
Le-a spus tot ce se va-ntâmpla.
Cu glasul Lui blând Le-a vorbit
Tot ce va fi, ce va urma.

Au stat cu toți și s-au gândit,
Căci multe Domnul lor Le-a spus.
Iar Petru atuncea a vorbit
Și-a garantat că al Său supus

Va fi în orice-mprejurare,
El n-are să Îl părăsească.
Orice ar veni, el va fi tare,
Cu Domnul vrea să pătimească.

Spre Ghetsimani s-au îndreptat,
Ceilalți au stat în așteptare.
Trei ucenici Domnu-a luat,
Era cuprins de întristare.

Ca să vegheze Le-a cerut
În timpul Său de rugăciune.
El ca să moară n-ar fi vrut,
Dar ce putea acuma spune?

Și la pământ s-a aruncat
Cu inima grea, întristată.
Pe Tatăl din Cer L-a rugat
Peste acest ceas greu să treacă.

Paharul plin de amărăciune
Să nu Îl bea de-i cu putință.
Dar El în toate se supune
De este a Tatălui voință.

O întristare ca de moarte
Ființa-ntreagă I-a cuprins,
Căci inima Lui nu mai poate,
Tot ce-a cerut a fost respins.

La moarte de-acum va fi dat,
În suferință va sfârși,
Căci Tatăl Său L-a refuzat.
Tot ce I-a spus, se va-mplini.

Și după un ceas de rugăciune,
Cei trei care Îl așteptau,
Răpuși, nu s-au putut opune,
Acuma cu toții dormeau.

Cu vorbă blândă I-a mustrat,
Că nu au stat în așteptare,
Nu au stat treji și n-au vegheat,
Ei nu au stat în ascultare.

La rugăciune i-a-ndemnat,
Să aibe râvnă, stăruință.
Din nou de ei s-a-ndepărtat.
Era răpus de suferință…

Același lucru s-a-ntâmplat:
În lipsa Lui au adormit.
Când S-a întors, s-au deșteptat,
Cu neputință L-au privit.

Și-a treia oară El S-a dus
Cu Tatăl Său ca să vorbească.
Dar n-a primit nici un răspuns…
Știa cât o să pătimească…

Știa că Iuda va veni
De ostași și oameni însoțit.
Trădat și apoi vândut va fi.
Știa ce-I este pregătit.

Știa cine-L va săruta,
El Iuda, trădătorul Său.
Prin asta la moarte-L va da
Pe El, Fiul lui Dumnezeu!

Florența Sărmășan

Sursa foto: Net

Întrebarea directă

„Mă iubeşti?” –  Ioan 21:17

Petru nu mai declară nimic acum (compară cu Matei 26:33-35). Omul natural face afirmaţii şi declaraţii; dragostea personalităţii umane se descoperă doar prin durerea provocată de această întrebare a lui Isus Cristos. Petru Îl iubea pe Isus în felul în care orice om natural iubeşte un om bun. Aceasta este dragostea ce ţine de temperament; ea poate pătrunde adânc în fiinţa omului, dar nu atinge centrul fiinţei.

Dragostea adevărată nu declară niciodată nimic. Isus a spus: „Pe oricine Mă va mărturisiînaintea oamenilor”, adică îşi mărturiseşte dragostea nu doar prin cuvinte, ci prin tot ceea ce face.Până când nu suntem răniţi astfel, încât să fim scăpaţi de orice amăgire cu privire la noi înşine. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate pătrunde în noi şi nu-şi poate face lucrarea în viaţa noastră. Cuvântul lui Dumnezeu  ne răneşte aşa cum nu ne poate răni nici un păcat, deoarece păcatul slăbeşte simţurile noastre. Întrebarea Domnului măreşte sensibilitatea noastră, până când această rană făcută de Isus produce cea mai puternică durere posibilă.

Resimţim această durere nu numai într-un mod natural, ci şi în profunzimea  personalităţii noastre. Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul şi nu mai rămâne nici o amăgire. Este imposibil să abordezi în mod sentimental această întrebare a Domnului; nu poţi spune lucruri amabile când Domnul îţi vorbeşte direct; durerea este prea mare. E o durere atât de mare, încât nu te mai poţi gândi la nimic altceva. Nu poate fî nici o îndoială în legătură cu durerea provocată de Cuvântul lui Dumnezeu într-un copil al Său,dar momentul în care simţim durerea este marele moment al revelaţiei.

Oswald Chambers

De ce nu pot veni după Tine acum?

