Se clatina pamantul…

Se clatina pamantu-ntreg si-n jur lipseste pacea…
E zarva mare printre-acei, ce si-au pierdut speranta…
Precum pamantul insetat, vrea setea sa-si aline,
Intrega lume, asteapta azi… un picur de la Tine.

Ne indragim a noastra viata si alergam sa adunam,
Iar undelemnul in ulcioare, uitam ades sa-l strangem…
Traim pentru a cheltui, si-n graba mare amanam…
Pe Dumnezeu sa-L onoram, pacatul nost’sa-l plangem.

Ne tinem strans de -aceasta glie, de parca alta n-ar mai fi. .
Nesocotind o-mparatie, ce vesnic ea va dainui…
Strigat-am toti: vino Isuse, dorim pe Tine-a Te vedea,
Dar ne-nspaimanta gheara mortii, si ne infric-amprenta sa.

De-am pus nadejdea in Hristos, doar pentru viata aceasta,
Ce este-un fulg de soare stins, ce-si pierde frumusetea…
Necugetand ce va veni… caci Mirele-o sa-ntarzie…
Suntem cei mai nenorociti… suntem doar o pustie.

Dorim cununa sa purtam, un stalp sa fim in Templu,
Dar trebuie sa ne trezim: spre vesnicie gandul!
Cuvantul Sau de-l vom pazi, ne va sluji rabdarii,
Iar El promite caci e scut, in ceasul incercarii!

Ignatescu Liliana 

De când e creat pământul

De când e creat pământul oamenii au căutat să înăbușe adevărul și Cuvântul cel curat
Necinstind pe Creatorul, s-au fălit că-s înțelepți și astfel au înnebunit
Să se închine făpturii; cel rău i-a ademenit.

Şi poporul cel ales pe Domnul a mâniat
Când Moise a zăbovit, la vițel s-au închinat
Moise, la fel ca Isus, pentru ei a mijlocit
Și-au primit noile table și-un legământ reînnoit.

Câți viței de aur astăzi se mai găsesc în popor
Câți le spun” bine-ai venit” în vieți și casele lor
Este încă timp de har, timp să scoatem tot afară
Și la tronul Său de har să cerem putere iară.

Azi, a progresat știința pe nedrept numită aşa
Oamenii să-nlocuiască pe Creatorul ar vrea
Şi negându-L pe Acela ce e dătător al vieții,
Caută în van săracii, elixirul tinereții.

Domnul Se uită de sus și râde de ei bieții
Cum nu Îl vor pe Isus care e Cuvântul vieții,
Pe El, ce are izvorul înțelepciunii întregi,
Desluşit se vede-n toate oriunde pe unde mergi.

N-au nici o justificare că au ales necredința
Și nu recunosc pe-Acela ce-are-n mâna Lui ființa
Nu vor să își recunoască prea rușinoasa lor stare
Și-n desfrânări de tot felul vor s-atragă pe oricare.

Este -o zi când va veni clipa marii judecăți
Vor fi date atunci pe față îngâmfări și nedreptăți,
Înaintea Celui Sfânt cine îi va apăra?
Vor fi condamnați pe veci, departe de Fața Sa.

Cuvântul e scris de veacuri, mai actual ca oricând
Ce descrie starea lumii, orbirea ce-i pe pământ.
Trăim apogeul vremii, păcatu-i la rang de cinste
Când numesc binele rău și răul îl numesc bine.

Tot mai multe țări în lume, neagă acum pe Cel Preaînalt
Și își clădesc idei false cum că n-ar exista iad.
Teorii, religii multe ce proclamă un fals Isus
Și atâtea căi ușoare ce par că duc toate sus.

Una singură e Calea, prin Isus se poate -afla
Una singură e Ușa, totdeauna a fost așa.
Orișicâte căi în lume ar părea că pot fi bune,
Adevărată-i aceea ce te desparte de lume.

