“Eben Ezer” rostim din nou

Eben-Ezer” din nou rostim
Acum, pășind în noul an
Ne-ai ocrotit și bine știm
Că doar din harul Tău primim
Puteri să mergem spre Liman.

Până aici, Stăpân slăvit
La orice pas ai fost cu noi
Când grele valuri ne-au lovit
Al Tău Cuvânt ne-a întărit
Dând energii și forțe noi.

Când am căzut ne-ai ridicat
Să nu fim copleșiți în lut
Și-apoi pe brațe ne-ai purtat.
Ce minunat ne-ai cercetat
Ne-ai fost și pavăză și scut!

Cu-același simțământ divin
Noi azi rostim “Eben Ezer”
Paharul nostru a fost plin,
Ai îndulcit tristeți și chin,
Ne-ai scos din noapte și mister.

Ai fost cu noi și-am biruit
(Văzut-am semne și minuni)
Spre Paradis ne-ai însoțit,
Nicicând Tu nu ne-ai părăsit
Ai pus în noi afecțiuni.

“Eben Ezer” cu drag rostim
C-ai fost cu noi la orice pas
Te adorăm, Te prețuim
Căci doar cu Tine depășim
Orice necaz și-orice impas.

Privind în urmă constatăm
Cum spre-mplinire ne-ai condus
Profunde mulțumiri ‘nălțăm
Pe Stânca Mântuirii stăm
Căci dragostea-Ți nu s-a redus.

Vei fi cu noi și-n viitor
Câți ani, prin har, ne-ai hărăzit
De-am trece prin aprins cuptor
Vei fi al nostru ajutor
Spre Plaiul veșnic, mult dorit.

George Cirnici

Ești turn de scăpare

Ești turn de scăpare
Oricând ne păzești
Teama-n noi dispare
Ce mult ne iubești!

Cu noi ești când valuri
În luntre izbesc
Iar când urcăm dealuri
Puterile cresc.

Ne aperi de-atacul
Cu sursa-infern
Și ne aduci leacul
Când dureri se aștern.

Numai în Tine
Găsim adăpost
Ești Tatăl ce vine
Cu-n dar și cu-n rost.

Zilnic protecții,
Zilnic scăpări
Am învățat lecții
Din multe-ntristări.

Cu Tine e bine
Ești pavăză, scut
Ne scoți din rușine,
De unde-am căzut.

Furtuna nicicând
Nu ne va-nvinge
Tu vii aducând
Tării ce le stinge.

La Tine-alergăm
Când vor să ne-omoare
Și-ușurare gustăm
În orice-ncercare.

Ești turn de scăpare
Oricând ne păzești
Teama-n noi dispare
Ce mult ne iubești!

George Cornici

Prin timp

Prin timp, căutărilor le-am găsit rost;
M-adun optimist din ruine,
Renasc din cenușa celui care-am fost,
Trecut nu există în mine.

Sunt suflet iertat, înnoit de Isus,
Zidit pe credința-mpăcării,
În perle de lacrimi trecutu-am depus
Căit, la tronul îndurării.

Ce lupte m-așteaptă, eu nu vreau să știu
Și nici tulburări ce-au să vină.
Mai mult decât toate, e Domnul meu viu
Și dragostea Lui mă animă.

Îi spun inimii să se schimbe total,
Din ea să vorbească prinosul,
În faptă și-n gând să fiu blând și loial,
Precum poruncit-a Cristosul!

Versete de aur ce setea îmi sting
Citesc zi de zi-n sfânta Carte,
Prin promisiuni ce mereu mă surprind
Curaj am să merg mai departe.

O pavăză tare în Domnu-am găsit,
Mă-nchin și privesc doar în față,
‘Naintea iubirii, la cruce-am venit,
La puntea ce duce spre viață!

Laura Minciună 

Aleg minuni

Aleg minunea de-a-ndura,
Smerit, la poala crucii,
Când vrajba, cearta, vorba rea
Strivesc precum butucii.
Îmi iau răbdarea la atac,
Ocara când mă doare;
Las capu-n jos, da-n loc să zac,
Atuncea cânt mai tare.

