Rugă pentru familie

Părinților, ca unor drepți,
Ce-așa, mult, m-au iubit
Cu-al, Tău Cuvânt,
Vrând să-i răsfeți,
Le-ai dat din harul sfânt.

Se odihnesc, de munca lor,
La răsărit de sat,
Într-un pământ trudit, de zor,
Pământul, ce-au lucrat.

În mare tihnă, în sfârșit,
Că Îi păzeai de rele,
În al luminii Infinit
Și-n tril, de păsărele.

Familia, ce mi-am zidit
Aici, pe-acest pământ,
Păzește-o, Tatăl nostru Sfânt,
Și-n viață și-n mormânt,
Așa cum m-ai păzit.

Și fiindcă, Ți-am greșit atât,
Prin Duhul Tău, mă iartă.
Ridică-mă, de pe pământ,
La cer, treaptă cu treaptă.

Păcatul, ce l-am comis eu
Nu ar avea iertare
Dar Îți înalț azi, Domnul meu,
O rugăminte mare

Să-mi dai iertare, să n-ajung
Pierdut, să ard în foc,
Ci, să-mi acorzi un răgaz scurt
La Tine, să mă-ntorc.

Să mă aprind de dorul, Tău
Și-al, Domnului Isus,
Să fug de cursa celui, Rău
Ce L-ai gonit de sus.


Moldovan Pavel

Rugăciune pentru copii

Ne-ai dat comori, Părinte sfânt
Chiar de n-am meritat
Şi sus în cer şi pe pământ
Ne-ai binecuvântat!
Sus în mărire-ai pregătit
Locaşuri pentru-ai Tăi,
Parte în raiul mult dorit
S-avem cu Tin’ şi noi!
Iar jos, aici ne-ai dăruit
Iubiții copilaşi
Cari în căminul fericit
Cresc tot mai drăgălaşi!
Şi cum de n-ar creşte aşa
Alături de părinți,
Când Tu îi Ții în mâna Ta
Prin sfinte biruinți?
Că-n mâna Ta sunt ei mereu
Şi sub Numele Tău,
Sub paza ta de Dumnezeu
Departe de-orice rău!
*
Părinte sfânt, îngenunchem
În fața Ta smeriți
Căci este tot ce noi putem
Să facem ca părinți! . .
(Sau ca bunici); pentru micuți
Cu toții ne plecăm
În fața Ta, ca să ne-asculți
Ruga ce Ți-o ‘nălțăm:
Părinte scump, mult Te rugăm
Ca paza Ta s-o laşi…
Să ne-ocroteşti Te implorăm
Iubiții copilaşi!
La grădinițe sau la şcoli
Oriunde s-ar găsi,
Îi ocroteşte din splendori
Mereu pe-ai noşti copii!
Şi-n acest an ce-a început
Fierbinte Te-am ruga
Ca să le dai Părinte bun
Înțelepciunea Ta.
Iar Duhul Tău fie mereu,
Mereu, deasupra lor
Pentru copii de Dumnezeu
Fiind Călăuzitor.
Să-i vadă toți că sunt lumini,
Smeriți şi înțelepți,
Să ştie toți că sunt creştini,
Că ei sunt blânzi şi drepți!
Pune mereu asupra lor
Protecția din Calvar,
Sângele răscumpărător
Ce ni s-a dat în dar! . .
În Numele Fiului Tău
Părinte, ne-am rugat
Că şi noi suntem rodul Său
Din Trupul minunat! . .
Ne-ncredem în Cuvântul Sfânt,
Că îl vei împlini,
Că Tu cu noi, pe-acest pământ
Pân’ la sfârşit vei fi!
De-aceea Tată-n fața Ta
Plecați, Îți mulțumim
Că-n mâna Ta ne vei purta
Biruitori; Amin!

Emanuel Hasan 

Şi casa mea …

“Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” (Faptele Apostolilor 16.31)

Aceste cuvinte adresate unui om care îşi aştepta sfârşitul, sunt de asemenea vestea bună şi pentru mine. Dacă aş fi aproape de moarte, n-aş dori nimic altceva, şi aceasta este tot ce-mi trebuie, cât voi trăi. Întorcându-mi privirile de la mine însumi, de la păcatele mele şi de la toate ideile şi meritele mele personale, eu mă încred în Domnul Isus pe care Dumnezeu mi L-a dat. Eu cred în El, mă odihnesc în El şi-L primesc ca pe Mântuitorul meu desăvârşit. Doamne, sunt mântuit, şi sunt pentru toată veşnicia, căci cred în Isus. Binecuvântat să fie Numele Tău. Fă-mă să dovedesc zilnic prin viaţa mea că sunt mântuit de egoismul meu, de tot ce este lumesc şi de orice arătare a răului.

