Adevarata unitate

Dumnezeu din înălțime a venit într-o grădină,
În Edenul de-altădată, plin de slavă și lumină,
Dornic să împărtășească harul Său și bucuria
În răcoarea dimineții cu Adam și cu soția.

În închipuirea noastră au fost clipe neuitate
De reală părtășie și de sfântă unitate.
Biblia nu povestește frumusețea revederii
Omului cu Creatorul, de dinaintea căderii.

Dar deodată o făptură, fără seamăn de vicleană,
A pătruns pe poarta minții. Nimeni n-a băgat de seamă.
Eva îngrijea grădina și se-oprise lângă-o floare.
Iar Adam lipsea, pe semne, ocupat cu-altă lucrare.

Dar când Eva amăgită a călcat porunca veche
Și spre șarpe-și aplecase neglijent a ei ureche,
A intrat răul în lume printr-o viață de păcate
Și a dispărut prin farmec orice gând de unitate.

Lumea-ncearcă simularea unității dintre oameni.
Chiar când ai intenţii bune vei culege doar ce sameni.
Dumnezeu a plâns atuncea când omul s-a pus pe fugă
Și-a venit din cer Stăpânul pe cel rău ca să-l distrugă.

Dar nu folosind nuiaua sau decretul de-arestare,
Sau punând îngeri să-l lege și să-l pună la-nchisoare.
Ci-a venit Isus cu trupul să-l zdrobească sus pe cruce
După cum, prin trup, Satana poate pe-orice om seduce.

Asta-i singura pedeapsă, cea când moartea a murit
Și când adversarul nostru e înfrânt și pedepsit.
Să-L slăvim pe Salvatorul pentru marea izbăvire
Ce, odată cu-nvierea, ne-a adus-o prin iubire.

El e cheia unității drepte și adevărate
C-a urcat sus pe Golgota și-a purtat crucea în spate.
Fără El noi am fi singuri, diavolul ne-ar persifla
Și-apoi zi de zi în pene tot mai mult el s-ar umfla.

Dar slăvit să fie Domnul, sus în cer și pe pământ,
Că prin harul Său cel mare El ne-a dat și Duhul Sfânt!
N-avem teamă de dușmanii care L-au lovit pe El.
El i-a spulberat prin cruce, prin blândețea lui de Miel.

Iar când va veni în slavă, diavolul va fi legat
Și-ntr-o groapă cât planeta iarăși va fi aruncat.
Doar atunci noi vom fi una cu Domnul Isus Hristos
Care, din mormânt și moarte, pentru veci de veci ne-a scos.

Corneliu Livanu 

Tu nu mai eşti al tău

„Nu ştiţi… că voi nu sunteţi ai voştri?” 1 Corinteni 6:19

Nu există viaţă privată.

“O lume în interiorul altei lumi”, pentru un om care a ajuns in părtăşie cu suferinţele lui Isus Cristos. Dumnezeu zdrobeşte viaţa privată a sfinţilor Săi şi o transformă într-un drum pentru lume şi pentru El. Nici o fiinţă umană nu poate rezista la aceasta dacă nu se identifică cu Isus Cristos. Noi nu suntem sfinţiţi pentru noi inşine, ci suntem chemaţi să fim părtaşi la Evanghelie; în viaţa noastră se petrec lucruri care par a nu avea nici o legătură cu noi, dar prin care Dumnezeu ne duce la părtăşie cu El.

Lasă-L să lucreze aşa cum vrea în tine; dacă nu-L laşi, atunci, în loc să-I fii de folos lui Dumnezeu în lucrarea Sa de răscumpărare a lumii, Îi vei fi o piedică.

Primul lucru pe care-l face Dumnezeu cu noi este să ne înrădăcineze in realitatea aspră, până când nu ne mai pasă ce se întâmplă cu noi, atâta timp cât El Îşi poate urma calea în scopul răscumpărării. De ce să nu trecem prin suferinţă? Ea este uşa prin care Dumnezeu deschide căi de părtăşie cu Fiul Său. Cei mai mulţi dintre noi ne prăbuşim la prima atingere a durerii: ne aşezăm pe pragul voii lui Dumnezeu şi ne stingem acolo in autocompătimire, iar toată aşa-zisa compasiune creştină din partea altora ne va ajuta să ajungem pe patul de moarte. Dar Dumnezeu nu vrea acest lucru. El vine cu îmbrăţişarea mâinii străpunse a Fiului Său. spunându-ne: “Intră în părtăşie cu Mine: ridică-te şi străluceşte”. Dacă, printr-o inimă frântă, Dumnezeu işi poate îndeplini scopurile în lume, atunci mulţumeşte-I Lui că ţi-a frânt inima.