Aleg minunea de-a fi rob
Netrebnic și supus,
Semănător ce-aruncă bob
Din ce-a primit de sus.
Cu lacrimi dac-am semănat,
Când Domnul va să vie,
Va fi și rodul mai bogat
Și plin de bucurie.

Aleg minunea de-a jeli
La moartea celui drag –
Un pom se poate prăbuși
Și tânăr, și moșneag.
La capul celui ce-a murit
Mi-e jalea grea și mare
Dar nu mă frâng! Da, l-am iubit,
Dar Domnul, mult mai tare.

Aleg minunea de-a primi
Înstrăinat, disprețul,
În tot și-n toate pot găsi
Pe Cel ce știe prețul.
Din groapă-n groapă înfundat,
Doar plânsul mă adapă;
Dar când e cerul înstelat,
E-așa frumos în groapă!

Aleg minunea de-a putea
Să stau în rugăciune,
De-i ziua bună sau mai grea,
De-s rele vești sau bune.
Și dacă valuri vin mereu
Cu sete să lovească,
Renunță ele, fiindcă eu
Am pavăză cerească.

Să nu vă prindă mila
De mine, oameni buni!
Ca Pavel și ca Sila,
Nu plâng în închisoare,
Nu blestem când mă doare –
Eu doar aleg minuni.

Viorica Mariniuc 

E dulcea Iubire

Inima valsează-fericire,
Sunt încredinţat, Tu eşti cu mine,
Tu eşti scutul, pacea, pavăza mea,
Oaza de linişte, apa ce-oi bea!

Prin scumpa Jertfă salvatoare,
Mi-ai făcut din viaţă sărbătoare.
Un val mi-a prins inima fierbinte,
E dulcea Ta Iubire Părinte!

Mă-nchin în faţa măreţiei Tale!
O, ce sfånt, sfânt eşti şi cåt de mare!
Cum aş putea eu să nu Te slăvesc
Când din mâna Ta, toate le primesc?

Şi-mi cântă inima de dor plină,
La Tine aş vrea s-ajung Lumină,
În straiul curat, alb ca de nea,
Să preamăresc Isuse slavaTa!

Maria Șopț 

În Anul Nou, în care am intrat…

„Să te asculte Domnul în ziua necazului,
să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov,
să-ți trimită ajutor din locașul Său cel Sfânt,
și să te sprijinească din Sion!…
Domnul să-ți asculte toate dorințele tale!”     Psalmul 20:1-5

Să te asculte Domnul Dumnezeu,
Să-ți dea lumina harului curat,
Să-ți fie Scut și Pavăză mereu,
Și-n anu’-acesta-n care am intrat!

Să ai belșug, și pace, și iubire;
Isus să-ți dea deplină sănătate,
Și bucurii, și har, și fericire,
Și împliniri, în totul, și în toate!

Credința ta să fie întărită
Și sufletul de Domnul ancorat.
Speranța pentru Țara Fericită
Să-ți umple inima de dor, neâncetat!

Iubirea pentru Calea veșnic vie
Să ardă pe al Dragostei Altar;
Să fii pentru Cristos o mărturie,
O stea, un foc, un scump mărgăritar!

Să nu disperi în ceasul încercării,
Să nu cârtești în văile străine,
Chiar dacă te lovește valul mării,
Isus Cristos în Mâna Lui te ține!

Și dacă multe visuri se vor frânge,
Și dacă planuri se vor destrăma,
Nu te-ndoi, chiar dacă-n drum vei plânge,
Isus te știe; te va mângâia!

În Mâna Lui să lași a ta ființă,
Și-n Anul Nou în care am intrat!
Încrede-te în Domnul, prin credință,
Tu, suflet scump, și binecuvântat!

Gelu Ciobanu

De nimic eu nu mă voi teme

De nimic eu nu mă voi teme,
Când știu că El veghează asupra mea,
Căci cu brațul Său cel puternic și tare,
Cărarea mea El o va neteza.

Chiar săgeți de vor veni asupra mea,
Eu știu că am scut și pavăză bună,
Și în furtuna cea mai grea,
Isus îmi dă puteri să trec cu voie bună.