..Doamne, – l-a zis Petru, – de ce nu pot veni după Tine acum?” loan 13:37

Sunt momente când nu poţi înţelege de ce nu poţi face ce vrei. Când Dumnezeu aduce în viaţa ta o perioadă de goliciune, nu te grăbi s-o umpli, ci aşteaptă. Acea perioadă de goliciune poate veni ca să te înveţe ce înseamnă sfinţirea; sau poate veni după sfinţire, ca să te înveţe ce înseamnă slujirea. Nu porni niciodată la drum înainte de a fi călăuzit de Dumnezeu. Dacă ai cea mai mică îndoială în privinţa vreunui drum de urmat, înseamnă că El nu te călăuzeşte în acea direcţie. Ori de câte ori te îndoieşti dacă trebuie să faci un anume lucru, nu-l face.La început poate vezi clar care este voia lui Dumnezeu – întreruperea unei prietenii, ruperea unei relaţii de serviciu – ceva ce simți desluşit că este voia lui Dumnezeu să faci; dar nu acţiona niciodată sub impulsul acestui sentiment.

Dacă faci aceasta, îţi vei crea dificultăţi pentru a căror rezolvare va fi nevoie de ani de zile. Aşteaptă timpul pregătit de Dumnezeu pentru a te convinge de un lucru şi El va face aceasta fără să-ţi provoace suferinţe sau dezamăgiri. Cînd este vorba de voia providenţială a lui Dumnezeu, aşteaptă ca El să acţioneze. Petru n-a stat în aşteptare înaintea lui Dumnezeu, ci a presupus în mintea lui de unde va veni încercarea; dar încercarea a venit de unde nu se aştepta. „Îmi voi da viaţa pentru Tine.” Declaraţia lui Petru a fost sinceră, dar pornită din ignoranţă. „Isus i-a răspuns: «… nu va cânta cocoşul, până te vei lepăda de Mine de trei ori».”

Aceste cuvinte au fost rostite de Cel care-l cunoştea pe Petru mult mai bine decât se cunoştea el însuşi. Petru nu-L putea urma pe Isus, deoarece nu se cunoştea pe sine şi nu ştia de ce este capabil. Devotamentul natural poate fi suficient ca să ne atragă Ia Isus, să ne facă să simţim fascinaţia Sa, dar nu ne va face niciodată ucenicii Săi. Devotamentul natural se va lepăda întotdeauna de Isus, într-un fel sau altul.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

A Cincizecimii sărbătoare

A Cincizecimii sărbătoare
Minuni din cer s-au arătat
Căci acum peste fiecare
Limbi mari de foc s-au așezat
Așa strânși cum stăteau grămadă
Un vuiet clar s-a auzit
Apoi a început să cadă
Un foc peste ei și-au vorbit
În limbi străine fiecare
Se minunau de ce-auzeau
Vorbe spuneau cu înfocare
Iar cei de fața înțelegeau
Erau mai multe neamuri strânse
Parți, mezi, iudei și elamiți
A Domnului taine ascunse
Pe oameni îi făcea uimiți
Căci fiecare auzea
Cuvintele ce se rosteau
Cei plini de Duh le tot vorbea
Toți a lor limbă, înțelegeau
Cei ce vorbeau în limbi străine
De toți erau ascultați
Că-s plini de must, credeau ei bine
De-s chiar așa de înfocați
Dar Petru glasu a ridicat
Și cu putere a vorbit
Cauza lor a apărat
Sa fie de toți auzit
I-a îndemnat la pocăință
Pe toți care prezenți erau
Sa aibe în Isus credință
Și mulți de Petru ascultau
Mulți s-au intors pe calea dreaptă
Înspre Isus ei au pășit
Convinși că viața îi așteaptă
Și vor trăi la nesfârșit.

Florența Sărmășan 

Totul sau nimic?

Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins… şi s-a aruncat în mare.

Ioan 21:7

Ai avut vreodată în viaţa ta o criză în care ai abandonat totul în mod deliberat, categoric şi fără rezerve? Este o criză a voinţei. În exterior poţi ajunge de multe ori până aici, dar aceasta nu valorează nimic. Criza reală şi adâncă a renunţării totale este o criză interioară, nu exterioară. Renunţarea doar la lucrurile exterioare poate fi indiciul unei robii totale.Ţi-ai predat voinţa în mod deliberat Lui Isus Cristos?

E nevoie de o decizie a voinţei, nu a sentimentelor; sentimentele sunt doar „mar­ginea aurită” a acestei decizii. Dacă dai loc prima dată sentimentelor, nu vei lua niciodată această hotărâre. Nu-L întreba pe Dumnezeu ce va cuprinde aceasta, ci ia hotărârea de a-ţi preda Lui voinţa având în vedere lucrurile pe care le vezi fie mai la suprafaţă, fie în locurile adânci şi profunde ale lăuntrului tău.Dacă ai auzit vocea Lui Isus Cristos deasupra talazurilor, lasă să se spulbere convingerile tale, lasă să dispară consecvenţa ta, dar păstrează relaţia ta cu El.

Oswald Chambers

Privește spre Isus

Când pășesc peste valuri, ca Petru, pe mare,
Departe de maluri, spre Domnul pășesc
Când cobor prin credință, la sfânta-I chemare,
Din mica bărcuță ce-o părăsesc;

Când privesc înspre Isus, pășind cu-ndrăzneală
Făr’ să îmi pese de mine și ce-n urmă-am lăsat,
Având ținta ‘ nainte, fără-ndoială,
Pășesc peste valuri, ca pe uscat.