Oswald CHAMBERS

Harul

Harul e un dar mare,
Care la fiecare pas apare,
Atunci când pe Hristos Îl urmăm,
Când în părtășie cu El stăm.

Har mare tu ai,
Că pe calea Domnului stai.
Dar mai prețios harul e,
Când învingi ispita ce vine.

Ai har mare,
Când fugi de tot ce rău ți se pare.
Dar harul tău s-a mărit,
Când gândurile ai osândit.

Ce mare har să poți vedea,
Să auzi, să poți cânta.
Dar harul e mai prețios,
Când le faci în folosul lui Hristos.

Mare har să vezi firea ta,
Cum se-nalță deasupra oricui altcuiva.
Dar harul tău s-a mărit,
Când firea deplin ai osândit.

Ce har să-naintezi pe cale,
Să fi mereu plin de răbdare.
Dar harul e mult mai prețios,
Atunci când în odihnă Îl aștepți pe Hristos.

Muntean Olivia 

Secretul nebăgat în seamă

„Impărăția Mea nu este din lumea aceasta.” Ioan 18:36

Marele duşman al Domnului Isus Cristos în zilele acestea este concepţia despre lucrarea practică, concepţie izvorâtă nu din Noul Testament, ci din sistemele lumii; se insistă asupra unei energii şi a unor activităţi fără sfârşit, dar lipseşte viaţa de părtăşie în ascuns cu Dumnezeu. Se pune accentul pe un lucru greşit. Isus a spus: “împărăţia lui Dumnezeu nu vine in aşa fel ca să izbească privirile…, căci iată că împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17:20-21), ea este un lucru ascuns şi necunoscut. Prea des creştinul activ trăieşte pentru a fi văzut de alţii, în vreme ce numai partea cea mai profundă a lăuntrului nostru arată puterea vieţii noastre.

Trebuie să scăpăm de boala spiritului acestui veac religios în care trăim. În viaţa Domnului nostru n-a existat nimic din tensiunea şi din graba activităţii imense pe care noi o apreciem aşa de mult; or, ucenicul trebuie să fie ca Stăpânul său. Lucrul esenţial în legătură cu împărăţia lui isus Cristos este relaţia personală cu El, nu măsura în care suntem folositori oamenilor în mod public. Nu activităţile practice sunt tăria acestui Bible Training College(Colegiu de pregătire biblică); întreaga lui tărie stă în faptul că aici eşti pus să te îmbibi cu Dumnezeu.

Tu nu ai nici o idee despre locul unde Dumnezeu îţi va rândui împrejurările de viaţă; nu ştii ce apăsare va fi pusă peste tine acasă sau în străinătate. Dacă-ţi pierzi timpul cu prea multe activităţi, în loc să te laşi îmbibat cu marile adevăruri fundamentale ale Răscumpărării făcute de Dumnezeu, te vei frânge atunci când vei fi supus tensiunilor; dar dacă îţi petreci acest timp îmbibându-te cu Cuvântul lui Dumnezeu pentru a te înrădăcina şi a te întări în El – ceea ce poate apărea a fi nepractic – atunci Îi vei rămâne credincios Lui orice s-ar întâmpla.

Oswald CHAMBERS

Chemarea de neînţeles a lui Dumnezeu

“Şi tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul Omului se va împlini”… Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri.

Luca 18:31. 34

Dumnezeu L-a chemat pe lsus Cristos la ceea ce părea un dezastru total, iar Isus Cristos Şi-a chemat ucenicii ca să-L vadă dat la moarte: El a condus pe fiecare dintre ei in locul unde inimile lor au fost zdrobite. Din orice punct de vedere, în afară de cel al lui Dumnezeu, viaţa lui lsus Cristos a fost un faliment total. Dar ceea ce părea un faliment din punctul de vedere al omului a fost o victorie uimitoare din perspectiva lui Dumnezeu, pentru că niciodată scopul lui Dumnezeu nu este scopul omului.