Chiar de te simți înfrânt de grijuri multe,
Și gânduri negre năvălesc în mintea ta,
În acele momente te apleacă-n rugăciune,
Cu Domnul să stai să vezi care e starea ta.

Eu știu că am în ceruri un Tată,
-Slăvit să fie al Său Nume!
Și ca Ilie în pustie altădată,
El grija mea și-a zilei de mâine o poartă.

Bolnav de-ai fi, și-n trup neputincios,
La Dumnezeu tu poti să strigi – în rugăciune,
El poate a se îndura chiar acum de tine,
Și vindecare să-ți dea cum știe El mai bine.

Nimic nu e imposibil la Dumnezeu,
Căci de-atâtea ori minuni și vindecări a făcut,
Doar aleargă la El, la fel, ca orbul Bartimeu,
Și cere să-ți deschidă ochii să ți se facă cunoscut.

Măcar fii ca Toma necredinciosul,
Ce a vrut să-L cunoască personal pe El,
Strigă, tânjește, caută-L și cheamă-L,
Să ți se descopere Sfântul lui Israel.

Afin Hamat

O părtășie-n rugăciune

O părtășie-n rugăciune
Cu Tine, Domn glorificat
Înlătură o presiune
Alină sufletu-ntristat
E-un timp de dulce-nviorare
Când, parcă, ne aflăm în Rai,
Când nu mai e îngrijorare
Și-i un miros din luna Mai.

Spunându-Ți tot ce ne apasă
Ne-asculți, atât de răbdător
E o dovadă că Îți pasă
Să fie jugul mai ușor
Și-o hotărâre ne pătrunde
Să fim, mereu, însuflețiți
Să vrem iubirea să inunde
Pe foarte mulți nemântuiți.

Lumina care ne-nconjoară
Când stăm ‘naintea Ta plecați
Simțim c-aduce primăvară
Să fim, spre Cer, mai atașați
Prezența Ta ne copleșește
Îți mulțumim că ne-ai primit
Tu ne tratezi dumnezeiește,
Tu vindeci sufletul zdrobit.

E-o tainică eliberare
De tot ce azi ne-a frământat
Sublima înfrumusețare
Lăuntrul ne-a înmiresmat
N-am vrea-ntâlnirea să sfârșească
E-atât de bine când privești
Spre starea noastră omenească
Spunându-ne că ne-nsoțești.

Îți spunem de-un necaz, de-o rană
Și e miracol: au trecut
Ai șters o lacrimă din geană,
Ai ușurat ce ne-a durut
Învăluiți în revelații
Gustăm din suflu-Ți penetrant
Și gândul merge-n constelații
Căci nu vrea zgură, nici neant.

Din strălucirea feței Tale
Luăm încredere și-avânt
Și-apoi în așternutul moale
Ne va-nsoți al Tău Cuvânt
Și-n cupa inimii-l vom pune
Să fie pavăză și far
Să ne-amintim c-am fost cu Tine
Și-n veșnicul, sublim Hotar.

George Cornici

Ruga…

În clipe grele de-ncercare,
La tine vin să mă închin,
Căci Tu eşti locul de scăpare
Şi sufletului eşti alin.

Când valuri mari lovesc în mine
Şi gânduri rele mă-mpresor,
Eu ruga mi-o înalţ spre Tine,
Căci eşti al meu Mântuitor.

Când sunt cuprins de neputinţă,
Ispite când mă-ncearcă greu,
Tu mă-ntăreşti, îmi dai credinţă
Şi Tu-mi eşti ajutor mereu.

Iar când mă simt slab şi nevrednic,
O mică fărâmă de lut,
Tu, Dumnezeu Atotputernic,
Îmi devii pavăză şi scut.

Eu vreau să Îţi slujesc doar Ţie
Cu tot ce am, cu tot ce sunt,
Să te servesc cu vrednicie
Cât voi trăi pe-acest pământ.

Dă-mi din a Ta înţelepciune
Ca să Te pot urma cu zel,
Dă-mi gânduri noi şi fapte bune
Şi să fii pururi al meu ţel.

Rămâi Tu, Domn al vieţii mele,
Şi mă condu Tu pas cu pas,
În bucurii, în clipe grele,
În suferinţi, în orice ceas.

Dorin Viorica