Cuvântul Vieții

Cuvîntul scump și dulce
Lăsat pe fila Sfîntă
E raza de speranță
În lucrurile sfinte
Venite din înnalt
Din cerul dimineții
Din slava așteptată
Din patria iubirii
Din țara lui Isus.

Deschide numai una,
O filă și citește
Și vei vedea puterea
ce schimbă viața-ți tristă
Într-o adîncă pace
a Duhului de viață
Venit din Dumnezeu.

Trezise-va în tine
Speranța bucuriei!
Cînd printr-e versuri sfinte
Te va întâlni Isus
Și de-L primești în tine
În orice zi prin viață
Vei regăsi cărarea
și noua ta viață.

Viața transformată
e numai rezultatul
Pocăinței tale
și mersul cel curat
bazat pe cartea Sfântă
și-apoi ca rezult
Ne v-antâlni cu Slavă
și Gloria Iubirii
Cel ce e VIU ȘI VEȘNIC
HRISTOS CEL ÎNVIAT!

Cristian Ataman 

Recunoștinţă

Îndrept cu gratitudine privirea
Spre cer, să mulţumesc pentru ce am
Și pentru că Ţi-am cunoscut iubirea
Când fără să Te știu, Te căutam…

Cuprinde-mi al meu suflet în căușul
Nemărginitei Tale îndurări
Și-ajută-mi să nu-mi pară greu urcușul
Spre patria de dincolo de zări!

Atât de-aproape-mi pare veșnicia,
Când m-ai făcut cu sufletul s-ating
Cuvântul Tău; apoi mi-ai dat tăria
Să lupt cu mine și să mă înving!

Am pace fiindcă mi-e iertată vina
Și-atunci când timpul mi se va sfârși,
Iar peste viaţă va cădea cortina,
Doresc în cer cu Dumnezeu a fi!

Laura Minciună 

Trăiască Domnul

Trăiască Domnul meu Isus
Care-mi aduce biruinţa
Şi-ntotdeauna mi-a adus
Puteri, să-mi întăresc credinţa.

Trăiască Domnul meu Isus
Care-mi aduce mântuirea
Şi mă ajută tot mai sus
Să îmi ridic la El privirea.

Trăiască Domnul meu cel Sfânt
Care-mi aduce rezolvarea
La orice lucru pe pământ,
În El am binecuvântarea.

Trăiască Domnul meu iubit
Care-mi aduce vindecare
Şi zi şi noapte m-a întărit
Prin orice greu şi încercare.

Trăiască Domnul, stânca mea,
Care mi-a dat viaţă
Şi apa vie să pot bea,
Să fiu plin de speranţă.

Trăiască Dumnezeul meu
Ce mi-a păzit piciorul,
Să merg pe urma Lui mereu
Şi zilnic să-I duc dorul.

Trăiască Domnul meu Isus,
Frumoasa mea lumină,
Ce mă va duce la El sus,
În patria divină.

Monica Schiersner 

Tânjesc dupa al meu Isus

Abruptă și plină de suspine
Adeseori mi-e calea, ce duce înspre cer
Îmi plânge și tânjește sufletul în mine
Suspin de dorul Tău și nu vreau că să pier.

Într-un pământ uscat, lipsit, și fără apă
Flămând și însetat după Tine Isus
Coboară-te și vino  în grabă de m-adapă
Că-s istovit setos și te doresc nespus.

Precum un cerb dorește izvoarele de apă
La fel eu te doresc cu tot ceea ce sunt
Te vreau cu ardoare Tata și fața Ta o caut
Să-tentalnesc eu vreau, s-alerg spre cortul Sfânt .

Nădăjduiesc în Tine și-a Ta făgăduință
Cu cei evlavioși, curând noi vom urca
Înspre Izvorul Vieții, Izvorul ce dă viată
Spre Patria dorită, cu toții vom pleca.

Cu ochii plini de lacrimi, în Duhul văd mulțimea
În Sărbătoarea Sfantă, văd corul răsunând
În mijloc este Domnul, ie chiar Dumnezeirea
Pe-al Sau popor conduce înspre Sion zburând.

