5 Septembrie

Vai de mine că locuiesc la Meşec, că locuiesc în corturile Chedarului.” Psalmi 120:5

În calitate de creştin, trebuie să locuieşti într-o lume rea, şi nu te ajută prea mult că strigi „vai de mine”. Isus nu s-a rugat să fii luat din lume, şi nu trebuie să-ţi doreşti nici tu un lucru pentru care El nu s-a rugat Este mult mai bine să înfrunţi greutăţile prin puterea Domnului, şi să-L slăveşti prin acest lucru. Duşmanul este întotdeauna gata să detecteze falsitatea din purtarea ta; de aceea, fii sfânt. Aminteşte-ţi că ochii tuturor sunt asupra ta, şi că de la tine se aşteaptă mai mult decât de la ceilalţi. Luptă-te să nu dai nici o ocazie acuzaţiilor. Lasă ca bunătatea să fie singura greşeală pe care ei o descoperă în tine. Ca şi Daniel, sileşte-i să spună despre tine: „Nu vom găsi nici un cuvânt deplângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în legea Dumnezeului lui” (Daniel 6:5).

Caută să fii folositor şi consecvent Poate că îţi spui: „dacă aş fi într-o poziţie mai favorabilă, aş putea sluji mai bine cauza Domnului; de aici de unde sunt eu, nu pot face nici un bine”. Dar, cu cât mai rău este poporul din jurul tău, cu atât mai multă nevoie are de un exemplu bun. Dacă sunt , cocoşaţi, au nevoie de tine ca să-i îndrepţi. Dacă sunt perverşi, au nevoie să le întorci inimile mândre spre adevăr.

Unde poate să fie medicul, dacă nu în mijlocul bolnavilor? Unde îşi câştigă soldatul onoarea, dacă nu în focul luptei? Şi când oboseşti in lupta cu păcatul, aminteşte-ţi că toţi sfinţii au îndurat aceleaşi încercări. Ei nu au fost purtaţi la cer pe pat de flori, şi tu nu trebuie să te aştepţi să călătoreşti mai comod. Ei au trebuit să-şi primejduiască vietile până la moarte în locurile cele mai grele ale luptei, şi tu nu vei primi cununa până nu vei îndura totul, „ca un bun ostaş al lui Christos” (2 Timotei 2:3). De aceea, „vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă” (1 Corinteni 16:13).

Meditaţii C. H. Spurgeon

Da, vom trăi

Motto: „Doamne, nu eşti Tu din veşnicie Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri!” Habacuc 1:12

Da, vom trăi chiar cu dușmanu-n coaste,
Striviți de multe ori, dar nu distruși,
Căci ne-nconjoară-a îngerilor oaste
Și ne lăsăm de nemurire duși.

Puteți a strânge brâul violenței,
Să-l apăsați puternic pe grumaz
Și veți vedea tăria inocenței
Și cât de mult se cântă în necaz.

De ne veți ține-n arșiță și foame,
Avem un semn în inimă săpat,
Iar pomul vieții ne strecoară poame
Cu gust de cer și miez imaculat.

Ne veți urî, dar veți vedea iubire
Și alungați, vă vom răbda atacul,
Ne-om căuta cu dor și cu grăbire,
Cum frunza verde-și caută copacul.

Căci vom cânta ca Pavel și ca Sila
Și vom avea, ca Iacov și Laban,
Drept mărturie, stâlpul și movila
Ce-am ridicat în drum spre Canaan.

Nu suntem mulți, nici tari, nici învățați,
Dar împlinim un număr scris în Carte
Și-n veşnicie-avem atâția frați
Cât n-ar putea pământul ca să-i poarte.
Da, vom trăi, degeaba ne-apăsați,
Căci nu vom mai gusta a doua moarte.

Viorica Mariniuc 

O inima ce canta

Pe la miezul noptii, Pavel si Sila se rugau,
si cantau cantari de lauda lui Dumnezeu…

Fapte 16:25

Pavel si Sila erau intr-o stare jalnica. Stateau in temnita dina-
untru, cu spatele sangerand dupa bataia cruda si cu picioarele
stranse in butuci. Cu toate acestea nu se plang, ci se roaga – nu
ofteaza ci canta! Asa se intampla atunci cand credinta triumfa
asupra circumstantelor – cand bucuria spirituala da biruinta in
suferinte fizice. Trupul poate fi intemnitat dar sufletul mantuit, nu.
El poate zbura deasupra necazurilor prin puterea lui Cristos. Harul
lui Dumnezeu rupe legaturile necazului si poate sa-i conduca pe
altii spre lauda si slavirea Aceluia care daruieste bucurie eterna.