Şi în viaţa noastră vine chemarea de neînţeles a lui Dumnezeu Chemarea lui Dumnezeu nu poate fi niciodată prezentată in mod explicit; ea este implicită. Chemarea lui Dumnezeu este ca şi chemarea mării, pe care nu o aude si nu o înţelege decât cel care are in el natura marii. Nu putem spune clar la ce suntem chemaţi de Dumnezeu, deoarece El ne cheamă să avem părtăşie cu El pentru propriul Său scop, iar testul este să credem că Dumnezeu ştie ce vrea. Lucrurile care se petrec nu sunt la întâmplare, ci sunt cu totul la porunca lui Dumnezeu. El îşi împlineşte planurile în mod suveran.

Dacă suntem în părtăşie cu Dumnezeu şi recunoaştem că El ne cuprinde in planurile Sale, nu mai încercăm să aflăm care sunt acele planuri. Cu cât înaintăm în viaţa creştină, cu atât este mai simplu, pentru că suntem tot mai puţin înclinaţi să spunem: “De ce a permis Dumnezeu cutare sau cutare lucru?” În spatele tuturor lucrurilor se află chemarea irezistibilă al lui Dumnezeu. “Există o divinitate care ne modelează ţintele” Creştinul este omul care se încrede în priceperea şi înţelepciunea lui Dumnezeu, şi nu în propria lui inteligenţă

Dacă avem scopul nostru propriu, acesta distruge simplitatea şi liniştea care ar trebui să-i caracterizeze pe copiii lui Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Să nu ai un spirit critic

“Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” Matei 7:1

În privinţa judecării altora, Isus spune: “Nu faceţi asta”. Creştinul obişnuit este cel mai sever critic. Critica face parte din facultăţile obişnuite ale omului, dar în domeniul spiritual nu se câştigă nimic prin spirit critic. Efectul criticii este slăbirea puterilor celui care este criticat. Duhul Sfânt este singurul în măsură să critice, El este singurul în măsură să arate ce este rău, fără să producă dureri sau să rănească. Este imposibil să fii în părtăşie cu Dumnezeu când ai un spirit critic care te face dur, răzbunător şi crud şi te lasă cu ideea măgulitoare că eşti o persoană superioară.

Isus îţi spune că tu, ca ucenic, trebuie să cultivi o atitudine necritică. Aceasta nu se poate face o dată pentru totdeauna. Fereşte-te de orice te pune în poziţia de a te crede o persoană superioara. Nu pot scăpa de privirea pătrunzătoare a lui Isus. Dacă văd aşchia în ochiul tău, înseamnă că eu am o bârnă în al meu. Dumnezeu observă în mine orice lucru rău pe care-l văd eu în tine. De fiecare dată când judec, mă condamn pe mine însumi (vezi Romani 2:17-20). Încetează să mai măsori oamenii după măsura ta. Există întotdeauna încă un lucru în situaţia celuilalt pe care tu nu-l ştii.

Primul lucru pe care-l face Dumnezeu este să ne cureţe spiritual; după aceea, nu mai rămâne în om nici o posibilitate de mândrie. După ce am înţeles ce zace în mine fără harul lui Dumnezeu, nu mai pot să-mi pierd nădejdea cu privire la nici un om.

Oswald CHAMBERS

Ce mare har !

Ce mare har să ai in cer un Tată,
Să-L chemi iar El la timp să-ți dea răspuns,
De n-aş avea nimic în lumea toată
Ci doar pe Domnul meu, mi-ar fi de-ajuns.

Ce mare har să-L ai mereu, creştine,
Alăturea de tine pe Hristos,
Să ştii că orice-ar fi, îți va fi bine,
Din orice greu te scoate glorios.

Ce mare har să-i spui orice dorință
Iar El s-o împlinească minunat;
Nu-i vreo ispită fără biruință,
Nu-i niciun greş să nu fie iertat.