Nu-i un alt nume sub ceruri prin care să fii salvat
În Isus doar e salvare și iertare de păcat,
Nici o altă asemănare, reguli, datini omenești,
Nu vor putea ca să ducă sus, în slăvile cerești.

Tu, om al lui Dumnezeu, ce ai aflat
Adevărul, Calea și Viața ta, pe Isus Mântuitorul.
În acest tumult al lumii cu atâtea mii de credinți,
Veghează cu toți aceia ce prin har au fost sfințiți
Şi rămâi pe calea-ngustă ce-au pornit primii părinți.

Noe, Avraam, Isaac și Iacov, apoi Pavel și Ioan
Au trasat cu zel cărarea ce-a trecut de mii de ani
În atâtea prigoniri şi uneltiri ce-au venit
Ei au rezistat în Domnul și nimic nu i-a clintit.

În această Cale sfântă să rămânem azi și noi
Chiar de mulți disprețuiesc și aruncă cu noroi,
Să privim ca Moise odată răsplătirea ce-i ‘nainte,
Netrecând peste ce-a scris în Cuvânt, Bunul Părinte.

Să venim cu umilință şi-adâncă sinceritate,
Să trăim o pocăință și în vorbe și în fapte.
Domnul Isus azi Se-ndură și de mine, și de tine,
Și ar vrea ca-n ziua sfântă curați să ne ia la Sine.

Gabriela Bucur 

Un ogor la Anatot

Ieremia 32

“Intr-o vreme ca aceasta, cand e-atata silnicie,
Si atatia frati in lanturi sufera in grea robie;
Cand triumfa-n toata lumea mandrul Nebucadnetar,
Cand se zguduie pamantul si nadejdile dispar…

Intr-o vreme ca aceasta, Doamne, vii la inchisoare
Ca sa-mi spui sa iau ogorul care stii ca-i de vanzare?
Dar nu stii ca-s la napasta, sunt la carcera bagat?
Din porunca lui Zedechia, fara mila arestat?

Ai uitat ca-s condamnatul, aruncat fara speranta,
Intr-o hruba-ntunecoasa, robul Tau ajuns o zdreanta?
Si la ce bun, Doamne Mare, pentru cine un ogor?
Cand azi, maine, o sentinta ma condamna ca sa mor?”

Si gandindu-ma intr-una cat de Sfant esti, cat de Mare,
Si ca nimeni nu-i ca Tine, ca Tu n-ai asemanare,
Ca esti Cel Atotputernic, Regele lui Israel;
Iata vine cu oferta varul meu Hanameel…

Si in curtea inchisorii s-a facut o zarva mare,
Au venit cu toti sa vada actul meu de cumparare.
Am cantarit toti argintii, am semnat chiar un zapis,
Ca sa stie toata lumea c-am facut precum ai zis.

Intr-o vreme ca aceasta, am si eu o proprietate,
Chiar daca nu mai am zile sa-i vad brazdele arate,
Dar am acte dupa lege, cu peceti si cu socot,
Am si eu o mostenire: un ogor la Anatot!

Vad in jurul meu doar ziduri, santuri care ma sugruma,
Numai foamete si lacrimi, numai sabie si ciuma;
Dar mi-ai spus sa scriu zapisul, si pecetile sa-i pun;
Si in curtea inchisorii toti ma iau drept de nebun.

Am dat apoi documentul lui Baruc sa-l tina Bine,
Intr-un vas de lut, dovada, pentru vremea care vine:
Caci se va sfarsi robia, va fi pace, nu razboi,
Si in loc de deportare, va fi-ntoarcerea ‘napoi.

”Doamne Sfinte si Puternic, vreau sa-Ti spun cu plecaciune
Ca nu Te-nteleg in toata marea Ta intelepciune:
Intr-o vreme ca aceasta, Tu imi spui cu-atata dor,
Ca mai este o nadejde…Ca mai e un viitor…”

Valentin Popovici 

Convalescență

Se pare că-mi revin încet-încet
Din starea mea mereu îndurerată,
Sunt ca un pământ uscat și sterp
Ce-așteaptă ploaia binecuvântată.

