De-aș mai putea s-aleg…

Nu-i lună astă-seară, nici stele nu-s pe cer,
Roiesc fulgi mari ca-n basme și se aștern foșnind,
Sporesc cu-n lat de palmă pufosul lăvicer,
Abia s-a stins ecoul unui târziu colind.

Mai pun o uscătură să-ncing focu-n cămin
Și lunguiețe forme se-ncaieră-n tavan,
Închipuiri bizare pe îndelete vin,
Doar cugetu-i de veghe lungit pe un divan.

Dezlănțuită suflă vifornița la uși,
Mi-alungă toropeala c-un șuierat prelung
Și las să-mi zboare gândul la anii mei apuși,
Dau file-ngălbenite din urmă să-i ajung.

Câte-aș schimba îndată de-aș mai putea s-aleg…
N-aș mai lăsa cu voia vreun bine nefăcut!
Atâtea doar la urmă apuc să le-nțeleg…
Și… o pecete-i pusă pe timpul meu trecut.
……
Afară viscolește, luminătorii nu-s,
Da-n vatră-ncinsă-i hora de flăcări aurii;
Prin vijelia lumii ajunsă la apus,
Aprinde-mi, Doamne, focul nădejdii celei vii!

Olivia Pocol 

Semnul celui credincios

Motto: „”De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit
pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește
pururea ca să mijlocească pentru ei.”” Amin!

Dacă ne apropiem de Dumnezeu
Și ne alipim de Domnul neîncetat,
Duhul lui Hristos ne va însoți mereu
Și sufletul va fi un cer înseninat.

Acesta-i semnul celui credincios –
Pecete sfântă în suflet tipărită:
În inimă el are Duhul lui Hristos,
Duh de viață și lumină negrăită.

Duhul Său ne face înnoirea minții
Ca toți s-ajungem drepți și buni;
El este Veșmântul ce îmbracă sfinții
Și-i încununează cu veșnice cununi.

Drumul vieții Hristos ni-l rostuiește
Și liniștește sufletul ce se frământă,
În puterea tăriei Lui, El ne întărește –
Hristos Isus e pacea noastră sfântă.

El trăiește pururi ca să mijlocească
Pentru cei ce sunt ai Lui, mereu,
Și-n chip desăvârșit să mântuiască
Pe cei ce se-alipesc de Dumnezeu.

Căci prin Hristos în care locuiește
Întreaga plinătate a Dumnezeirii,
Dumnezeu ne-a dat tot ce privește
Viața sfântă în vederea mântuirii.

Ne-a dat făgăduințe mari și sfinte
Și scumpe binecuvântări cerești,
Ca să ne facem în cuget și în minte
Părtașii firii Lui dumnezeiești.

Să ținem fără șovăire la mântuirea
Nădejdii noastre și s-avem credința
Că Domnul dă voința și înfăptuirea
Și Domnul își va împlini făgăduința.

Aceasta-i cea mai minunată veste –
Nădejdea vie a celui credincios,
Și făgăduința cea mai scumpă este
Viața veșnică în Isus Hristos.

Prin dragoste și har dumnezeiesc –
Și prin credința în Hristos Isus
Suntem copiii Lui, ai Tatălui ceresc,
Iar casa noastră este-n ceruri sus.

Până când clipa întâlnirii o să vină
El să ne poarte pe calea mântuirii!
Să umple sufletul de pace și lumină
Și inima să ardă de dorul întâlnirii!

Dumnezeu cel Sfânt și Credincios
Să ne sfințească astăzi pe deplin
Și în harul Domnului Isus Hristos
Să creștem înspre mântuire, Amin!

Ioan Vasiu 

Răstignire şi înviere

Cu trupul biciuit şi răni pe fruntea-naltă
Purtând coroana lumii din spinii împletiţi,
Alături de batjocuri, de hule şi de ceartă
Hristos Îşi poartă crucea pe umerii răniţi.

Slăbit îngenunchează şi cade în ţărână,
Oamenii râd şi strigă cu guri zeflemitoare:
„Dacă eşti Tu Mesia, ridică doar o mână
Şi fă să-Ţi cadă Roma îndată la picioare”! .

E răstignit pe lemn, legat cu funii strâns,
Soldaţii-L ţin de mâini, Îi bat cuiele-n palme,
În ochii buni şi blânzi se vede-al lumii plâns,
Lacrimi şi sânge curg pe faţa tristei mame.