Dar nu vreau să mă mulţumesc cu jumătate de făgăduinţă, când Tu îmi dai una întreagă şi-mi vorbeşti şi de familia mea. Mântuieşte-i pe toţi, te rog fierbinte. Îngăduie de asemeni acest har servitorilor şi servitoarelor mele şi tuturor celor care sunt sub acoperişul meu sau care lucrează ceva pentru mine. Tu mi-ai dat această făgăduinţă mie personal şi eu cred în Domnul Isus; şi te rog împlineşte-mi această rugăciune pe care ţi-o aduc, după cuvântul Tău.

În rugăciunile mele zilnice îi voi aduce pe nume înaintea Ta pe toţi fraţii mei, pe surorile mele, pe părinţi, pe copii, prieteni şi servitori, şi nu-ţi voi da pace până ce nu vei împlini aceste cuvinte; “tu şi casa ta”.

Charles Spurgeon

De-ar fi să mă mai nasc o dată

De ar fi să mă mai nasc copil odată
Nu aş mai face tot ce am greșit
Si mi-aş iubi părinții încă o data
Căci nu-i de ajuns atât cat i-am iubit.

De ar fi sa fie apoi sa merg la scoală,
Aș învăța sa  fiu un om citit
Sa ‘nvăț sa dau,  să iert și sa fac bine
Sa răsplătesc atunci când sunt iubit

De ar fi să îmi găsesc din nou iubirea
Eu tot pe ea aș vrea s-o regăsesc
Căci întrutotul mi-a schimbat menirea
Si tot ea m-a învățat cum să iubesc

De-ar fi să pot din nou sa-mi cer iertare
Acelor  oameni care au suferit
Aș spune cu durere-n suflet , Cer iertare !
La toți si pentru tot ce v-am greșit .

De ar fi sa mă mai nasc odată
Din Dumnezeu din Duh și din Cuvânt
Nu aș mai conteni să-ți mulțumesc , O Tată
Al tău pe veci voi fi iubind , crezând.

Tot ce-am făcut in viată fără tine
Îmi pare râu căci eu Te-am răstignit
Dar pentru viața mea ce acum Îți aparține
Îți mulțumesc!  Căci doar Tu m-ai iubit.

Gabriel IONESCU

Ne doare, Doamne

Ne doare, Doamne, ne doare dar Tu simți
Durerea lumii-ntregi, împreunată,
Plângi lacrimi de copii, lacrimi de părinți,
Dar rana Ta n-ai plâns-o niciodată.

Ne seacă, Doamne, rănile ne-nchise,
Când cei crescuți cu noi într-o tulpină,
Cred că se duc spre-un Canaan de vise
Și-adună spice pe-o miriște străină.

Doare, Doamne, doare, știu că-Ți pasă,
Depărtarea smulge pruncii de la sân,
Îi leagănă doar câmpul de mătasă,
În jeluirea plopului bătrân.

Ne doare-n suflet mâna ridicată
Cu palma streașină pe la sprânceană,
Întoarce peregrinii, scumpe Tată,
Din depărtări, aici în țara-mamă,

Până când se mai văd țăruși în holdă,
Până mai cântă-n lanuri ciocârlia.
Așteaptă doina tăinuită-n frunză
Și cheamă-n dor de mamă, România.

Stăpâne știi ce-n pântec țara poartă,
Ne-ai binecuvântat în tot și-n toate
Să nu cerșim la o străină poartă,
Să nu ne înrobim prin libertate.

Mă rog Părinte Ție pentru țară,
Pentru durerea celor de departe,
Fă azi minunea-n care să nu doară,
Ne leagă în Iubirea fără moarte.

La noi încă mai dau salcâmi în floare,
Adu-i, culegători de Miere sfântă,
Să ducă vestea mântuirii Tale
Și să ne pregătim de marea Nuntă.

Ana Haz

Cântarea biruinței!

“…Ridică-ți mȃinile spre El pentru viața copiilor tăi…”
(Plȃngerile lui Ieremia 2:19)

Cȃnd ești, creștine, prigonit,
Când arde încercarea,
Și mulți din cei ce te-au lovit
Nu înțeleg iertarea,

Cȃnd ară pe obrazul stins
Șuvoi de lacrimi grele,
Și trupul de durere nins
E-ascuns după zăbrele,

Cȃnd zilele sunt triste, reci,
Și Solul suferinței
Te poartă peste noi poteci
În Valea umilinței,

Când copilașii tăi iubiți
Ce-n inimă te cheamă,
Sunt smulși de oameni împietriți,
Și plâng, și strigă: “mamă!”,

Să știi că e puterea nopții
Și-a lumii nedreptate,
Căci mulți din cei ce strigă hoții
Sunt negri de păcate!

Cînd noi n-avem același drum
Cu cei nemântuiți,
Suntem loviți și alungați
Și cu dispreț priviți!