Atâta vreme a trecut de când
Cântarea încetase să se nască,
Iarba pârjolită, pământul crăpat,
Ochii-ncearcă-n zare să privească.

Iată, se pare, ceva s-a mișcat,
Un nor minuscul, ca pe vremea lui Ilie,
Încet se-nalță, iată norii vin,
Norii grei cu ploaia cea târzie.

Încerc să mă ridic, dar oasele mă dor,
Privesc la cer, doar s-o-ndura de mine,
Aș vrea s-alerg prin ploaie, dar nu pot,
Genunchii mei incep să se încline.

Rămân așa în ploaie-ngenuncheat,
Și strig cât pot, s-audă universul:
Nu mai sunt bolnav, sunt vindecat…
Și-așa-ncepu să curgă liber versul,

Acuma, știu că nu mai am prea mult,
Cănd timpul meu se va uni cu veșnicia,
Acolo, din a lacrimei tumult,
Voi ști cu-adevărat ce-seamnă bucuria.

Culda Stefan 

Din El

Din El s-a revărsat lumina,
Fotoni şi haruri îmbinate
Să strălucească-n hău şi-n tina
‎De rău şi beznă guvernate.

Din El a izvorât Cuvântul
Şi prin Cuvânt Geneza-ncepe,
Zidind din temelii pământul
În chip ce mintea nu-l pricepe.

Din El purcede-nțelepciunea
‘Nainte să fi fost adâncuri
S-astâmpere-n noi uscăciunea
Şi setea de subtile tâlcuri.

Prin El sunt toate în ființă
Şi tot ce are-aici suflare,
Înscris ne-a fost în conştiinţă
Că nu suntem o „întâmplare”.

Pe traiectorii nemarcate
Roteşte astre şi planete,
Prin legi ce nu pot fi-ncălcate,
Trasate-n tainice „machete”.

În El e Viața, Pâinea Vie,
Moartea nu L-a putut răpune
Şi-acelaşi Duh din morți ne-nvie
Când soarele aici apune.

Din El, prin El şi pentru El
Sunt toate-n lume făurite,
Iar dup-al morții scurt „tunel”
Ne-aşteaptă zări nețărmurite.

Olivia Pocol

Viziune şi realitate

„Şi pământul pârjolit va deveni un iaz. Isaia 35:7. ” KJV

Întotdeauna avem viziunea unui lucru înainte ca el să devină real Când realizăm că, deşi viziunea este reală, ea nu este încă o realitate în noi, atunci Satan vine cu ispitele lui şi suntem înclinau să spunem că n-are rost să mergem mai departe. În loc ca viziunea să devină reală, în faţa noastră a apărut valea umilinţei.

“Viaţa nu-i ca un minereu nefolositor. Ci ca un fier scos din adâncul beznei, bătut de loviturile destinului pentru a fi modelat şi folosit.”

Dumnezeu ne dă viziunea, apoi ne coboară în vale ca să ne modeleze după forma viziunii şi acolo, în vale, mulţi dintre noi cădem şi renunţăm. Orice viziune dată de Dumnezeu va deveni realitate dacă avem răbdare . Gândeşte-te cât de mult timp are Dumnezeu! El nu Se grăbeşte niciodată. Noi suntem întotdeauna într-o grabă frenetică. După ce vedem lumina gloriei acelei viziuni, pornim înainte pentru a acţiona, dar viziunea nu este încă reală în noi. Dumnezeu trebuie să ne ducă în vale şi să ne treacă prin foc şi prin apă pentru a ne modela, până când vom ajunge în punctul în care El să ne poată încredinţa realitatea viziunii. Chiar din momentul când am primit viziunea Dumnezeu este la lucru, modelându-ne conform scopului pe care-l are cu noi, dar noi fugim mereu încercând să scăpăm din mâinile Lui şi să ne modelăm după propriul nostru scop.