Un crestin, pe nume Robinson, trebuia sa coboare intr-o mina de
carbuni pentru a aduce niste informatii de la un miner. Cand a
ajuns jos, a intrebat pe unul din mineri cum ar putea sa-l gaseasca
pe acel om. O, nu vei avea nici o dificultate, a spus omul, cu
siguranta ca il veti gasi cantand”. In timp ce Robinson inainta de-a
lungul galeriilor intunecoase ale minei, se gandea ca acest om
trebuie sa cante unul din acele imnuri sumbre, ca de exemplu:
Valea umbrei mortii m-ameninta iar”. N-a mers mult, cand a auzit
in schimb o voce vesela cantand cu bucurie:

In Tara unde curge
laptele si mierea / A mea e bogatia intregului tinut / Aici straluce
pururi ziua fericita / si noaptea mea de patimi pe veci a disparut”.
Harul lui Dumnezeu schimba noaptea in zi si durerea in cantare.
Doamne, daruieste-ne inimi ce canta! – H.G.B.

Prin tumultul luptei mari si grele
Aud mereu un cantec, dulce, sfant
si-n suflet imi rasuna-al lui ecou,
Cum as putea sa tac si sa nu cant? „- Lowry

Credinta in bunatatea lui Dumnezeu
da tarie sufletului
si o cantare inimii.

Painea zilnica

Cine are nevoie de mine?

…dar pentru voi, este mai de trebuinta sa raman in trup.

Filipeni 1:24

Dumnezeu ne-a facut pe fiecare cu o necisitate de a fi necesari. Faptul ca stim ca avem ceva de daruit altora poate sa ne intareasca in imprejurari foarte dificile.

Dale Shields renuntase la sine si propia sa viata .Potrivit unui articol din revista Parade , Shields a ajuns intr-o stare de depresie deosibita in urma unei operatii de inima . Credeam ca nu mai are rost sa traiesc .Dar, intr-o zi , pe cand pescuia in florida , a observat un pelican pe moarte care zacea nemiscat pe stanci.

Shields a ingrijit biata pasare pana s-a insanatosit – si a continuat sa faca acelas lucru de atunci incoace pentru mai mult de 2400 de pasari. Astazi , cunoscut ca „omul pelican”, el si-a dedicat viata salvarii pasarilor ranite de alicele barcilor cu motor sau de acele si unditele pescarilor.

Nu numai ca mii de pasari au fost ajutate, dar Shields insus a gasit motiv pentru a trai.” ele au nevoie de mine „,a spus el.”Cineva trebuie sa ajute cand o pasare da de necaz”.

Cand apostolul Pavel a trecut pin necazurile si singuratatea inchisorilor,este firesc sa fi dorit sa fie cu Domnul in ceruri .Dar stia ca altii aveau nevoie disperata sa cunoasca ceea ce stia el despre Cristos. Aveau nevoie de invatatura , incurajarea si rugaciunile lui. Mai mult ca orice , aveau nevoie sa-L vada pe Isus in el.

Doamne , Te tog ajute-ne sa avem si noi o asemenea misiune . Arate-ne cum sa-i ajutam pe altii care sunt pe moarte din cauza lipsei cunostintelor pe care le avem despre Cristos.~M.R.D.ll~

Painea zilnica

Fata in fata cu trecutul

Text: 1 Timotei 1:12-16

Între ei eram şi noi toţi odinioară, cand trăiam după poftele firii noastre pâmanteşti, cand făceam voile firii noastre pămanteşti…” Efeseni 2:3

Trecutul nostru lasă urme pe tot parcursul vieţii. Cu caţiva ani în urmă, pe cand vorbeam într-o biserică în Cortland, New York, unul din diaconii bisericii mi-a spus că întalnise recent pe antrenorul meu de fotbal din liceu. Se întalniseră la un camping în Florida. În timp ce discutau, diaconul din Cortland i-a spus că un predicator din Michigan pe nume Dennis De Haan, va veni la ei la biserică. O luminiţă s-a aprins în mintea celuilalt. Cineva cu acelaşi nume jucase fotbal în timp ce el era antrenor în Zeeland, Michigan. După 25 de ani, o mică parte a vieţii mele ieşise la suprafaţă. Nu cumva antrenorul Bouma şi-a adus aminte şi de unele din greşelile mele de pe terenul de joc?


Să-ţi aducă cineva aminte de cateva greşeli la fotbal nu este periculos, dar să fii urmărit de păcate pe care să vrei să le uiţi este întru totul deranjant. Ele se pot ridica pe neaşteptate la mult timp după ce am crezut că sunt uitate. Pentru a fi liber de spectrul trecutului ruşinos, trebuie să-l confruntăm. Scriind lui Timotei, Pavel vorbeşte despre propriul comportament păcătos, înainte de-a deveni creştin. El nici nu-l justifică nici nu-l neagă, ci îl recunoaşte.
Cu toate acestea, nu este deranjat de el, pentru că Cristos i l-a şters din contul său dandu-i o viaţă nouă. Trecutul lui era cu adevărat un lucru trecut. Dacă niciodată n-ai crezut în Isus, spune-I că ai păcătuit, şi invită-L să fie Domnul şi Mantuitorul tău. Îţi va şterge întreg trecutul. Va scrie: „Iertat şi uitat” peste paginile întunecoase ale vieţii tale. – D.J.D.

