Când simți că cerul

Când simți că cerul e departe
Că sufletul e tot mai greu
Când simți că ai renunța la toate
Și vezi doar noapte în jurul tău…
Când nu mai poți vedea cărarea
Și pașii ți-s nesiguri iar
Când nu-ți mai recunoști purtarea
Când nu mai poți vorbi, măcar…

Când simți că totul se dărâmă
Și parcă timpul stă în loc
Pe marea vieții e furtună
Și dincolo de mare, foc.
Când tot ce încerci, nu funcționează
Și pare că te apropii de final
În viața ta, poate nimic nu mai contează
Și orice poți schimba, e în zadar

Cunoști aceste sentimente, oare?
Și înțelegi la ce m-am referit?
Ești doar un om, dar recunoaște când te doare
Căci cineva de Sus, te-a auzit.
E Cineva care cunoaște starea
Care te vede jos, care înțelege…
Dacă dorești să-Ți fie El salvarea
Nu amâna acum, ci alege!

Chiar de ești orb, El îți va da vedere!
El Dumnezeu, va fi lumina ta
Chiar de ești frânt și nu ai mângâiere
Cheamă-L, să-ți șteargă lacrima.
Căci Dumnezeu nu te va da deoparte
El nu te va respinge niciodată…
Că și atunci când te-ai rugat în șoapte
A auzit; și grija ta o poartă

Cheamă-L mereu în rugăciune
Să stai doar în prezenta Lui
Căci n-a promis că vor fi toate bune
Dar vrea ca mai întâi totul să-i spui.
El va lucra. Și azi e lângă tine!
Îți vede lacrima și știe gândul tău
Alege astăzi; și alege bine!
Eu am ales. Eu stau cu Dumnezeu.

Viviana Muha  

Dincolo de garduri

Omul ce priveste
Jumatatea plina
Bucuros grabeste
Pasii spre lumina

N-are timp de glume
Eschivari si farduri
Protejand vreun nume
Construindu-si garduri

El va tine ‘ntruna
Numai calea dreapta
Dobandind cununa
Care il asteapta

Incercat prin vale
Dar urcand spre Rai
Caci pe-ngusta cale
Nu este… tramvai

El cu drag indreapta
Oamenii ce ard
Catre calea dreapta
Dincolo de gard

Caci in Vesnicie
Dincolo de astre
Nu au sa mai fie
Gardurile noastre

Numai bucurie
Pace, libertate
Sfanta partasie
Intre orice frate

Duhu-i libertate
Si parfum de nard
Frate langa frate
Fara nici un gard.

Daniel Hozan

Tu-mi numeri pașii

Tu-mi numeri pașii vieții mele
Și clipele ce le trăiesc,
Zilele bune, dar și cele rele
Și anii ce aici îi împlinesc.

În bunatatea-Ți foarte mare
Atâta har mi-ai oferit,
Atâta binecuvântare
Și-atâtea vise mi-ai îndeplinit.

Avut-am parte lângă Tine
De soare cald și de splendori,
De ploi dar și de zări senine,
De spini, dar și de multe flori.

Tu-mi numeri înca răsuflarea
Și ale inimii bătăi.
Îmi urmărești și-acum umblarea
Și mă ferești de toți cei răi.

Tu, Domn bogat în bunătate,
Milos și drept, și-ndurător,
Tu, meriți slava, cinstea-n toate,
Preasfânt și veșnic Ziditor.

Puiu Chibici 

O, vino iar

Prin cerul deschis auzi-vom cântarea divină,
Osana, e prezenţa minunată a Lui Isus,
Îngerii cântă şi-aşteaptă momentul să vină
Pe norii cerului să-i ia pe cei ce L-au iubit mult.

Inimi se frâng şi urcă lacrimi din cuptoare,
Secerea-i pusă şi-i pregătit, copt lanul aşteaptă,
Prin sita deasă, cernerea e mare şi-i strâmtoare,
Cu toţii privim la cer că judecata Ta-i dreaptă.

Pe întinsa zare se-aud paşii ce-au străbătut
Şi altădată Calea Iubirii spre acest pământ,
Cum ai promis, acuma Te-ntorci pe drumul cunoscut!
Vino să-Ţi iei mireasa aleasă, rodul cel mai scump!

Pe-ntregul pământ e o rugă necurmată,
Cu mâini împreunate veghem a Ta venire,
O, vino iar, vino Isuse să ne duci Acasă,
Acolo Sus în cer, unde-i sfânta Împărăţie!

Ne vom bucura, dar şi lacrimi vor fi când vom zbura
Spre Patria veşniciei de Sus mult adorată,
Vom plânge durerea celor ce-şi pierd Împărăţia,
Şi pe veci raiul ceresc, mântuirea minunată!

