Ce-ţi pasă ţie?

“Doamne, dar cu acesta ce va fi?…””Ce-ţi pasă ţie? Tu vino după mine”Genesa 24:27

Una dintre cele mai grele lecţii pe care trebuie să le învăţăm vine din refuzul nostru încăpăţânat de a vedea că nu trebuie să ne amestecăm in viaţa altora. Este nevoie de mult timp până când învăţăm pericolul de a fi “providenţe amatoare”, adică oameni care se amestecă în planul lui Dumnezeu pentru alţii. Vezi pe cineva în sufeiţă si spui: “N-ar trebui să sufere, voi avea grijă să nu sufere”. Iţi întinzi mâna în calea lucrurilor îngăduite de Dumnezeu pentru a le opri, dar Dumnezeu spune: “Ce-ţi pasă ţie?” Dacă ai ajuns la un moment de stagnare spirituală, nu lăsa ca această stare să continue, ci vino înaintea lui Dumnezeu şi descoperă cauza stagnării. E posibil să descoperi că această stare se datorează faptului că ai intervenit în viaţa cuiva; ai propus lucruri pe care nu aveai dreptul să le propui; ai dat sfaturi pe care nu aveai dreptul să le dai. Când trebuie să sfătuieeşti pe cineva, Dumnezeu va sfătui prin tine, dând înţelegere prin Duhul Său.

Partea ta este să ai o astfel de relaţie bună cu Dumnezeu, încât gândurile Sale să curgă tot timpul prin tine spre binecuvântarea altora.

Cei mai mulţi dintre noi trăim doar la nivelul conştientului – suntem conştienţi de slujirea noastră, suntem conştienţi de devotamentul nostru faţă de Dumnezeu. Toate acestea arată imaturitate, arată că încă nu trăim o viaţă reală de creştin. Faza de maturitate este cea a vieţii de copil, viaţă care nu e niciodată conştientă de ea însăşi; în această fază suntem atât de predaţi în mâna lui Dumnezeu, încât nici măcar nu suntem conştienţi de faptul că-I suntem de folos. Când suntem conştienţi de faptul că suntem folosiţi ca “pâinea frântă si vin turnat”, încă mai avem de urcat o treaptă, unde ajungem să nu mai fim conştienţi de ceea ce suntem şi de ceea ce face Dumnezeu prin noi. Un om sfânt nu este niciodată conştient că este un sfânt; un om sfânt e conştient numai de dependenţa lui de Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Mandatul chemării

„Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi şi, în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor Lui Cristos pentru trupul Lui, care este Biserica.” Coloseni 1:24

Noi transformăm consacrarea noastră spirituală în chemare, dar, atunci când suntem într-o relaţie bună cu Dumnezeu, Ei mătură din cale toate aceste lucruri şi ne ţintuieşte, cu o lovitură dureroasă, de ceva la care n-am visat niciodată; atunci, într-o străfulgerare, vedem care este voia Lui şi spunem: “Iată-mă, trimete-mă”.

Această chemare n-are nimic de-a face cu sfinţirea personală, ci cu faptul de a fi făcuţi “pâine frântă” şi “vin vărsat”. Insa Dumnezeu nu ne poate face niciodată “vin” dacă obiectăm în privinţa mâinii alese de El să ne zdrobească. “O, dacă Dumnezeu ar folosi numai mâna Sa şi m-ar face, într-un mod aparte, pâine frântă şi vin turnat!” Dar când El foloseşte, pentru zdrobirea noastră, pe cineva de care nu ne place sau unele situaţii despre care am spus că nu le vom accepta niciodată, protestăm. Nu trebuie să alegem niciodată scena martirajului nostru. Ca să fim făcuţi “vin”, trebuie să fim zdrobiţi; nu poţi bea struguri. Strugurii se transformă în vin numai după ce sunt storşi.

Mă întreb ce fel de mână a folosit Dumnezeu ca să te stoarcă, iar tu ai fost tare ca piatra şi ai scăpat? Încă nu eşti copt şi, dacă Dumnezeu te-ar fi zdrobit, vinul ar fi fost foarte amar. A fi o persoană sfântă înseamnă ca elementele vieţii tale naturale să fie aduse înaintea Lui Dumnezeu ca frânte în slujba Sa. Trebuie să fim modelaţi după gândul lui Dumnezeu înainte de a fi pâine frântă în mâinile Sale. Rămâi într-o relaţie corectă cu Dumnezeu, lasă-L să facă ce vrea cu tine şi vei descoperi că El produce “vinul” şi “pâinea” care vor fi de folos celorlalţi copii ai Săi.

Oswald CHAMBERS

Obiceiul de a fi la înălţimea situaţiei

„Ca sa pricepeți care este nădejdea chemării Lui.”

Efeseni 1:18

Aminteşte-ţi că ai fost mântuit pentru ca viaţa Fiului lui Dumnezeu să se poată manifesta în carnea ta muritoare. Foloseşte întreaga energie pe care o ai pentru a împlini alegerea ta – aceea de a fi copil al lui Dumnezeu; Fi întotdeauna la înălţimea situaţiei.

Tu nu poţi face nimic pentru mântuirea ta, dar trebuie să faci ceva pentru a o manifesta; trebuie să pui în practică ceea ce a lucrat Dumnezeu înlăuntrul tău. Pui tu aceasta în practică cu limba ta, cu creierul tău şi cu nervii tăi? Dacă ai rămas acelaşi supărăcios mizerabil, hotărât să mergi pe propria ta cale, atunci este o minciună să spui că Dumnezeu te-a mântuit Şi te-a sfinţit.

Dumnezeu este Marele Creator, El permite dificultăţilor să vină în viaţa ta pentru a vedea dacă poţi trece cum trebuie peste ele – „Cu Dumnezeul meu sar peste un zid”. Dumnezeu nu te va scuti niciodată de cerinţele pe care le presupune calitatea de fiu sau fiică a Lui. Petru spune: ,.Nu vă miraţi de încercarea de foc care este în mijlocul vostru”. Fii la înălţimea situaţiei; la ce-ţi cere încercarea. Nu contează cât te doare, atât timp cât aceasta Ii dă lui Dumnezeu ocazia să Se manifeste în carnea ta muritoare

Fie ca Dumnezeu să nu mai găsească în noi văicăreli, ci să ne găsească plini de curaj şi vigoare spirituale, gata să facem faţă oricărui lucru pe care El îl aduce în viaţa noastră. Noi trebuie să ne antrenăm cu scopul ca Fiul lui Dumnezeu să Se manifeste în carnea noastră muritoare.

Dumnezeu nu are muzee. Singura ţintă a vieţii este aceea ca Fiul lui Dumnezeu să se poată manifesta; orice tendinţă de a-I dicta lui Dumnezeu trebuie să dispară. Domnul nostru nu I-a dictat niciodată Tatălui Său; nici noi nu suntem aici ca să-I dictăm Iui Dumnezeu, ci suntem aici ca să ne supunem voii Lui, pentru ca să poată lucra prin noi ceea ce vrea El. Când vom înţelege acest lucru. El ne va face pâine frântă şi vin turnat pentru a-i hrăni pe alţii.

Oswald Chambers