Unul dintre soldaţi, rânjind dizgraţios
Îi câştigă la zaruri cămaşa-nsângerată,
Neştiind c-a vărsat sângele preţios
Pus între Dumnezeu şi lumea vinovată.

Preoţi şi cărturari, trecători şi mulţime
Strigă hule râzând şi îşi bat joc de El:
„Coboară de pe cruce şi vom crede în Tine,
Dacă eşti Fiu divin şi rege-n Israel”! .

Un întuneric mare cuprinde-ntreaga ţară,
Între cei doi tâlhari, pe cruce răstignit
Mântuitorul lumii privind ultima oară
Şi-a plecat capu-ncet şi-a zis: ”S-a isprăvit”! .

Cel care-I Cel dintâi dar şi Cel de pe urmă,
Ce ţine cheia morţii, la a ei locuinţă,
Sub raze de lumină ce-n jurul Lui se-adună
Învie şi se-nalţă cu-a slavei biruinţă.

Bucuraţi-vă ceruri, şi tu pământ şi mare
Pentru Cel ce-a învins păcat şi întuneric,
Bucuraţi-vă oameni, urmaţi a Lui chemare
Şi daţi-I toată cinstea de care este vrednic.

Credeţi-L, ascultaţi-L, iubiţi-L şi urmaţi-L
Pentru că ţine-n mână destinul vostru veşnic,
Pentru-nvierea Lui, cântaţi şi lăudaţi-L,
Nu e altul ca El, al mântuirii sfetnic.

Astăzi, aici şi-acum, mai mult ca niciodată
Să-I spunem viaţa noastră, rugându-L să ne ierte,
Să fim feriţi apoi de aspra judecată
Având pe frunte scrisă divina Lui pecete.

Stănulescu Mircea 

Iarna

Lumină înghețată
Picură din cer înmiresmat,
Albind şi pe față,
Şi pe-orice trup îndurerat.

Lumină-nghețată
Albeşte pur orice în jur,
Pecete e stânca măreață
Şi pomii di-mprejur…

Natura aşteaptă supus
Albitul ce pică de sus,
Mărgăritare primeşte suferința
De frig, în care şi-a supus voința. .

Lumina-nghețată
Veghează lunga ei odihnă,
Punându-i lin pe față
Mahrama de virgină…

Cristale de lumină
Joacă voios pe-orice drum,
Îmbie pelerini să vină,
Albind şi umbra lor de fum…

Şi îi îndeamnă să-şi albească
Veşmântul lor de logodiți
Ca-n nunta cerească
Să fie de Mire primiți…

Să rabde suferința
Şi frigul greu acestei lumi,
C-aşa primi-vor biruința,
Înaintând curat pe culmi…

Pascariu Cristina Mădălina 

Să primeşti înştiinţarea

“Pentru că ţi s-a mişcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului, când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor Iui, care vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit – zice Domnul.” (2 Împăraţi 22.19)

Mulţi din cei care dispreţuiesc înştiinţarea, vor pieri; dar ferice de acela care ia seama la Cuvânt, şi se cutremură. Aşa a făcut Iosia şi a fost scutit de judecăţile rostite de Domnul împotriva lui Iuda, din pricina păcatelor sale. Dacă şi inima ta s-a muiat şi te-ai smerit, vei fi şi tu scutit, şi apărat în ziua cea rea. Dumnezeu face un semn, pune o pecete pe fruntea acelora care suspină şi plâng din pricina păcatului veacului acesta. Îngerul distrugător a primit ordin să bage sabia în teacă până la punerea peceţii, pentru ca aleşii Lui să fie puşi la adăpost (Apocalipsa 7.1-3). El îi cunoaşte. Sunt timpuri ameninţătoare? Se vede necredincioşia înaintând cu paşi grăbiţi, făcându-vă să vă temeţi de o pedeapsă asupra unui popor care se adânceşte în păcat? Poate că aveţi dreptate. Ei bine, făgăduinţa “că nu vor vedea ochii tai toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia” este şi pentru tine. Dar voi vă găsiţi într-o aşteptare mai bună, mai mângâietoare, a venirii Domnului Isus, şi atunci zilele de întristare vor avea sfârşit.

Charles Spurgeon