Viziunea pe care o dă Dumnezeu nu este o “Fata morgana”, ci o viziune despre ceea ce vrea El să fii. Lasă-L pe Olar să te pună pe roata Lui şi să le modeleze cum Ii place şi tot aşa de sigur cum Dumnezeu e Dumnezeu şi tu eşti tu, vei fi modelat exact după viziunea Sa. Nu te descuraja în acest proces. Dacă ai avut vreodată o viziune de la Dumnezeu. El nu leva lăsa niciodată să te mulţumeşti cu mai puţin, oricât ai încerca.

Oswald CHAMBERS

Ai să-L vezi de pe munte

Pământul a-nceput să-şi scuture povara
Ajunse mult prea grea prin cosmos să o poarte,
Şi în mişcarea lui pe mulţi îi prinde teama
Căci de e supărat, îi duce pân’ la moarte!

Dar n-are el controlul la tot ce se petrece
Căci Dumnezeul veşnic îi spune ce să facă,
El controlează lumea ce prin furtuni o trece
Când Dumnezeu vorbeşte şi munţii se apleacă!

Vin uragane mari ce intră şi prin casă
Smulgând chiar şi din braţe pe cei mai dragi ai tăi,
Îţi fură bogăţia nimica nu îţi lasă
Ascultă omenire: Fugi azi din drumul ei!

Dar cum poţi ca să fugi şi unde să te-ascunzi?
Căci nicăieri în lume nu eşti în siguranţă,
Poţi ca să vii chiar astăzi, când glasul Il auzi
La singurul ce poţi ca să găseşti speranţă

La Dumnezeul veşnic ce are în control
Întregul Univers cu tot ce el cuprinde,
La glasul Lui se-nchină întregul protocol
Pământul se supune când Dumnezeu vorbeşte!

Prieten drag sau frate ce cauţi azi un răspuns
La tot ce se întâmplă pe-ntregul Univers,
Răspunsul poţi să-l afli numai în cartea sfântă
Acolo ne vorbeşte Acel ce i-a dat mers

Vino la Domnul astăzi, până când se mai poate
Căci încurând pe Domnul îl vom vedea venind
Dacă te-ntorci la EL vei fi urcat pe munte
De-acolo-L vei vedea cu miile cântând.

George Lupsea 

Cutremurat e azi pământul

Cutremurat e azi pământul,
Sub tăvălugul de păcate,
Pe marea vieții bate vântul,
Dar încă mai răsună cântul,
Despre iertare și dreptate!

De aceea-i multă tulburare,
Rodul neghinei semănate,
Trăiri sub semnul de întrebare,
Mai este oare vreo salvare?
Mai sunt lumini aprinse-n noapte?

Scăparea noastră întotdeauna,
În mult prea bine, sau la greu,
Nu e nici soarele nici luna,
Nici,  vremea bună, nici,  furtuna,
Ci numai bunul Dumnezeu!

De aceea dacă-ți merge bine,
Sau dacă treci prin încercare… ,
Să nu alegi cărări străine,
Ce înrobesc și-aduc rușine,
Ci tu s-alergi la închinare!

Tăria noastră prin pustie,
Pe drumul strâmt și-anevoios,
Nu-i în desfrâu, idolatrie,
Nici să ne-ntoarcem în robie,
Ci doar în harul lui Hristos!

De aceea de-am primit chemarea,
Și-am fost de Domnul izbăviți,
Să-i înălțăm cu drag lucrarea,
Să-L onorăm cu ascultarea,
În jugul celor mântuiți!

Speranța noastră de schimbare,
Cât mai trăim pe-acest pământ,
Nu-i în sisteme imorale,
Ce aduc blestem, nu îndreptare…
Ci este doar în Duhul Sfânt!