Regrete zadarnice ce-mi vin din trecut
S-au dus în uitare prin iertarea divină.
Frica vinovată acum mi-a dispărut
Şi bucuria veni ca locu-i să-l ţină. ” – Ackley

Cristos poate să ne îndepărteze trecutul vinovat şi să ne dea un viitor glorios

Painea zilnica

Preţul slujirii

Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin?

2 Corinteni 12:15

Dragostea naturală aşteaptă să fie răsplătită, dar Pavel spune: „Nu-mi pasă dacă mă iubiţi sau nu; eu sunt gata să mă dăruiesc cu totul, nu doar pentru voi înşivă, ci pentru a vă aduce la Dumnezeu”. „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos; El măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi.” Imaginea pe care o are Pavel în privinţa slujirii se conformează acestui model – „Nu-mi pasă cu câtă risipă mă voi dărui pe mine însumi, voi face asta cu bucurie”.

Pentru Pavel aceasta era o bucurie.Ideea bisericii instituţionale despre cum trebuie să fie un slujitor al lui Dumnezeu nu este identică cu cea a lui Isus Cristos. Ideea Lui este să-L slujim pe El slujindu-i pe ceilalţi. Isus Cristos i-a întrecut pe socialişti. El a spus că, în împărăţia Lui, cel care este mai mare va fi slujitorul tuturor. Testul adevărat al unui sfânt nu este vestirea Evangheliei, ci spălarea picioarelor ucenicilor, adică a face lucruri care n-au valoare în ochii oamenilor, dar care au foarte mare valoare în ochii lui Dumnezeu.

Pavel şi-a găsit plăcerea în a se dărui pe sine pentru interesul lui Dumnezeu faţă de alţi oameni şi nu i-a păsat cât îl costa acest lucru. Noi ne gândim la problemele noastre personale şi Financiare: „Să presupunem că Dumnezeu vrea să merg acolo. Ce salariu voi avea? Cum este clima? Cine va avea grijă de mine? Omul trebuie să se gândească la aceste lucruri”. Toate acestea sunt o dovadă că-L slujim pe Dumnezeu cu rezerve. Apostolul Pavel n-a avut nici o rezervă. El şi-a călăuzit viaţa după gândul lui Isus Cristos despre ce înseamnă un sfânt nou-testamental, adică nu cineva care doar predică Evanghelia, ci un om care devine, în mâinile lui Isus Cristos, pâine frântă şi vin turnat spre folosul altor vieţi.

Oswald CHAMBERS

Hotărârea de a sluji

Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească.”

Matei 20:28

Ideea lui Pavel despre slujire a fost ca şi aceea a Domnului nostru: „Eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte“: „noi suntem robii voştri pentru Isus“. Avem ideea că un om chemat la o viaţă de slujire este chemat să fie o altfel de fiinţă decât ceilalţi oameni. Dar, după cum a spus Isus Cristos, el este chemat să fie slujitorul celorlalţi; să fie conducătorul lor spiritual, dar nu superiorul lor, Pavel a spus: „Ştiu să trăiesc smerit.

Iată ideea lui Pavel despre slujire: „Mă voi cheltui până la capăt pentru voi, indiferent dacă mă veţi lăuda sau critica. Atât timp cât mai există un om care nu-L cunoaşte pe Isus Cristos, eu sunt dator să-l slujesc pană când va ajunge să-L cunoască”. Motivul principal al slujirii lui Pavel nu a fost dragostea pentru oameni, ci dragostea pentru Isus Cristos. Dacă suntem devotaţi cauzei umanităţii, vom fi curând zdrobiţi şi cu inima frântă, pentru că deseori vom întâlni multă nerecunoştinţă din partea oamenilor.

Dar, dacă motivaţia noastră este dragostea pentru Dumnezeu, nici o nerecunoştinţă nu ne va putea opri să-i slujim pe semenii noştri.Faptul că Pavel a înţeles modul cum a lucrat Isus Cristos cu el constituie secretul hotărârii lui de a-i sluji pe alţii. El spune: ..Eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor” – cu alte cuvinte, indiferent cum îl vor trata oamenii, nu-l vor trata cu dispreţul şi ura cu care el L-a tratat pe Isus Crislos. Când înţelegem că Isus Cristos ne-a slujit coborând până în străfundurile josniciei noastre, ale egoismului nostru şi ale păcatului nostru, nimic din ceea ce suferim de la alţii nu poate clinti hotărârea noastră de a-i sluji pe oameni de dragul Lui.