Esty Petre 

Câți mai slujim pe Domnul?

Trăim o viață pe pământ.
O viață de-alergare.
Si-adesea dăm Cuvântul Sfânt
Pe lumea trecătoare.
Am fost creați să moștenim
Cununa răsplătirii
Și pentru veci să locuim
În patria iubirii.
Dar pe pământ trăim puțin
Acesta-i paradoxul
Ce să-l pricepem noi nu știm
Nici care ne e rostul.
Cuvântul scrie deslușit
Că vine ziua-n care
Pentru oricine ia sfârșit
Viața de sub soare.
Că omul jos e trecător
Ca lumânarea-n sfeșnic
Ce-și pregătește în splendori
Acasă locul veșnic.
Aicea jos noi toți trăim
Precum intr-o chirie
Dar casa sus ne-o pregătim
La Domnu-n veșnicie.
Sau cel puțin asa ar fi
De sfântă trebuință
Când aripile s-or ivi
Spre noua locuință.
*
Și conștienți de-al Său Cuvânt
De-nsemnătatea-i mare
Ar trebui ca orișicând
Să fim în cercetare.
Deci pregătiți pentru Hristos
Cu candelele-aprinse
Si dezlipiți de tot ce-i jos
Cu aripile-ntinse
Ar trebui să fim mereu
Mireasă sfântă-n noapte
Cu foc aprins din Dumnezeu
Și luminând departe
Să vadă Mirele iubit
Mireasa că-l așteaptă
Să intre-n Locul mult dorit
Fecioara înțeleaptă.
***
Cu-amărăciune mă întreb:
Câți mai slujim pe Domnul?
Câți așteptăm cerul etern
Sau câți dormim azi somnul
Ce ca-ntr-o pânză i-a cuprins
Pe cei făr de putere
Ce-s cufundați în visul nins
De foamea dup-avere?
Privesc in jurul meu mâhnit:
Tot mai putini stau gata
Cu candela aprinsă-n timp
Să zică:Maranata!
Căci cei mai mulți au adormit
În vise maiestuoase
Mirele-aproape c-a sosit
Iar ei visează….case…
Și proprietăți.Provizii mii
Că doar….să le ajungă!…
Vină și alți bani,câți or fi
Ca-ntr-o uriașă pungă..
Bineveniți sunt orișicând!
Cinstiți???..nu mai contează!…
Un rost s-avem vrem pe pământ
Și-un nume, mai cu vază!
-Frate iubit, să ne unim
Mai mulți la rugăciune
-De asta frate, nu am timp
Fac lucruri totuși bune
Dobânda-i mare, eu trudesc
Până-n târzie seară
Chiar și-n picioare ațipesc
Cum, rugăciune iară?
Doar mici exemple oglindesc
Cruda realitate
De cer mulți nu-și mai amintesc
De ei e prea departe..
Lucrarea Tatălui ceresc
A fost înlocuită
De visul lacom, pământesc
Ce va pieri-ntr-o clipă..
Îi chemi și-ncerci să-i motivezi
Cu drag la Închinare
Dar dragostea mai poți să crezi
Că-i țelul lor cel mare?
Nu, mai degrabă ar lovi
În tot ce-i bun, cu silă
Și-n roada firii ar dospi
Râzând ei, fără milă….
***
E-aproape doisprezece. Știu.
E-aproape miezul nopții
Eu totuși gata vreau să fiu
Să trec de pragul porții
Și-n zbor să mă ridic spre cer
Cu toți cei dragi din casă
Către iubitul din Etern
Noi, fiind a Sa Mireasă.
Cu candelele luminând
De focul veșniciei
În zbor ne-om înălța cântând
Spre țara bucuriei
Rămână dar în urmă jos
Pungile mari și sparte
Ce s-or topi-n foc nemilos
De cerul sfânt departe.
*
Ce trist va fi insă de cei
Ce-au auzit Cuvântul
Dar au iubit fără temei
Averea și pământul.
Cine e sfânt, sfintească-se
Și să lepede somnul
Căci în curând spre glorie
Ne va nălța-n zbor Domnul.

Emanuel Hasan