De aceea azi cu stăruință,
Câți vrem un loc în ceruri sus,
Să ne smerim prin pocăință,
Ne ducem crucea prin credință,
Trăim spre slava lui Isus!

Teodor Groza

Haideți să semănăm pământul tot cu flori

Haideți să semănăm pământul tot cu flori
Prin univers să zboare miresmele divine
Parfum de trandafiri și crini mirositori
Să crească prin pustiuri pomii roditori
Și mierea să se strângă în stupul de albine.

Haideți să facem cerul nostru mai senin
Să topim săgețile și sabia-n cuptoare
Ca să nu se mai audă plânset și suspin
Și să nu mai curgă lacrimi pline cu venin
Ci doar zâmbet de copii în strălucit de soare.

Haideți să înverzim pământul cu grădini
Să-l îngrijim și să-l însămânțăm cu grâne
Ca să nu mai crească prin ogoare spini
Să înflorească merii și pomii de măslini
Și pe fiecare masă să fie multă pâine.

Haideți să fim puțin mai buni, mai iubitori
Puțin mai blânzi să fie viața mai frumoasă
Ca să mai cânte prin păduri priveghetori
Să mai zboare încă cârdurile de cocori
Și rândunelele în cuib sub streașina de casă.

Haideți să împodobim planeta-n trandafiri
Să fie pe pământ doar numai primăvară
Ca să nu mai fie niciodată despărțiri
Ci doar numai clipe gingașe de amintiri
Și un cer senin cu pace și belșug în țară.

Haideți să fim exemplu bun pentru copii
Ca ei să vadă-n noi mai multe fapte bune
Să vizităm bolnavii, să stăm la căpătâi
Să suferim și noi cu ei în nopțile târzii
Și dacă trebuie… să plângem împreună.

Haideți dar tot Pământul astăzi să venim
Să ne închinăm lui Dumnezeu cu mic și mare
Să îngenunchem în Fața Lui, să-l preamărim
Pentru tot ce El ne-a dăruit să-i mulțumim
Pentru binecuvântări și dimineți cu soare.

Mihail Cebotarev 

Ai să-L vezi de pe munte

Pământul a-nceput să-şi scuture povoara
Ajunse mult prea grea  prin cosmos să o poarte,
Şi  în mişcarea lui pe mulţi îi prinde teama
Căci  de  e supărat,  îi duce pân’ la moarte!

Dar n-are el controlul la tot ce se petrece
Căci Dumnezeul veşnic îi spune ce să facă,
El controlează lumea ce prin furtuni o trece
Când Dumnezeu vorbeşte şi munţii se apleacă!

Vin uragane mari ce intră şi prin casă
Smulgând chiar şi din braţe pe cei mai dragi ai tăi,
Îţi fură bogăţia nimica nu îţi lasă
Ascultă omenire: Fugi azi din drumul ei!

Dar cum poţi ca să fugi şi unde să te-ascunzi?
Căci nicăieri în lume nu eşti în siguranţă,
Poţi ca să vii chiar astăzi, când glasul Il auzi
La singurul ce poţi ca să găseşti speranţă

La Dumnezeul veşnic ce are în control
Întregul Univers cu tot ce el cuprinde,
La glasul Lui se-nchină întregul protocol
Pământul se supune când Dumnezeu vorbeşte!

Prieten drag sau frate ce cauţi azi un răspuns
La tot ce se întâmplă pe-ntregul Univers,
Răspunsul poţi să-l afli numai în cartea sfântă
Acolo ne vorbeşte Acel ce i-a dat mers

Vino la Domnul astăzi, până când se mai poate
Căci în curând pe Domnul îl vom vedea venind
Dacă te-ntorci  la EL vei fi urcat pe munte
De-acolo-L vei vedea cu miile cântând.

George Lupsea