Oswald CHAMBERS

Miracolul credinţei

“Învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare” 1 Corinteni 2:4

Pavel a fost un învăţat şi un orator de prim rang; el nu vorbeşte dintr-o umilinţă nedemnă, ci spune că ar umbri puterea lui Dumnezeu dacă, atunci când predică Evanghelia, i-ar impresiona pe oameni prin “vorbirea lui strălucită”. Credinţa în Isus este un miracol produs numai prin puterea Răscumpărării, nu printr-o vorbire impresionantă, nu prin insistenţă şi succes, ci numai prin puterea lui Dumnezeu.

Puterea creatoare a Răscumpărării vine prin predicarea Evangheliei, dar niciodată nu se datorează personalităţii predicatorului. Adevăratul post al predicatorului ar trebui să fie nu abţinerea de la mâncare, ci abţinerea de la oratorie, de la a face impresie printr-un stil ales de exprimare, de la orice ar putea împiedica prezentarea Evangheliei lui Dumnezeu. Predicatorul este acolo un reprezentant al lui Dumnezeu – “ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi”.

El este acolo ca să prezinte Evanghelia lui Dumnezeu, nu idealuri umane. Dacă oamenii vor să fie mai buni doar datorită predicării mele, ei nu se vor apropia niciodată de Isus Cristos. Tot ceea ce mă măguleşte în predicarea Evangheliei va sfârşi prin a face din mine un trădător al lui Isus; împiedic puterea creatoare a Răscumpărării Lui să-şi facă lucrarea.

“Şi după ce voi fi înălţat…. voi atrage la Mine pe toţi oamenii.”

Oswald CHAMBERS

Sentimentul onoarei spirituale

„Eu sunt dator şi grecilor, şi barbarilor.” Romani 1:14

Pavel era copleşit de sentimentul datoriei sale faţă de Isus Cristos şi a trăit ca să arate aceasta. Cea mai mare inspiraţie din viaţa lui Pavel era faptul că-l vedea pe Isus Cristos drept creditorul lui spirital. Am eu acest sentiment al datoriei faţă de Cristos cu privire la orice suflet nemântuit? Onoarea spirituală a vieţii mele ca sfânt este să-mi îndeplinesc datoria faţă de Cristos cu privire la aceste suflete.

Orice părticică din viaţa mea care are valoare se datorează răscumpărării prin Isus Cristos; fac eu ceva care să-I permită Lui să răscumpere prin mine alte vieţi? Pot face aceasta numai în măsura în care Duhul lui Dumnezeu pune in mine acest sentiment al datoriei. Eu nu sunt chemat a fi o persoană superioară celorlalţi oameni, un rob al Domnului Isus. “Nu mai sunteţi ai voştri…” Pavel s-a vândut” lui Isus Cristos.

El spune: “Sunt dator fiecărui om de pe faţa pământului, datorită Evangheliei lui Isus; sunt liber doar pentru fi cu totul rob”. Aceasta este caracteristica vieţii atunci când se atinge acest punct al onoarei spirituale. Încetează să te mai rogi pentru tine şi trăieşte pentru alţii ca rob al lui Isus. Aceasta înseamnă să fi în realitate “pâine frântă” şi “vin vărsat”‘.

Oswald CHAMBERS

Gloria care întrece totul

“Domnul… m-a trimis ca să capeţi vederea.” Fapte 9:17

Când Pavel şi-a primit vederea, el a primit pe plan spiritual o revelaţie a Persoanei lui Isus Cristos şi, de atunci începând, Isus Cristos a umplut întreaga lui viaţă şi slujire: “Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Cristos şi pe El răstignit” (1 Corinteni 2:2). Nimic nu a mai putut atrage mintea şi sufletul lui Pavel decât faţa lui Isus Cristos.

Trebuie să învăţăm să ne menţinem un caracter integru până în cele mai mici chiar detalii revelate în viziunea dată de Isus Cristos.

Trăsătura constantă a unui om spiritual este capacitatea de a înţelege cine este Domnul Isus Cristos pentru sine, precum şi capacitatea de a explica altora scopurile lui Dumnezeu. Pasiunea arzătoare a vieţii lui este Isus Cristos. Oricând întâlneşti această calitate într-un om, simţi că el este un om după inima lui Dumnezeu.

Nu lăsa niciodată ca vreun lucru să-ţi abată privirea de la Isus Cristos. Acesta este testul spiritualităţii tale. A nu fi spiritual înseamnă a fi fascinat tot mai mult de alte lucruri.

De când ochii mei au privit la Isus,

Nu mă mai atrage ce-i în jurul meu;

Atras de lumina primită în duhul,

La Cel răstignit eu privesc mereu.

Oswald CHAMBERS