Maria Șopț 

Ps.139 (reflectie)

Dumnezeul mantuirii mele
Glasul mi se-ndreapta iar spre Tine
Spre Locasul dincolo de stele
Inspre Tronul Dragostei Divine

Preamarit sa fii in veci Parinte!
Pururi se sfinteasca  al Tau nume!
Legea-Imparatiei Tale sfinte
Sa-mi ghideze umbletul prin lume

Intr-o lume tot mai ticaloasa
Cand Cel Rau  cu-atatea ma incearca
Chiar de nu-nteleg tot ce m-apasa
Voia Ta in toate sa se faca!

Tu , ce ma cunosti in de aproape
Si-mi patrunzi neincatat gandirea
Chiar de merg la marginea de ape
Dreapta Ta i-mi da calauzirea

Nu-mi ajung cuvintele pe limba
Ca Le si cunosti atat de bine
Duhul Tau deasupra mea se plimba
Cand i-ti pui Tu mana peste mine

N-am nimic ascuns fata de Tine
M-ai tesut cu-atata pasiune
Doar un plod, dar Tu priveai la mine
Mi-ai dat chip si-am devenit minune

Orice suflet viu ce-apare ‘n lume
E minunea Dragostei Divine
E stiinta Sfantului Tau Nume
Ochii mei observa-aceasta bine

Domnul meu te rog i-mi cerceteaza
Gandurile…  pasii pribegiei…
Da-mi lumina… tine-mi mintea treaza,
Du-ma Tu pe Calea Vesniciei.

Daniel Hozan

Paza paşilor noştri

“El va păzi paşii prea iubiţilor Lui.” (1 Samuel 2.9)

Drumul este alunecos şi picioarele sunt slabe, dar Domnul le va întări. Dacă noi prea iubiţii Săi, ne predăm Lui, printr-un act de ascultare şi de credinţă, El însuşi va fi păzitorul nostru. Nu numai că ”El va porunci îngerilor Lui să ne păzească, ca să nu ni se lovească piciorul”, ci El însuşi va păzi paşii noştri. El va păzi paşii noştri de orice cădere, aşa fel ca haina noastră să rămână fără pată şi fără păcat, şi ca sufletul nostru să nu sufere vreo vătămare pentru ca să nu dăm vrăjmaşului prilejul să ne vorbească de rău.

El ne va păzi picioarele să nu rătăcească şi le va păzi să nu apuce pe cărările rătăcirii, căile nebuniei, sau drumul larg al obiceiurilor lumii.

El le va păzi de lovituri şi umflăturile produse de arşiţa sau lungimea drumului.

El va păzi paşii noştri de orice rană: încălţămintele ne vor fi de fier şi alama, încât chiar dacă am călca peste ascuţişul săbiei sau peste capetele şerpilor, nu vom avea de suferit.

În sfârşit, El ne va scoate picioarele din laţ şi nu vom rămâne înlănţuiţi de momelile şi cursele pe care ni le vor întinde puterile înşelătoare şi cele ale vrăjmaşului. Cu o asemenea făgăduinţă, vom putea să înaintăm şi să nu ne lăsăm deloc, să alergăm şi să nu obosim. Cel ce te păzeşte este credincios, El te va păzi de orice rău.

Charles Spurgeon

Rugaciune

Impiedica-mi, Isuse pasii
ca sa alerge in lucrare,
cat viata mea nu-i pe potriva
cu absoluta Ta chemare!

Impiedica-mi, Isuse gura
sa duca vestea mantuiri,
cat gura mea o foloseste
vrajmasul pacii si-al iubirii!

Impiedica-mi, Isuse mana,
pe-al meu aproape  sa-l ajute,
cat mana mea se mai intinde
spre lucruri Tie neplacute!

Impiedica-mi, Isuse ravna
de-a fi tributul Tau in lume,
cat viata veche mai exista
alaturea de noul nume.

De-as castiga intreaga lume
si as conduce-o catre Tine,
nici un folos nu mi-ar aduce,
cat n-ai fost Insuti Tu, cu mine.

Mai bine tine-ma-n tacerea
odaii-nchise, -n nestiinta!
Prezenta Ta cu mine-acolo
va fi suprema biruinta.

De-acolo vei misca popoare
si constiinte vei atinge
vei frange lacate, zavoare
si-mpotrivirea o vei stinge.

Si-abia atunci, sfintindu-mi pasii
si gura, mana, ravna-mi toata,
trimite-ma si in afara,
s-aduc recolta-mbelsugata!

Tatiana Topciu