Ce mare har să ai totul în Sine,
Să fii de-a Lui prezență copleşit,
Să uiți de tot, să nu-ți pese de tine,
Să fii cuprins de Cel ce te-a iubit.

Ce mare har să fi în părtăşie
Cu Cel ce te-a creat, te-a mântuit;
Ce mare har odată-n veşnicie
Să fii cu Domnul tău, ce fericit… !

Paula D 

Timpul sfânt de închinare

Timpul sfânt de închinare,
E un timp așa frumos,
Când întreaga Adunare,
Se închină prin cîntare,
Proslăvindu-L pe Hristos!

Timpul sfânt de părtășie,
E un timp de cercetare.
Întristari și bucurie,
Contraste în armonie,
În Scriptură desfătare!

Timpul sfânt de rugăciune,
E un timp de pocăință.
Mulțumiri și adorare,
Mijlociri stăruitoare,
Har, putere, biruință!

Timpul sfânt de mărturie,
E un timp, dar limitat.
Toți creștini sunt solie,
Spre un loc din veșnicie.
Iad, sau Raiul luminat.

Timpul sfânt de căutare,
E un timp cu mult folos,
Pentru cel ce vrea iertare,
Prin credină o umblare,
Pe urmele lui Hristos!

Teodor Groza

Eu sunt un simplu om dar plin de bucurie

Eu sunt un simplu om, dar plin de bucurie,
Vă chem prieteni dragi acum pe fiecare,
Veniți la rugăciune, la sfântă părtășie,
Dați piedicile toate în grabă din cărare, …
Sunt zilele din urmă! Grăbiți la închinare!

E multă rătăcire în lume, dar și har
Și câți mai vrem un loc în raiul glorios,
Să lepădăm păcatul cu jugul lui amar,
Să facem ce e bine și drept și de folos.
Din inimă, spre slava lui Hristos!

Trăim un timp de largă libertate,
Pășim cu hotărâre pe a vieții scară,
Urcăm spre slăvile cerești, înalte,
Ori patimile lumii ne leagă, ne coboară,
Spre chinul cel din iad și veșnica ocară.

Atâtea voci viclene spre rele ne îndeamnă,
Atâția oameni, idoli, pretind a fi urmați,
Se dau chiar legi ce binele-l condamnă,
Prin oameni ce-s acum de, , șarpe, , îndrumați.
Să nu le dăm crezare. Nu trebuie urmați.

Scriptura se-mplinește și lumea-i în impas,
Avem mii de dovezi de netăgăduit,
Bat clopote târzii e cel din urmă ceas,
Tu ești chemat să vii așa cum ești, trudit,
La Domnul ce te vrea salvat și fericit!

Se dă o luptă mare tot mai încrâncenată,
Și nici un om nu este în neutralitate.
Ori suntem cu Hristos și oastea lui cea sfântă,
Ori suntem cu Satana și oștile-i stricate.
Cu Isus avem viața! Cu cel rău numai moarte.

De ești cumva un suflet ce înțelegi chemarea,
De vrei schimbare-n bine, iubire și speranță,
Alege înțelept, Stăpânul și cărarea,
Să fii biruitor, să fii în siguranță,
În lumea trecătoare și-n veșnica viață.

de Teodor Groza

Mi-e miere ruga…

În glas de mierle, păsări ciripind,
Cu dor de dincolo de nori,
Doar Ție  Doamne mă închin
Și-n sfântă părtășie mă cobor.

C-am adunat în mine doruri,
Înmănuncheate de frumos,
Cu cei ce Te slăvesc în coruri,
Dorind să-ți fie credincioși.

Mi-e miere ruga la altar
Și gându-mi către Tine se înalță,
Când în smerenie cobor,
Să gust a Ta dulceață.

Ating  iubirea-Ți iertătoare,
Mă-ntorc cu sufletul curat,
Trecând pe lângă nori și soare,
‘N mireasma fericirii îmbrăcat.

Jos… e-nflorire sau zăpadă…
Furtuni sau cer senin
Dar orice vreme-ar fi  în vale,
Cu Tine vreau Isuse să rămân!

aprilie  2018 Wisconsin
Alexandrina Sanda Tulics