Când privesc înspre valuri cât sunt de-nvolburate
Împrejur nu se vede decât val după val
Deși Isus e-atât de aproape, mi se pare departe.
Credința-i mai mică ca un bob de muștar.

Când privesc înspre valuri, nu-L văd pe Domnul
Ce frumos, cât de mare-I, puternic, ‘nălțat…
Parcă uit ce făcut-a și că poate totul
Și că-odată cu El, pe valuri am umblat.

Când privesc înspre valuri, sunt disperată
Și strig cu glas tare după ajutor:
,,Doamne, mă scapă, sunt scufundată,
Valul mă-ngroapă, scump Salvator”!

Când privesc înspre valuri, Domnul vede și-mi spune:
,, Privește spre Mine, mai fă încă-un pas.
Eu nu-ntârzii, te-ncrede-n a Mea promisiune.
Te ascult și-s cu tine în al-ncercării ceas.”

Dragul meu frate, stai treaz și ascultă:
Nu privi înspre valuri, privești spre Isus!
Curând vine Domnul! Viața e scurtă.
Te pregătește de astăzi, să-ajungi în cer sus!

…………………………………………………………………
În rugăciunea mea disperată, pe care o înălțam înspre Domnul, în toiul unei nopți, pentru a implora mila, îndurarea, bunătatea Lui, pentru unul dintre copii,( la fel ca Iov), am primit îndemn să scriu aceste versuri. Parcă mă vedeam pe mare, ca Petru, când, privind înspre valuri, a început să se scufunde, uitând că în urmă cu câteva momente, a umblat pe mare, ca pe uscat, atât timp cât a privit spre Isus.
Cost Ana

Somn odihnitor

“Când te vei culca, vei fi fără teama, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.” (Proverbe 3.24)

Drag suflet, eşti tu ameninţat sa fii reţinut pe un pat de boală? Nu te lăsa înspăimântat, ci scrie această făgăduinţă pe tăbliţa inimii tale: “Când te vei culca, vei fi fără teamă”. Noi nu ne putem păzi singuri, în timpul somnului, dar Domnul veghează asupra noastră toată noaptea. Cei ce sunt sub ocrotirea Celui Prea înalt sunt mai în siguranţă decât domnitorii în palatele lor. Dacă în timpul somnului nostru ne putem odihni, nu mai suntem tulburaţi de îngrijorările şi preocupările noastre, vom găsi în culcuşul nostru o odihnă pe care n-o cunosc spiritele îngrijorate sau ambiţioase. Visele supărătoare vor dispare şi, dacă vor veni încă să ne tulbure, vom uita impresia ce ne-o aduc, ştiind că sunt numai vise.

Putem deci dormi liniştiţi, sub paza Dumnezeului nostru. Cât de plin de pace era somnul lui Petru, când a venit îngerul să-l trezească; a trebuit încă să-l tragă afară pentru a-l face să se trezească de tot. Totuşi, hotărârea sa de moarte era pentru a doua zi. Aşa au dormit liniştiţi mulţi martiri, înainte de a se urca pe eşafod, “căci El dă odihnă prea iubiţilor Săi”.

Pentru ca somnul să fie liniştit, trebuie să avem o viaţă liniştită, iar dragostea şi gândurile să ne fie pline de pace.

Charles Spurgeon

Eliberat de cătuşe

“Domnul îi scapă pe prinşii de război.” (Psalmul 146.7b)

Amintiţi-vă de Iosif, de Israel în Egipt, de Manase, de Ieremia, de Petru, de Pavel şi atâţia alţii. El mă poate izbăvi şi pe mine. Cu Cuvântul Său rupe stâlpii de aramă şi cu o privire sfarmă lanţurile de fier. Avem mărturie. În câte locuri şi timpuri cei prigoniţi n-au fost puşi în libertate şi scoşi la lumina zilei? Domnul Isus făgăduieşte şi azi deschiderea temniţei acelora ce sunt legaţi cu vreun lanţ.

Drag prieten, El se va bucura să te vadă eliberat de necazul, îndoielile sau temerile inimii tale, care te fac să plângi azi. Ar fi o bucurie pentru Domnul să-ţi dea libertatea, aşa cum ar fi pentru tine bucuria de a fi eliberat. Tu singur nu-ţi poţi dezlega lanţurile de fier; Domnul însuşi vrea să facă aceasta. Crede numai în El, împotriva zidurilor de piatră şi a cătuşelor de fier. Satana nu te va putea reţine, păcatul nu te va putea înlănţui, nici disperarea nu te va putea lega, daca crezi în puterea Domnului Isus, în harul Sau gratuit, care are toată puterea să te salveze.

Aşa vei putea cânta chiar azi: “Dumnezeu scapă pe prinşii de război”.

Charles Spurgeon