Dușmanul sufletelor noastre
Ne caută pierzarea
Prin oamenii ce-i poartă voia
Și-i săvârșesc lucrarea.

Unealta lui, cu forme vii,
Acel Barnevernet,
Distruge și părinți și fii
Cu josnicul concept.

“Apărătorul celor mici”
Sfidează Sfânta Lege,
Călcând pe suflete sărmane
Cu „cizme și ciomege”.

Dar știm că este o dreptate,
Aici, și pentru noi,
Și chiar de nu vom avea parte
Nu vom privi ‘napoi!

O, Doamne! credem, și sperăm,
Chiar pe pământ străin,
Că Tu răspunzi când te chemăm
Și-auzi al nostru chin!

Te așteptăm Părinte bun:
Îndură-Te și-ascultă!
Familia ce Tu ne-ai dat
Să fie-n veci unită!

Binecuvântă-ne pe toți
Pe calea suferinței!
Ca în necaz și bucurii,
Cu toți, uniți,
Părinți, copii,
Cu lacrimi, să putem cânta,
Cȃntarea biruinței!
Gelu Ciobanu

Păzitorul orfanilor

“Orfanul găseşte totdeauna indurare înaintea Ta.” (Osea 14.3)

Aici găsim un motiv de a părăsi orice altă sursă de încredere, pentru a ne sprijini numai pe Dumnezeu. Când un copil rămâne fără protector, Dumnezeu intervine şi se face păzitorul său; şi când un om a pierdut orice lucru care îi servea ca sprijin, se poate sprijini pe Dumnezeul cei viu şi va găsi în El tot ce ar avea nevoie. Orfanii întâlnesc dragostea părintească a lui Dumnezeu, care are grija de ei. Autorul acestor pagini ştie, din experienţă, ce înseamnă a se sprijini pe braţul Lui şi poate să mărturisească că nici o încredere nu este mai bine îndreptăţită prin fapte, decât aceea care are ca ţintă pe Dumnezeul nevăzut, dar totdeauna viu.

Sunt copii care, deşi îi au pe părinţi alături, nu sunt mai bine îngrijiţi, în timp ce orfanii care îl au pe Dumnezeu ca Tată au, desigur, un mai bun sprijin. Mai mare folos avem de la El, decât de la mulţi protectori în absenţa lui Dumnezeu. A fi lipsit de fiinţe dragi este dureros, dar acela pe care-1 înconjoară Dumnezeu cu harul Său, nu este orfan. Copii fără tată, însuşiţi-vă această frumoasă făgăduinţă, chiar de acum, şi voi toţi care sunteţi lipsiţi de sprijinitori pământeşti, faceţi la fel. Doamne, ajută-mă să găsesc milă Ia Tine; cu cât sunt mai singur şi mai lipsit, cu atât am mai multă nevoie de Tine.

Charles Spurgeon

Cuvant pentru parintii singuri

„Dragostea acopere o sumedenie de pacate” (1 Petru 4:8)

Te zbati sa-ti cresti copiii de unul singur? Daca este asa, învata-i aceste trei principii. în timp ce o faci, ele se vor fixa si în tine. Ai fi surprins sa stii câti învatatori învata ei însisi în timp ce le predau altora.

Asadar:

1) Învata-i sa iubeasca oameni imperfecti. Spune-le ca dragostea este un risc pe care merita sa si-l asume. Daca te aud spunând asta, vor fi ajutati sa creasca si sa nu devina cinici din cauza situatiei prin care au trecut. Explica-le ca atunci când iubesti, trebuie sa iubesti ce este bun si sa accepti ceea ce este înca în constructie. Si îi vei scuti de dureri de cap daca îi înveti ca uneori vom fi dezamagiti unii de altii si ca remediul lui Dumnezeu pentru asta este „dragostea acopera o sumedenie de pacate”.

2) Spune-le ca viitorul poate fi mai bun decât trecutul. Noi ne alimentam din trecut, dar combustibilul functioneaza doar când este ars si se transforma în altceva. Asa ca, lasa durerea trecutului sa-ti alimenteze viitorul cu compasiune, întelepciune si speranta. Multi dintre cei pe care îi admiram au experimentat esecul. Câstigatorul din acest an este cel ce a ocupat locul doi anul trecut. Asa ca învata din propriile greseli si asa abordeaza noua zi. Odata ce faci lucrul acesta, „toate lucrurile sunt cu putinta” (Matei 19:26).

3) Arata-le cum sa se adapteze schimbarii. Când ramâi blocat în trecut, lucrul acesta se întâmpla mereu pe cheltuiala viitorului. Dupa ce socul initial a trecut, iar mânia ta a scazut, începe sa-ti faci planuri. Apropie-te mai tare de Dumnezeu si hotaraste-te sa traiesti din nou. Nu ramânea blocat acolo! Si asta va trece – Dumnezeu te va ajuta.

Meditatii Crestine